699 matches
-
pentru generații întregi și niveluri de vârstă (cronologică și școlară) ale elevilor, dat fiind faptul că în cazul unor educabili adulți nici nu se mai poate vorbi de „generații” mari și omogene pe care să se aplice o „statistică de suficiență”, mai ales că nici finalitățile instructiv-formative nu mai sunt aceleași pentru efective mari de beneficiari, ca în educația preadultă, ci, dimpotrivă extrem de diversificate. În consecință, fiecare program de formare își stabilește înainte de punerea în derulare, ca stagiu efectiv, standarde minimale
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care pot fi ordonate În cupluri antagonice de o simetrie perfectă: a) sentimentul propriei superiorități, specific culturii occidentale; b) resentimentele și frustrările provocate de această atitudine arogantă În rândurile celor din afară; c) perspectiva autocritică și relativizantă a occidentalilor, În raport cu suficiența și egocentrismul presupuse de poziția lor favorizată; d) interiorizarea de către ne-occidentali a perspectivei triumfaliste a Occidentului, ceea ce presupune autovictimizare, acceptarea unui stigmat social, adoptarea entuziastă și, uneori, superficială a modelelor apusene. Desigur, trebuie spus că aceste atitudini nu reprezintă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care dezvrăjesc, zi de zi, atâtea minciuni, ideologii și iluzii, pe ale căror temelii s-au edificat, de-a lungul istoriei, contururile civilizației și ale umanității? Cu siguranță, nu voi sfătui niciodată pe nimeni să depună armele În fața convențiilor și suficienței, să se Închine la picioarele idolilor mincinoși. Pentru că, În calitate de servitori credincioși ai științei, ne-am asumat un angajament de care nu ne putem dezice decât cu prețul rușinos al trădării: ne-am legat să nu renunțăm nicicând la căutarea obstinată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Doar pare să fie preferat în contextele în care citirea este scalară, plasând elementul focalizat la polul inferior al ierarhiei : Dar performanța ca atare, ca scop în sine, merge în afara rostului omenește modelator al culturii, ducând la autosatisfacție, la o suficiență orbitoare și la dispreț planificat față de tot ce ține "doar" de suflet, de inimă și nu exclusiv de "spirit" (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante) Unii au noroc și se numesc preafericiți, preacuvioși, arhangheli; alții nu au noroc și
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
în mod obiectiv și trece totodată prin mine. Definiția substanței din Principii trebuie considerată plecînd de la: “Atunci cînd concepem substanța, concepem un lucru care există într-un asemenea fel încât nu are nevoie decât de ea însăși pentru a exista”. Suficiența substanței este o limită, în sine ea face dovada interioară subzistenței sale, dar ea posedă și exteriorul ei, căci a nu avea nevoie decât de sine însuși, înseamnă a nu avea nevoie de o altă substanță. Această interioritate presupune exterioritatea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
chiar neocolonialistă. Au venit în România să ne... civilizeze, să ne cultive, să ne aducă în secolul XX etc. Aceeași atitudine se observă, uneori, și la unii conferențiari străini, la unii participanți la colocvii, seminarii și congrese, unde, o anume suficiență și chiar aroganță intelectuală este destul de perceptibilă. Reacția scriitorilor, a oamenilor de cultură români cu conștiință efectiv europeană este, în asemenea cazuri, de inevitabilă și firească reținere, rezervă, necooperare. Orice profesoraș francez (să spunem, de mâna a doua-treia, ce s-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Sburătorul, unde citește nuvele, însemnări de călătorie și fragmente în proză. Impresia lăsată asupra confraților prezenți și asupra amfitrionului, consemnată de E. Lovinescu în Agende, nu e tocmai măgulitoare: „Aida Vrioni cu romanul Rătăcire: groaznic pas bleu, de o rară suficiență” (cu toate acestea, cartea a epuizat un tiraj de cinci mii de exemplare numai în anul apariției); „Dezastrul Aidei Vrioni: un act de roman-foileton; critica-mormântală”; „Mare lectură din Aida Vrioni, pasagiu sublim de infatuare”. În stagiunea 1927-1928 Teatrul Popular îi
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
