17,770 matches
-
rezolvând parodoxul artificial întreținut al disputei tradițional/modern. Textul muzeal propune, așadar, o viziune științifică a fenomenului cultural tradițional, originalitatea rezidând în strategia discursivă. Vizitatorul e condus către o receptare conștientă, într-un traseu a cărui logică se relevă prin succesiunea de săli, unitar tematizate. De la costumul specific unei zone la multietnicitatea ilustrată vestimentar, de la unealtă la produsul finit realizat cu ajutorul ei, de la obiecte casnice la locuință, reprodusă integral, prin strămutarea unei case tradiționale în spațiul muzeal, totul e gândit să
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
curiozitatea, toți, confuzi la vederea țepoasă a ofrandei. -Despre arici se știu multe legende. Toate vorbesc despre inteligența lui, o inteligență creativă. Un mit din credința noastră populară face din el Inginer al Creației Lumii, alături de Atotputernicul, punând ordine în succesiunea zilelor, în permanență slujit de credincioșii lui emisari - roiurile de albine... -Aha! Și Americanul, deși de-al nostru, de-al românilor, prin patria adoptivă ne amintește de actul civilizator al celor ce-au ridicat pe noul continent o nouă lume
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
având personaje comune, de regulă, cu prezentarea a trei momente succesive din viața acestora. Se folosește acest termen și în cazul unui set de trei opere literare distincte, care nu cuprind aceleași personaje și, drept urmare, acțiunea nu se raportează la succesiunea unor momente din viața acestora. În literatura universală și românească sunt multe nume de autori ale unor trilogii cunoscute, mai mult ori mai puțin, pe toate continentele. Nu intenționez să fac un inventar de lucrări și nume, dar consider că
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
a sferei cerești, la distanță unghiulara maximă de 23° 27′ sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Această explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor. La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el „urca” - ținând cont de latitudinea medie a
Solstițiul de iarnă va fi anul acesta marţi, pe 22 decembrie [Corola-blog/BlogPost/93240_a_94532]
-
Mi-am spus atunci că e un mare noroc să-i fii student unui critic și istoric literar ca Ion Simuț, care, prin modul său de a fi profesor, menține interesul pentru literatură în rândurile noilor generații, situându-se în succesiunea lui G. Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mircea Zaciu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu. Ca și marii săi înaintași și contemporani, Ion Simuț ar trebui - m-am gândit - să aibă și un grup de tineri în jurul său, care să constituie o școală de
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
de acest nucleu încărcat de tensiune. Până în punctul în care, și unul, și altul purtători de verighetă, cei doi prieteni se văd dirijați de inexplicabile accidente comportamentale. Puțin tezist, finalul dezabuzat al romanului are, totuși, forța să încheie vertical o succesiune de deraieri maniacale la care, fățiș sau furtiv, personajele s-au pretat o dată la câteva pagini. El nu compromite nimic din cele deja scrise. Doar - și asta nu e numaidecât o calitate - adaugă, din abundență, sensuri: Nu fusese o poveste
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan, romantic și clasic (ceea ce, într-un alt spațiu cultural, ar reprezenta o contradicție în termeni), Bacovia poate figura ca simbolist, ca modernist și ca anticipator al postmodernismului. De la Eminescu la Tristan Tzara, de la romantism la
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
unui apropiat. În rest, tristețea provocată de pretinsa traumă e doar simulată, îndărătul ei ascunzîndu-se deliciul pe care îl trăim la aflarea unor noi amănunte mortuare. În plus, există o întreagă butaforie funerară ridicată în jurul momentului final al vieții, o succesiune de etape și ritualuri care preschimbă sfîrșitul într-un pretext de ceremonie socială. Protocolul funebru începe cu pregătirile de îmbălsămare, trece prin ferparele publicate în cotidiene și se încheie cu înmormîntarea. Iar plînsul rudelor și bulgărele aruncat pe sicriu e
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în funcția tonicii, este reductibilă (sintetizabilă) la/printr-o cheie unică de exprimare: subdominantă→dominantă→tonică, ceea ce, în regim modal (de formulare melodică și/sau intonațională), corespunde figurii în arc, constituită din succesiunea a trei segmente-funcții, referite generic exprimării cu sens: ascensiune (din început) ↗ culminație (prin dezvoltare) ↘ coborâre (în finalitate). Deopotrivă, formulele armo-cadențiale și cele melo-arcuitoare sunt un reper de coerență pentru gândirea componistic-muzicală de tip narativ. c) Prin-acum comportă o profilare între
