KorAP: Find »[drukola/base=suflețel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...27 >

656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

printr-un director. Procedeul fu acesta: acolo unde secretarul general era un Conțescu, delegatul oficial fu un director, și invers. Nu mai puțin veniră toți Conțeștii, care se dovediră a constitui singuri un adevărat aparat de stat. Gaittany, Hagienuș, Gulimănescu, Suflețel (din nou calmat, prin împușcarea lui Hangerliu) nu lipsiră. La banchet nu se vorbi decât politică externă și internă, și lucrul nostim fu acesta, că familia Conțescu se divizase în tabere și se combătea în public, de altfel cu destulă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
întrucît interesul ei era de a face din biserica lui Ioanide un locaș hangerliesc. Ea veni îmbrăcată în doliu teatral, în care se drapă din cap până-n picioare, lăsând să i se vadă numai crucea de aur de pe piept. Panait Suflețel și cu Aurora erau și ei de față, și admiratorul lui Virgil și al lui Tibul îngenunche și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și ei de față, și admiratorul lui Virgil și al lui Tibul îngenunche și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un perete al apartamentului lui Suflețel, așa cum apăru pe coridoarele internatului. De altfel, la Casa de Artă, Gaittany înjghebă imediat o expoziție G. Călinescu retrospectivă cu imagini și obiecte demonstrând participarea marilor familii boierești, în frunte cu Hangerliii, la evenimentele istorice capitale. Hangerlioaica, luând aer de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
producea emoție, la restaurant ținea capul mesei. Anticamera lui era un soi de cafenea în care Pomponescu făcea apariții austere. Prin cercul său, prin acela al soției sale, avea, în cuprinsul casei, o redacție zilnică de știri. Gaittany, Hagienuș, Gulimănescu, Suflețel, Smărăndache și alții, îndată ce puneau mâna pe un zvon, alergau drept la Pomponescu și, chiar dacă nu dădeau ochii cu ministrul, transmiteau vestea prin directorul de cabinet, funcționând și acasă, ca un fel de secretar particular. . - A venit domnul Suflețel, zicea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Gulimănescu, Suflețel, Smărăndache și alții, îndată ce puneau mâna pe un zvon, alergau drept la Pomponescu și, chiar dacă nu dădeau ochii cu ministrul, transmiteau vestea prin directorul de cabinet, funcționând și acasă, ca un fel de secretar particular. . - A venit domnul Suflețel, zicea acesta, care spune căHagienuș vinde vin pe furiș, ca să nu afle copiii lui. . - Da?! se distra Pomponescu. Aud că are o viță excelentăde Bordeaux, nu ne poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
culmea entuziasmului șifăcîndu-și vânt cu un catalog artistic. Dar începu să scurteze ședințele la Casa de Artă, să abandoneze totul, afară de mașină, secretarului general, ba chiar să lipsească zile întregi, dedicîndu-se celeilalte sinecure pe care o agonisise. Grupul său (Hagienuș, Suflețel etc.) era în tratative cu Sultana spre a relua reuniunile la Saferian. Ion Munteanu fu acela care puse pe Gaittany într-o încurcătură gravă. Fostul șofer, găsind că Pomponescu trăiește prea tihnit după trădarea pe care o făptuise, ca să atragă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
posomorât cele două propuneri, mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau să părăsească locuința, lăsîndu-l într-o poziție caraghioasă. Cât despre a pleca în străinătate, era o imposibilitate: Pomponescu nu-și putea lăsa pe mamă-sa și soția infirmă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cu telefonul pe cunoscuți, dar aceștia fie nu răspundeau, fie se scuzau. Numai Smărăndache veni de vreo două ori și o dată Hagienuș, care înainte de a intra pe poartă privi cu grijă în toate părțile. Nu era laș în halul lui Suflețel, totuși avea convingerea că o relație deschisă cu Pomponescu nu-i fără risc. - Spune și dumneata, domnule Gaittany, dacă am sau nu dreptate. Domnul Pomponescu mi-a făcut bine, nu pot să tăgăduiesc. Însă dacă mă văd ăștia că am

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ușoară și Regele Lear justifică și porecla de Ulysse. Petrișor îl urmărea pe stradă și se posta chiar în fața casei lui Ioanide. Hagienuș ieșea, după sfatul arhitectului, prin curtea vecină, pe altă stradă a parcelării, sau trimitea pachetul dinainte, prin Suflețel, iar el intra râzând viclean, fără nimic în mână. Toate aceste cumpăraturi și înfrumusețări presupuneau din partea lui Ioanide bani. Îi avea. Acum, că nu mai făcea caz de artă cu orice preț și renunțase descurajat la ideea unui București în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o dimensiune. În schimb, marele spațiu îi permitea să gesticuleze în timpul

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Ioanide nu scotea o vorbă despre evenimentele diurne și nu făcea aluzie la persoane din afară. Totuși, în grupuri se recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și o uruitură se auzi într-o îndepărtare imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare lângă pian, cânta tocmai o arie, transformă ultima notă într-un țipăt, în vreme ce Suflețel se aruncă sub pian, cu pieptul pe covor, gândind că pianul îl va apăra de Nemesis. Acest țipăt teatral, mai mult decât fenomenul terestru în sine, produse panică și femeile se îndreptară spre ușă, în-cercînd a lua după ele și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
un astfel de prânz, Conțescu, vrând să-și încerce foițele, se așeză pe marginea patului și încercă să se ridice în picioare. Dar simți amețeală și, dacă nu-i sărea Gonzalv în ajutor, ar fi căzut. - Ce mai nou? Întrebă Suflețel pe Gonzalv. . - Ce să fie, zise Gonzalv folosind pluralul, ia, agonizăm!Cercul lui Gaittany, care era în același timp și al lui Ioanide, luă în dezbatere cazul lui Conțescu. - Cum se explică, se întrebă Gulimănescu, că un om așade voinic

