728 matches
-
cu plasă și frunze. Dacă Fitz nu le văzuse de la intrare, ceea ce era greu de crezut, acum nu le mai putea evita. Cu mâna înfiptă în umărul lui Sun, își rotea privirile prin curte în vreme ce pieptul îi era scuturat de sughițuri înăbușite. Frank îi descleștă degetele și îl împinse spre balustradă. - Sincer nu știu de ce ați venit aici. Ce credeați că veți găsi? Un oraș, ca atâtea altele. Nici măcar monumente n-are. - Vă rog, să fim serioși, nu v-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
adevărat, o situație foarte penibilă, mai penibilă ca oricând, mai ales că începuse să lingă penița de aur a stiloului. - Și apoi, zise, delectându-se cu un pic de cerneală, puteai să fii ceva mai politicos și - trăgând un veritabil sughiț de om care a mâncat la un birt prost - să mă fi tratat cu șpriț, nu cu vin simplu, tontule! Atunci am întins mâna după sifonul de pe masă, practic eram foarte dus cu sorcova din motive pe care lesne le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! Dă-mi te rog drumul ! m-am tras înapoi, încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă și mai tare, printre mici sughițuri. — Și ce trebuie să fac ? Cum aș putea să te ajut ? — Nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să-ți pese de mine. Să mă iubești ca pe un frate de-al tău aflat în suferință. — Dă-mi drumul și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
popor care nu-și cunoaște istoria e un popor condamnat la moarte spirituală. Noi nu avem spirit. Trăim doar pentru a mânca. De aceea suntem ceea ce suntem și nu vom fi niciodată mai mult. Nu suntem ADEV|RAȚI. UnGândac (printre sughițuri): Domnu..hi..le profesor, spuh... neați că... gânh... dacii nu-nnu... p-pl-plâng..? WOODSTOȘRțCK|TOR (II): CENTRAL PANEL Când, în 1990, Piața Universității reunea ce știm cu toții, un viitor „ales“ a lansat cuvântul „golani“ fără să bănuiască urmarea. Omul văzuse acolo ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
brânci de-al meu ca el să se rostogolească la pământ de pe cazemata noastră și ca, odată cu bufnetul și plânsul lui, totul să se schimbe între noi pentru totdeauna. Abia când a căzut de pe cazemată, Coșuță mi-a răcnit printre sughițuri că o să văd eu ce-o să mi se întâmple, că vărul lui, că știe el, că eu mă cac în pantaloni de frică; dacă îl ating pe Cristos ăla, o să văd eu pe dracu. Ceva îmi spunea că ușurința cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strălucitoare urcase repede pe cer. Încă nu se așternuse zăpada groasă, și, deși era geroasă, era o noapte frumoasă de decembrie, senină cu razele lunii pline. În toată noaptea aceea, unică în felul ei, Iorgu a plâns... a plâns cu sughițuri după Fata lui. - Fata, Fata!... E tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el printre lacrimi. Mi-e dor de tine, Fata... mi-e dor de tine, mi-e tare dor, ca de întâia mea iubire și cea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-ți amintești că te-am iubit și că te îmbrățișez cu ultima mea suflare... Fata. ” A citit-o și a recitit-o de mai multe ori, plângând, cutremurat în toată ființa lui. Iorgu, la marginea patului, plângea... Plângea cu sughițuri, pe aceea care i-a stat alături o viață. Curajoasa femeie, nu s-a temut niciodată pentru viața ei, i-a ocrotit-o pe a lui. Dragostea și puterea ei de dărurire a întrecut orice așteptări. Bătrânul Iorgu plângea... plângea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu nesaț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea un pahar de apă bătrânului, care-l luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum am aflat-o de lacontabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logodește cu Otilia. Se produse atunci o reacție neașteptată. Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei prinușa deschisă, să-ți faci sânge rău pentru o dezmățată! G. Călinescu - N-am avut noroc, se căină Aurica printre sughițuri. - N-ai avut îndrăzneală, fiindcă te-am crescut bine. Darnici de una ca ea nu s-alege ceva. S-o găsi cineva să deschidă capul lui Pascalopol. - E de datoria unor oameni de onoare să informeze pePascalopol asupra consecințelor. Trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa lor. Tocmai când să îngrijesc și eu de bătrânețea mea, că nu mai sunt așa tânără cum am fost odată, îmi faci zile fripte? Mi-am mâncat tinerețea cu tine, ticălosule! Aglae începu deodată să plângă, din nervozitate, cu sughițuri ascuțite, ca și Aurica altă dată. Apoi își șterse brusc ochii și luă o mină și mai dușmănoasă ca înainte. Pe buzele lui Stănică flutură un zîmbet: " Mare cutră, soacră-mea asta! gândi el. Cum sare capra, sare și iada
