1,018 matches
-
Așa sunt descrierea minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere ale locuințelor moților, ritualul lent în care o femeie mănâncă un măr, moartea simbolic-tragică în noaptea de Crăciun a lui Iacob Onisia în Valea Jiului, atâtea alte scene memorabile din sufocantele tăbăcării, din pestilențialele periferii bucureștene - tranșant deosebite de imagini similare din scrierile lui Cezar Petrescu (Aurul negru) sau George Mihail Zamfirescu (Maidanul cu dragoste) și chiar de reportajele nude ale unui F. Brunea-Fox. Din această viziune gigantescă și animistă, dar
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
apărut în 1964. Reprezentant al generației ‘60 - alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu și Ana Blandiana -, A. a contribuit în mod esențial la înnoirea poeziei românești postbelice, într-o perioadă în care climatul cultural era supus unor sufocante comandamente ideologice. Rezonanțele grave ale lirismului său sunt datorate îndeosebi revitalizării tradiției, în sensul asimilării, pe de o parte, a experiențelor poetice ale lui Eminescu și Blaga, și, pe de altă parte, al valorificării folclorului și istoriei naționale. Devenirea în
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
povestitului când meditez la pistolul de sub perna tatălui meu. Iată-l. Nu-l mai pot lua Înapoi acum că am pomenit de el. (Chiar era acolo În acea noapte.) Și În pistol sunt gloanțe și piedica e trasă... În vara sufocantă a anului 1967, Detroitul Își aduna puterile pentru revolte rasiale. Watts explodase cu două veri Înainte. În Newark izbucniseră revolte recent. Ca reacție la vacarmul național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii la barurile de noapte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de obicei; mâinile ei, tratate În fiecare seară cu cremă hidratantă, fluturau În jurul nostru, mângâind, frecând. Cerceii Îi arătau ca un obiect dezgropat de Schliemann la Troia. Ne conduse pe lângă un șir de femei care Își coafau părul, pe lângă ghetoul sufocant de căști, și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din învățământul obligatoriu. TĂCEȚI NAIBII DIN GURĂ! Ciudat! Nu era vocea mea. Deși eram pe cale de a țipa același lucru, nu eram eu. Tăcerea s-a lăsat greu peste mulțimea aprinsă, dar până la urmă a învăluit sala în mantia sa sufocantă. Poate mai are omul ăsta de zis ceva, se auzi o voce ascuțită din a doua bancă de la perete. Oare atâta minte nu aveți încât să vedeți prăpastia care se tot apropie? Ce naiba? Sunt Paul Mihalache din anul doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
condus grupul vreo o sută de metri, urmând conducta metalică. Dinăuntrul ei se auzeau niște zgomote mecanice și ritmate. Era îngrozitor să fii acolo! Era întuneric, o umezeală imperceptibilă, dar pe care o simțeai până și în gât, o căldură sufocantă, dar în același timp răcoritoare într-un fel. Era uimitor, căci nu mai simțisem așa ceva până acum. Simțeam că nu mai pot respira din cauza căldurii, dar restul corpului se bucura de o răcoare binefăcătoare. Zgomotele sistemului de alimentare deja ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
coborât și noi lăsând în urmă cerul ce începea să se întunece din ce în ce mai mult la orizont, căci norii începeau să se îndrepte amenințător spre soare. Se apropiau de el ca un iris, în cercuri, din ce în mai strâmte, din ce în ce mai sufocante, ca un cerc de rechini ce se strâng precum lațul în jurul victimei lor. Intrând în sala de clasă, am putut observa că băncile nu mai erau la locul lor. O parte erau date la perete, cu niște plăci deasupra. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o noapte plină de experiențe pentru toți, ca să nu mai spun despre contribuția pe care ar fi adus-o la Carte și la metodele de îmbunătățire a legăturii Împărat Cronicar pentru generațiile ulterioare. Sunt sigur că noaptea a fost... una sufocantă și copleșitoare pentru amândoi, în lipsa unor cuvinte mai potrivite și în lipsa altora care nu se pot scrie de dragul eleganței și a modestiei. Capitolul 23 O conversație în bibliotecă Cerul portocaliu-sângeriu a continuat să cearnă nea peste oraș în acea noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Te rog. Avea nevoie de atenția lui Încontinuu, de dovezi că și el o adora la fel de mult și insista pentru că el Încă nu pronunțase efectiv cuvântul „iubire“. Suflă din nou. Văzută din perspectiva lui Wyatt, toată joaca asta copilăroasă era sufocantă. Își dorea ca Wendy doar să se bucure de clipa prezentă și nu să Încerce să-l controleze. Îi plăcuse de ea atât de tare la Început când era relaxată și nu cerea atenție, ci o atrăgea În mod natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în baie. Dacă dura mai mult, cei mai tineri trebuiau să aștepte până la miezul nopții. Aveam stabilite și zilele în care să ne spălăm pe cap. Băieții doar miercuri și sâmbătă. Trebuia să fim tunși într-un anumit fel. Era sufocant. Doar aveam douăzeci și cinci de ani. Dar cea mai gravă problemă era mâncarea. Aveam asigurate trei mese pe zi, doar că erau reci. Cât timp am stat acolo, n-am servit niciodată ceva cald. Într-o zi m-a invitat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura sufocantă a zilei, aerul era greu, saturat de mirosul de moarte. Pentru a scăpa de el, Sebastianus își biciui brutal calul și se avântă în galop. Ajunse în tabăra legiunii bagaudice puțin înainte de apusul soarelui. îi spuseseră că, în timpul nopții, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
motel, se făcuse mai cald. Mai erau și alte mașini care se îndreptau spre șoseaua care ajungea în munți, un șir lung. Arșița juca deasupra nisipului și a dealurilor cenușii. În aer stăruia un miros uscat, de ars. Un miros sufocant, chiar dureros pentru plămâni. Anrella spuse nefericită: - Lesley, ești sigur că știi ce faci? - Este foarte simplu, încuviință Craig, vesel. Consider că avem aici echivalentul unui incendiu pe cinste, în pădure. Dacă ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