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
propuse Gulimănescu către Hagienuș, ne dai douăsprezece sticle de vin negru vârtos. . - Vă dau, consimți Hagienuș, dar dacă înving, îmi daicapul lui Hermes pe care l-ai cumpărat în Sicilia. . - Primesc! zise Gulimănescu. . - Noi suntem martori! notifică Gaittany, arătând pe Suflețel și Smărăndache. Tocmai atunci trecu în drum spre casă, spre a lua masa, Gonzalv. - Hei, ce vești aduci? Gonzalv făcu un complex de mișcări însemnînd: "Parcă nu se ghicește ce știri pot să aduc?" . - Ne apropiem de deznodământ. . - Vai-vai-vai! exclamă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mai rău. . - Să dai vinul! zise Gulimănescu către Hagienuș.Acela își clătină fălcile descărnate. . . - Îl dau când o fi să fie.Cu privire la Gonzalv se iscă o discuție foarte aprinsă. . . - Care este însușirea cu care învingi în viață? ÎntrebaseGulimănescu. . - Stăruința, susținu Suflețel. Geniul e o lungă răbdare! . - Atunci Gonzalv de ce nu reușește? spuse Gaittany. . - Are să izbutească! zise Gulimănescu. . - Mă îndoiesc, stărui Gaittany în scepticismul lui.Smărăndache emise și aici o teorie pe care o auzise de la Ioanide. Exceptând artele și științele, în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și reușita e în mâna hazardului. Când plecă Smărăndache, Hagienuș observă: - Ce-a spus Smărăndache e chiar cazul lui. Să-mi explicimie ce are băiatul ăsta de nu face carieră? - Da, domnule! aprobă și Gaittany problema. 1 - Bonus eventus, decretă Suflețel, fuge din calea sa. Congestia lui Conțescu se risipi și temperatura începu să scadă, păstrând mereu acel nivel suspect și obositor. Un prurit general începu să incomodeze pe bolnav, fapt ce se atribui intoxicației cu medicamente, ceea ce putea să fie

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
complexiune viguroasă prin ereditate, murea penibil în rate. Era deci o iluzie că se scoală de pe boală, ieșită din faptul că accidentele sale erau incomplete, cum se întîmplă din nefericire adesea în asemenea cazuri. La machine craque, adăuga conferențiarul, iar Suflețel traduse mitologic astfel această idee: - Atropos n-a tăiat bine firul! Când prietenii vizitară iarăși pe Conțescu alungară orice idee comică. Bietul om ședea pe pat, susținut de multe perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Jeannei d'Arc), privind mereu spre cer și proferând cuvinte pioase. "Nous allons faire dodo" era tradus: "Mă duc lângă falnicii mei strămoși". Se poate bănui că în mare parte istoria era fabricată de Smărăndache însuși.) - Nu-i așa, domnule Suflețel? cerea Smărăndache o confirmare. - Nu știu nimic, se scutura acesta, n-am nici un amestec în conducerea școalei. Raporturile între Conțescu și Gonzalv erau dintre cele mai originale. După o epocă de descurajare, Gonzalv, mai îndîrjit decât oricând, își reluă frecvența

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
greșită. Conțescu nu-și pierduse graiul niciodată și bâlbâiala trebuie să fi provenit din obosirea centrilor nervoși. Bolnavul tăcuse și, odihnindu-se, se dezlegase la limbă. Încolo, paralizia mâinii persista. Sunt oameni care durează ani de zile după asemenea accidente. Suflețel, vizitîndu-l pe Conțescu, îl surprinsese într-un gest interesant. Acesta se străduia să apuce cu degetele mâinii paralizate dosarul medical, ajutîndu-și mâna bolnavă cu cea sănătoasă. Experiența reușise în parte. Oricum, bolnavul mișca mâna din umeri, o putea ridica puțin

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
calmant ușor. Apoi stătură G. Călinescu de vorbă până la vreo nouă seara. Gonzalv îl conduse pe Hergot până la ușă, cu care prilej doctorul aruncă ochii pe cer, care era foarte senin și sclipea bătut de stele. Exact a doua zi, Suflețel năvăli în biroul populat al lui Gaittany. . - A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu Conțescu, nu Conțescu! continuă a striga convulsiv Suflețel, spre uimirea tuturor. A murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză, Gulimănescu merse la un sertar de jos al biroului lui Gaittany, unde lăsase ca o garanție de seriozitate premiul prinsoarei între el și Hagienuș

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
scânteietoare, e absolut neînțeles de aceștia, predispuși să vadă în judecățile lui doar niște magistrale jocuri gratuite ale inteligenței. De o autorealizare deplină a lui Ioanide într-o ambianță socială ale cărei tipuri caracteristice sunt Jean Pomponescu, Hagienuș, Gaittany, Gulimănescu, Suflețel, 1 Apărute în 1954 și, respectiv, 1960. Gonzalv Ionescu, Saferian, filistini nevertebrați, dispuși să accepte orice compromis pentru asigurarea propriului confort, nu poate fi vorba. Înconjurat de indiferență ostilă, neputîndu-și înfăptui planurile mari de creație, având de întîmpinat invidie, dușmănie

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]