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Saariaho, sunetul concret, armonia, timbralitatea au interferat ori s-au suprapus, prin intermediul procesărilor electroacustice, de tipul celor practicate în cadrul IRCAM (Institutul de Cercetări și Coordonări Acustice/Muzicale), a cărui absolventă este și autoarea, plăsmuind adevărate rețele, preponderent ritmice. Construită din succesiuni de coliziuni și sincope, din contorsiuni contrapunctice și porțiuni liniare, muzica a părut a se naște în conformitate cu procesul construcție/deconstrucție, tipic evoluției Universului. Era ca și cum s-ar fi confruntat două epoci diametral opuse, întâlnite însă pe axa spațio-temporalității într-o
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
include implicarea obiectelor sonore și a prezenței spațiale.” Așadar, vocea ar avea semnificația unei sculpturi, iar instrumentele, pe cea a obiectelor sonore, toate legate între ele de rezonanța mediului electronic. Lucrarea nu e lipsită de o tentă umoristică, rezultată din succesiunile sincopate ale ritmurilor eterogene, minimaliste, dar și din intervențiile vocii înregistrate, care rostește cuvinte disparate - de la numere la lucruri sau propoziții scurte: doi, cinci, timp, înalt, niciodată, viitor, eu mă transform etc. -, cu cezuri între ele, pe diferite tonuri și
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
început imperceptibilă, misterioasă, muzica susține și concordă cu puzderia de puncte împrăștiate pe ecran, care se transformă în sferule din ce în ce mai mari și, din nou, în linii fragmentate sau în mănunchiuri de linii, ca niște snopi, apoi se preschimbă într-o succesiune de fîșii, mai late sau mai înguste, suprapuse și separate de alte benzi luminoase etc., dând naștere unui veritabil edificiu constructivist, pe măsură ce sunetele se aglutinează. Din masa aproape informă inițial, se detașează motive contrapunctice răzlețe, ce alternează cu ritmuri de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
-și impregna scurt-metrajul cu fragmente extrase din celebrul film al anilor ’60, a cărui protagonistă era nu mai puțin celebra Audrey Hepburn - Breakfest at Tiffany’s. Vrând să exprime respirația naturii, regizoarea Ana Nechifor și-a imaginat, în Suflare, o succesiune de fîșii verticale colorate - galben-verzui, devenite după o vreme roșii - despărțite de spații luminoase, ce se unduiesc ca trunchiurile gracile ale arinilor. În concordanță cu sensul imaginilor, Cristina Uruc a imaginat o muzică din sunete lungi amplasate, pe de o
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
în regia lui Sjaron Minailo, cu o imagine semnată de Hans Hijmering, în interpretarea cântăreței de jazz, pop și muzică clasică, Anat Spiegel. Originalul concept multimedia, intitulat Soul seek - Suflet neliniștit sau vulnerabil sau chiar iscoditor - a constat dintr-o succesiune de imagini, suprarealiste, ce apar și dispar, dând curs ideii de „finaluri frânte, scindate” conținută în subtitlul uneia dintre cele patru secvențe - Splitting ends. Conform prezentării datorate regizorului, semnificația spectacolului e legată de filosofica, eterna, dramatica problemă a individului - niciodată
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
să asculte și să aprecieze muzica timpului nostru. Cei care au ridicat cortina manifestărilor de recitaluri și concerte din agenda acestei ediții, au fost soprana Bianca Manoleanu și pianistul Remus Manoleanu. Ei au creeat un climat sonor excelent în toată succesiunea liedurilor pe care le-au redat. Bianca Manoleanu posedă o voce caldă și cu o tulburătoare valență de expresivitate. În figurarea sonoră a condiției sale artistice, vibrantă și emoționantă și cu o atitudine nobilă, Bianca Manoleanu a evoluat în figurarea
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine înfipte în cinematograficul horror -; așa cum a fost conceput ca muzică: un reușit colaj din muzici semnate de Philip Glass, Rahmaninov
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
doilea episod al AMPRENTEI a mai fost invitat și spectacolul aflat sub direcția artistică a Mariei Baroncea, Odă artificialului, în care coregrafia aparține fiecărui interpret în parte, adică Mariei Baroncea, lui Eduard Gabia și lui Florin Flueraș. Conceput ca o succesiune de secvențe, puse în pagină de fiecare dansator în parte, acestea lăsau să se citească câte ceva din natura proprie fiecăruia. Dincolo de intențiile lor, nemărturisite: o mișcare mai puțin clară, mai ezitantă la Florin Flueraș, una puternică, uneori cu explozii de