prezent regreta ignorarea unui asemenea mijloc de apărare. Bănuielile sale se mai Întemeiau avânduse În vedere umezeala și nu nu putea distinge nimic, În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o risipă dincolo de orice imaginație...!! Mai mult: au rămas În timpul nopții dormind În băltoacele de vin ce se scurgea pe jos din butoaie datorită neglijenței lor, ca În ziua următoare să fie descoperiți În stare de comă, Într’un miros sufocant: stomacul lor supra solicitat se apărase respingând atrofierea totală, eliminând pe gură și anus apsolut tot ce mai putea fi aruncat afară...!!” Gică Popescu zâmbi sarcastic. „E atât de ușor să acuzi...! Uneori noi oamenii ne amăgim narcotizându-ne, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez totuși să fiu sinceră, cu destulă greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de găsit. De aceea,Lct.Col.Tudose Ion care avea prostul obicei de-ași băga nasul În cratița altora, Își mută centrul de greutate În cadrul acestei anonime Circumscripții de miliție, cu un scop bine plănuit. Deci, În după amiaza unei sufocante zile de sfârșit de vară, când preferabil era să tolănești la umbra unei terase umbrite de pomi ornamentali În fața unor spumoase halbe cu bere, Lct.Col.Tudose Ion dădu ordin celor dela cercetări penale pentru efectuarea unei audieri mai minuțioase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drăguț ca Întodeuna,verificați Încasările...! Mi-ar face plăcere să cunosc dacă această factură a fost onorată parțial or În totalitate...!” Gică Popescu nu răspunse imediat. Îi luă dosarul din mână, răsfoi câteva pagini neglijent, ca după câteva secunde oarecum sufocante, reuși să rostească privind’o stăruitor. “Atena, vino mai aproape. Ca să te pot ajuta, trebue să studiem Împreună dosarul...!” Evident, fata nebănuind intenția lui Gică Popescu, ocoli biroul postându-se În fața lui, Într-o poziție relaxată. Deodată, Gică Popescu se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deoparte ca să treacă camioane pline ochi de pâine, apăsând pe arcuri, ieșind În afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În lumina crăpată, sticlos persistentă și distorsionantă, a deșertului aceste forme umflate erau principalul punct de interes. Erau singurul subiect pe care sufletul avea să Îl ia cu siguranță În serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tristețea, disperarea despărțirilor Dând viață meritată doar iubirilor. Trec și se-ntrec grămadă anotimpurile Se strâng și se răsfrâng bogate amintirile de-atâtea ori în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa vie și puterea îmi erai Perfecte străluciri de diamante. În viața mea nimeni nu m-a privit Cu-acea intensitate de granit Și nici acum , după atâta vreme Ușa n-o închid și n-am de ce mă teme
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înseamnă să fii iubit și să iubești, că NICIODATĂ nu m-am simțit iubit mai mult și mai necondiționat ca atunci când ieșeam cu ei. Liniștea pe care o aveam atunci în suflet și indiferența față de mizeria în care trăiam de la sufocanta lor iubire mai ales îmi venea. Paranteză închisă. Eram așadar la bibliotecă în 21 decembrie 1989. Știam ce se întâmplă la Timișoara, ascultam seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule, orice grup mai mare de cinci persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șefi de misiune din Corpul diplomatic de la New Delhi. Pe partea stângă, băncile erau ocupate de reprezentanți ai autorităților indiene, iar în spate, de o parte și de alta, de un numeros public indian. Îmi amintesc că era o căldură sufocantă față de care căldura de vară de pe la noi apărea ca o briză fierbinte. Nu era nici un pic de adăpost, de umbră, nici o picătură de apă... Audiența urmărea cu atenție cuvântările și reacționa cu entuziasm la unele fraze, cu murmure de aprobare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe care îl detest - greu și putred, ca moartea. M-am uitat în jur înspăimântată. De unde venea? Nu aveam flori proaspete în apartament. Dar mirosul era incontestabil. Nu mi-l imaginam eu. Era real, aerul din cameră era dens și sufocant. După ce am strâns cioburile, mi-a fost teamă să mă culc la loc așa că am dat drumul la televizor. După ce am luat la rând toți nebunii de pe posturile prin cablu, am dat peste Knight Rider, un episod pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă sfâșie, dar acum, pentru că eram în iulie, îmi doream să fie pururi februarie. Se spune că timpul le vindecă pe toate. Dar eu nu voiam să mă vindec, pentru că asta ar fi însemnat să-l părăsesc. Moleșită de căldura sufocantă, îmi era prea cald ca să mă pot mișca. Trebuia să instalez aparatul de aer condiționat, dar era o chestie uriașă, cât un televizor. Toamna trecută, Aidan îl pusese pe unul din rafturile de sus în living. Am simțit cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mereu și rabinul nostru. Dar eu nu sunt chiar așa de sigură. Totul mi se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate culorile, râsul ei în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a uita de parfumul sufocant care mi-a izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și repararea câtorva ustensile; era însă scris că aveam să rămânem acolo mai multe luni, căci, chiar a doua zi de la sosirea noastră, unchiul s-a îmbolnăvit. I se mai întâmpla să tremure de friguri în timpul zilei, când căldura era sufocantă, și să asude prin toți porii în timpul nopții, când era la fel de frig ca în vârf de munte. Un neguțător evreu din caravană, foarte priceput în îngrijiri medicale, a pus diagnosticul de friguri cu febră din patru în patru zile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]