important În galeria subiectelor de discutat. Dacă civilizația se bazează pe acumulare și progres, cultura ă ne amintește Paul Ricœur În Histoire et vérité ă se bazează pe o lege a fidelității și a creației. Departe de a privi cu suficiență aportul secolelor trecute ca pe un tezaur intangibil, cultura oferă posibilitatea unei Întregi serii de reinterpretări care, la rândul lor, o mențin vie, o consolidează sau o actualizează, tradiția și inovația nefiind antonimice, ci complementare. G. F. & BENETON Philippe (1975
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic burghez (II) Daniel CRISTEA-ENACHE E adevărat, imaginea burghezului nu este prea bună. Revoluțiile artistice și cele sociale l-au contestat, ridiculizat și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al suficienței meschine și al opacității la tot ceea ce va să însemne noutate. Și totuși, dacă gândim nițel mai profund, lăsând deoparte clișeele uzitate și uzate, vom realiza că burghezul, și nu altcineva, a dat până la urmă legitimitate tuturor acestor înnoiri. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
evidentă pentru a fi ignorată. Modul narativ adoptat pentru a descrie gîndurile Isabelei într-o formă necenzurată îl antrenează pe cititor în construirea mai multor asemenea ironii. Ironia pe care tocmai am observat-o poate fi ușor dureroasă. Dar miza (suficiența și obtuzitatea gîndirii) e mai gravă cînd, în propozițiile a cincea și a șasea, această tînără proaspăt logodită își anunță sieși că esența căsătoriei constă în vulnerabilitatea ei față de critică, și că ar putea - dacă s-ar gîndi la asta
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ne fie alături în susținerea cauzelor noastre. Considerat de unii naționalist mai peste marginile iertării, Eminescu nu-i desconsidera deloc pe străini, de la care românii erau îndemnați să ia modele de comportare: „luați de la ei iubirea de adevăr, lipsa de suficiență, respectul ce ei îl au atît pentru obiectul pe care îl tratează, cît și pentru publicul căruia se adresează“ <footnote Idem, Notițe bibliografice, în „Timpul“ din 7 și 8 mai 1880, după Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, ediția citată
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și spre cel social, dacă asupra mea „năvălește” absurdul social? Pot eu oare să mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta umflată de căpriorul lins de agresivele sale sucuri gastrice?!... Libertatea, cea individuală, este prețioasă doar pentru cel ce are nevoie de ea. Pe „ceilalți” Îi Încurcă de-a dreptul, ca o rudă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al neantului: "În-tu-ne-ri-cul". O spun cu mare tristețe: o sută de ani de eminescologie nu a descifrat universul poetului de la Ipotești, care are dimensiuni infinit mai de neînțeles decât s-a prefăcut George Călinescu a descoperi cu atâta magnificiență și suficiență. Dar, iată, vine un critic literar dresat profund în eminescologie, el însuși dătător de legi în domeniu, și, ca un inițiat de data aceasta, reușește incredibilul: intuiește esența celui mai mare poet român al secolului XX și ne descrie, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
INTERVENȚIEI ÎN TEXT călătoria populează vorbind petrecerea ei aridă în urmări, traversarea Siretului moment de stăruință a-l însemna, serată de lumini tot ce fură deplin mintea, amploarea neomenească a visului de epocă în tot reducționismul literar, Pașcani momentele de suficiență, val albastru la a cincea linie, sîngele Blaga se trage înapoi în părinți, în ei prefacerea mase deplasate de mărfar la nord, vagoane poloneze, reluarea relevmentului local, impunerile CFR și fantoma luncii de Siret, garnitura de călători încuiată, se expediază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
știu greșit, inevitabil să spui Budăi, orfelinat, din care aurolaci cu legănări perpetue, m-am abținut o stație, pruncul cu Sîrca redevenită prezent, celelalte în nedescifrarea lor pe timp de calculator, Und das hat, mit ihrem Singen, /Die Lorelei getan! suficiență nemțească în aprecierea perfectului compus, a fost bucurie durerea țipetelor de nou-născut, acolo toate detaliile, iazul în benzi de stuf, undița lîngă bicicleta culcată, pescuiești întors la țară sportiv, restricție de viteză depășită, orizontul Tîrgu Frumos la cititoare, la feminitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cîte minuni sînt, moarte era, pretinde, din străinătate, nălucit și elogiu, debit alolingv la țiganca Experiență, Bălinești după nume cunosc biserica în ruină, nu percepi decît confirmările, româna colocvială a suratei românizate de tot, eu mai tatonam combinații de limbaje, suficiența limbii de cultură a murit limbă de cultură, nu da voie la experiment, cabinetul medical deschis LV 8-15 elipsă inteligibilă, visa să fie Ceaușescu! în loc să facă k bărbat ceva și-o bătut joc, casa ei, viața ei, onoarea ei, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