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
timp îndelungat a unei legi schimbă mentalitatea oamenilor în direcția dorită de lege. De pildă, incestul. La început, interdicția a fost o constrîngere menită a contracara o stare de fapt: împerecherile între rude. Indiferent că substratul era religios sau civil (succesiunea dreptului la proprietate), interdicția a fost percepută la început ca o coerciție. Și chiar dacă inițial a fost încălcată, cu timpul ea s-a întipărit atît de adînc încît astăzi a devenit o normă morală de la sine înțeleasă. Astăzi nimeni nu
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
cu vrăjitoare, cu regi și căpetenii de oaste, cu ucigași, cu orăcăieli de broaște, cu sunete ciudate, cu moarte. Nekrosius decupează șirul faptelor din piesă, dar le costumează simplu. Ca într-un basm popular. Acolo unde toată lumea trece printr-o succesiune de obstacole, acolo unde se petrec lucruri ciudate, înspăimîntătoare, acolo unde controlul îl au alte spirite. În acest "Macbeth", cele trei vrăjitoare-țigănci fac huruburu cu un băț, o oală și o pisică moartă, învăluind povestea în vălătuci de fum de
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
a fluctuațiilor oportuniste. Regula pare să fie sacră: cea dintîi condiție pe care trebuie s-o îndeplinească un autor este să fie egal cu sine. Ochiul public îți cere consecvență interioară, iar nu evoluție spirituală: înțepenire într-o efigie, nu succesiune a mai multora. Numai că un spirit evoluînd nu poate fi consecvent sieși. De aceea, metamorfozele spirituale, privite din afară, sunt percepute ca o abdicare, ca o lepădare de niște convingeri pe care le dăduseși drept definitive și de care
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Decât poate în ordine exterioară. Cu alte cuvinte, căsătoria îndelung visată de cei doi, nașterea Monicăi, detenția cruntă a lui Dinu în închisorile comuniste, dispariția tragică a acestuia, în decembrie 1975, și supraviețuirea înțeleaptă & răbdătoare a lui Nelli. De fapt, succesiunea de regimuri politice, desfășurată în salturi, e numai un paravan pentru conservarea perfectă a unui alt, mai special, regim - îndeobște neglijat și trecut la indexul cronicilor literare - al omenescului. L-aș fi lăsat și eu, probabil, deoparte dacă nu mi-
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
mă vedeți pe mine printre ei? Așa că am lăsat-o baltă, nici la alegeri n-or să mă mai prindă" (pp. 93-94). Cârciuma lui Bicuță și alte povestiri este o carte aflată la frontiera dintre proză, dramaturgie și eseu. O succesiune de dialoguri despre povești de viață care, cumulate, schițează un tablou al României în tranziție. Pe alocuri autorul izbutește formulări memorabile, ca această definire a lui Mitică, datorată, firește, Profesorului, intelectualul grupului: "Un ins care are în bibliotecă cele două
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
muțenie. Trebuie să fii în preajma lor, ca la poalele unor vulcani noroioși, pentru a le auzi sunetele. Născut și crescut în apropierea unor biserici, n-am găsit nimic excepțional în bătaia clopotelor, cum nu găsești nimic deosebit în aer, în succesiunea luminii și a întunericului. Absorbit de urâțenia vieții cotidiene, ani în șir, ba chiar decenii, n-am simțit dispariția treptată, dar iremediabilă, a acestui sunet care, fără să-mi dau seama, dădea ritm și grație existenței orașului. Am avut revelația
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
ar părea că se află tendința acaparatoare, de arhivă, holistică a criticii literare. Se discută, deja, ansambluri. Cea mai tolerantă cu nuanțele și cea mai strictă când vine vorba de verdict. Cea mai apropiată, adică, de pragul canonizării. Nefiind cronologică, succesiunea acestor grile de lectură nu e nici previzibilă, nici stabilă. Dosarul de receptare include, în dreptul acelorași critici, situări diferite, într-o ordine mai curând dictată de un anume hazard statistic. De aceea nici nu voi transforma schița aceasta fugitivă în
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
cedat sentimental lui Emil Boroghină și am renunțat la aducerea spectacolului Hamlet, acum doi ani, în Festivalul Național. Orgoliile nu-și au rostul. Fiecare spectacol din trilogia lui Nekrosius este și mai puternic prin raportarea la celelalte, văzute așa, în succesiune. Prin descoperirea limbajului său, a trupei sale de la Meno Fortas, Vilnius, Lituania. Urmărindu-l în suită, descoperi un fel unitar de a se raporta la lume, la umanitate, la Shakespeare. Și un abandon al lui în voluptatea de a căuta
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]