3,177 matches
-
mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva?! Parcă aș fi intrat într-o casă străină, pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interioară și a găsit resurse, din calcul ori din naivitate, să-i ia cameră la hotel. E totuși un tip tare, va urca rapid. Știe ce vrea de la viață și-și dirijează sentimentele dacă asta-i posibil cu adevărat." Din sufragerie se aude telefonul. Te rog să mă scuzi un minut! spune Doina ridicîndu-se. Alo, da se aude vocea ei. Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al Sorinei, cel de aici de la uzină, mi-e prieten și are locurile șase-șapte. Înțelegi? Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
durere. Deschide aparatul de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide printr-un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din East Finchley îl găsise pe Derek; acesta era un metodist căzut în păcat, membru fervent al Partidului Naționalist Britanic. Și, pentru a completa Sfânta Treime a calităților, mai era și un bețiv notoriu. În clipa în care intră în sufragerie, Derek se holbă la jucărioara lui Beverley cu o privire de fanatic, de sub bretonul lui pleoștit care trebuie să fi adăpostit imaginea unui milion de labe plătite la cursul zilei. Înțelese totul. Mai târziu, după încă niște păhărele golite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decât de obicei. Ceilalți îl întrebaseră care e problema, dar el nu le răspunsese. Prin urmare, în loc de empatie, îi oferiseră niște Jack Daniels. Între timp, rămasă acasă și camuflată de jaluzelele cu model, Carol trecuse la treabă. Se dezbrăca în sufragerie. Își dăduse seama că asocierea dintre propria goliciune și sobrietatea formală a camerei o excita. Mai mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite curățate meticulos cu Mr Sheen. Își desfăcu bluza și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i-se de omoplați. Se scutură ca să-l îndepărteze. Din bucătărie, unde aștepta să fiarbă apa din ceainic, îl auzea cum bolborosește ceva în sufragerie. 4 Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-ar fi avut norocul să fie alcoolic, probabil ar fi petrecut o grămadă de vreme căutându-și vocația, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întărise abia perceptibil - slavă Domnului pentru asta, nu cred că ar mai fi putut să suporte multe în halul în care era. În ciuda stării de disperare în care se găsea, rămase rece la asaltul amoros al lui Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre bucătărie. Și rece a fost tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile minții lui Carol, până atunci pur și simplu înșirate de ambele părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe același ton rapid, dar echilibrat, cu care o începuse. Nu era amuzant pentru el să mă insulte direct - sau cel puțin așa credeam. Voia să sufăr și eu alături de Dan și de Carol. Dan își petrecuse restul serii în sufragerie, urmărind o reluare a unui episod din Doogie Howser MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în canapeaua din sufragerie. Acolo începuse acel hidalgo să i-o tragă, trecând de la penetrări ușoare și rapide la niște mișcări viguroase ce păreau a nu se mai sfârși. Fiecare dintre acestea o conducea până aproape de culmile orgasmului, ca un montagne russe în plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care o alcătuise. Dan bău o sticlă de Gulder, apoi două sau trei de Pils. Era deja beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
țării. Experții au stabilit că mormântul aflat la 100 km de Beijing, este al prințului Liu Sheng și al soției sale. Potrivit documentelor istorice, acesta a deținut titlul timp de 42 de ani. Mormântul este alcătuit dintr-un dormitor, o sufragerie, o sală de muzică și alte încăperi și reprezintă un adevărat palat construit în interiorul unui munte. Mormântul a beneficiat de un proiect bine gândit, lucrările realizate fiind grandioase. Arheologii au găsit în mormântul lui Liu Sheng o mare cantitate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
multe, oricum este vorba de o masă copioasă. Când sunt oaspeți, numărul felurilor de mâncare crește la șase-opt feluri de gustări reci urmate de alte câteva mâncăruri calde. În partea de nord a Chinei, oaspeții sunt așteptați cu colțunași. În sufrageriile proprii, chinezii folosesc o masă rotundă sau pătrată pentru a lua masa, însă în restaurante, mai ales în cele cu pretenții, sunt mese rotunde care au suprapusă o măsuță rotativă, pentru ca oaspeții să se poată servi pe rând, din fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de astăzi, umflându-se ca un pântec de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost un bebeluș ca toți bebelușii și totuși, oricât m-aș chinui, așa cum îmi apar lucrurile, n-am nici cea mai măruntă dovadă că tot ce mi s-a povestit a fost și adevărat“.] Ping-pong-ul era trăsnet pe masa din sufrageria Cubanezului, mai ales când afară ploua și alegeam cărți din B.P.T. pentru fileu; într-o după-amiază, mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene. Chipiul era al lui. Nenea era militar. Și servea Patria, adică stema aia cu stea, munți și brazi și holde atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după ce găsește roțile mașinii dezumflate, cu ventilele smulse. Șchiopu Bărbosu trebuie și el să se poarte frumos cu puștii, altminteri suportă consecințe, chiar dacă motocicleta e închisă într-un garaj, departe. Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jurat că nu voi mai privi vreodată în oglinda roșiatică a crucii, am gustat, atent și tacticos, din stropii ăia micuți și sărați ai lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv Plovdiv. S-a terminat 2-1. Duminicile erau urâte. Ca meciurile de la bulgari. Evident că am cedat în fața ispitei. La urma urmei, Dinamo nu juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că fără Bau-Bau ne-ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai respire și, cred eu, plecase la Cruce, pe Caraiman (unde sufletul îi bântuia pe Brâna Portiței, pe Albișoare, pe Colții Picăturii, pe Vâlcelul Spumos și, mai cu seamă, în primul circ glaciar, La Verdeață), bunica noastră Veronica a vândut sufrageria lor florentină, cu banii și-a cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale vechiului Mircea. Ei bine, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia loc. Cred că n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]