apoi pornește acceleratul, măi, se vede că n-ați crescut copii, îi sete, îi setos! numa pe altă linie, am venit pe asta și mergem încolo, Timișoara Iași vagonul 4 clasa I, trenul intercity cît nu s-a blocat în suficiența limbaj, unda Călătorie ondină, amar orizontul reflecții se ridică necontenit, cîinele înviorat de vizita la closet, lăstărișurile zgîrie gata să intre pe geam în tren, prefigurează vorbirea pînă dă în vorba altora și ea i se face condiție, sondele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lucrurile importante“: el „știe“, e beat de certitudini, nu are - în cel mai bun caz - decât mici perplexități de ocazie. Nu pledez, firește, pentru nedumerirea veșnică, ci pentru surdina care trebuie pusă mereu, de foarte sus, asupra oricărei forme de suficiență mentală. A avea o relație constantă cu universul întrebării, cu acela, mai ales, al întrebării fără soluție promptă, e un semn de sănătate spirituală, de bună așezare în teritoriul valorilor. „Lucrurile cu adevărat importante“ sunt cele care pun, în jurul satisfacțiilor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i lipsește nimic, problema speranței nu se pune: ce vom mai ști despre speranță, în clipa când vom intra în Paradis? Absența speranței poate fi, așadar, trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inevidență, să cauți ceea ce e de negăsit, să întârzii într-un exercițiu desuet, în conflict cu știința și cu modernitatea. Și cumințenia spiritului, gata să se instaleze în confortul unei soluții încremenite, fără penumbre și fără evoluție. Două forme de suficiență cu manifestări neașteptat de asemănătoare: ambele încetează să-și mai pună întrebări. Ambele știu. Deosebirea ar fi că cei dintâi transformă încrederea în știință într-un fel de religie, în vreme ce reprezentanții celei de a doua categorii transformă credința într-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
epuizează în ritualism bigot și superstiție coregrafică nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credință o imagine în același timp schematică și sofisticată. Schematică, atunci când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe cine firitisi, vor să se gudure, să se execute, să slugărească. Nu e vorba de înclinația nobilă de a-ți sluji semenii, ci de voluptatea perversă de a-ți răzgâia superiorii, de a te lăsa confiscat de țanțoșa lor suficiență. Cu alte cuvinte, de îndată ce ai o picătură de libertate, te grăbești s-o amanetezi, să o delegi unui șef, unei iluzii, unui idol. Altceva ce să faci cu ea? Când o cantitate suficientă de oameni ajunge să gândească astfel, dictatura
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
A fi de acord cu cineva și, în genere, a cultiva judecata afirmativă e un semn de moleșeală intelectuală, dacă nu direct de debilitate. În sfârșit, spiritul critic e adeseori manipulat ca expresie a libertății. Ne-am câștigat dreptul la suficiență și arbitrar, ne-am câștigat dreptul de a nu mai ține cont de nici o regulă. Îi pot judeca pe toți, pentru că n-am ce risca și n-am ce pierde. Nu am opreliști de limbaj și de atitudine, pot, așadar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la biserică“ decerebrat și mecanic și „a medita“ asupra feluritelor teme religioase în totala igno ranță a metabolismului liturgic și a căutării „instituționalizate“. Debranșat de „dispozitivul“ apostolic, „filozoful“ religios riscă să-și pericliteze spiritul de orientare, crezând, cu o vinovată suficiență, mai mult în capacitățile proprii decât în acumulările masive ale unei bimilenare tradiții. Altceva mă preocupă, însă, în însemnările de față. Și anume faptul că, pe piața dezbaterii publice de la noi, interogația religioasă e cvasiabsentă, iar problemele legate de Biserică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să constat că discursul autoironic e, în majoritatea cazurilor, absent. Toți se iau foarte în serios, toți adoptă ambalajul com plezenței de sine: au dreptate, sunt de partea cea bună, inflexibili, siguri de ei, țepeni, solemni, zidiți în propria lor suficiență. Pot fi bășcălioși, batjo coritori, sarcastici, dar numai cu privire la ceilalți. La adversari, la cei de altă părere sau de altă obediență. Dar despre ei înșiși, ca despre morți, numai de bineă E plin de jurnaliști care și-au făcut o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]