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
țărani, încît mâncau pe o măsuță joasă, stând turcește în pat. Scarlat era un martir oficial al familiei. Când îi spuneai ceva care confirma această tragedie, clipea mărunt, striga "bun de tot" și te bătea ușor pe pântece, râzând cu sughițuri, cu un timbru de o nevinovăție înduioșătoare, care îmi răsună încă în urechi. Dacă aș avea o placă de fonograf cu "bun de tot" al lui Scarlat, ați pricepe ce fel de om era. Scarlat n-avea nici un mijloc de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ne-am trezit toți patru sub pianul mare de concert, tăvăliți într-o cumplită criză de râs, din care nu ne mai puteam opri, sufocați de epuizare. Se auzeau capetele noastre lovindu-se deasupra, în pian, într-un ritm de sughițuri cu ecouri prelungi. Toată lumea era contaminată. Eram purtați pe valurile unui fast care se multiplica cu fiecare participant. Fără nimic obscen, fără nici o grosolănie! Cortegiul lui Dionysos își regăsise sensul. Și se dansa în draci, și dracii se mișcau în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi era rușine să plâng și aș fi vrut ca mama să nu își dea seama ce se întîmplă cu mine. De aceea, în clipa în care a rupt zăgazurile firavei mele voințe, ieșind la suprafață într-o cascadă de sughițuri și cu o violență neprevestită de nimic, plânsul meu a luat-o prin surprindere. Ființa mea se prăvălise pur și simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer și puiul rămas pe pământ. Suferisem ceea ce se numește un proces
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu toate femeile care poartă rasă sînt sfinte. Au ieșit cu toții să-i primească; Vilma și Nilda Încă plîngînd cu sughițuri și cu uniformele sfîșiate; Celso și Daniel aranjîndu-și părul și cu fețele strălucind de mulțumire. Ceasul rău trecuse și acum Îl primeau ca pe fiul risipitor, iar el nu izbutea să Înțeleagă ce naiba se Întîmplase În lipsa lui. Femeile nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune. Nu-și putea Înăbuși plînsul cu sughițuri. Biata Vilma, ce fată minunată era frumoasa metisă! După trei săptămîni o chemă la telefon pe doamna. — Plec la Puquio, doamnă. E mama bolnavă și mi-au scris să mă duc cît mai repede. Susan Își ceru mii de scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai era bună decît pentru a le trezi amintirile. De aceea, Nilda, Închizîndu-se În camera ei, a plîns cu hohote toată noaptea dorindu-și din toată inima s-o vadă Întorcîndu-se pe Vilma. Pe urmă a Început să strige printre sughițuri: de ce să se Întoarcă Vilma? Ar păți același lucru. Bine și cu ei ce-o să se Întîmple? Nimic; nu se mai Întîmpla nimic, În afară de faptul că Julius avea să se ducă la prima Împărtășanie și trebuia să Învețe bine lecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să-i ducă bagajele pînă În stradă și-l cheamă pe Julius ca să-și ia și el acum rămas-bun de la Nilda. Pe trotuar, În fața palatului, așteptau taxiul sub soarele arzător și Nilda nu mai plîngea acum, dar o apucase sughițul. Julius lua parte din nou la conversații În care servitorii Își vorbesc cu dumneata și Își spun lucruri neobișnuite, amestec ciudat de Cantinflas și Lope de Vega și sînt grotești cînd Încearcă stîngaci să-și imite stăpînii, ridicoli prin seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
filozofice, falși prin gesturile lor exagerate și teribil de sinceri În dorința de a fi ceva mai mult decît un simplu nume care servește masa și atît. Pleca Nilda, chiar acum pleca și era cald și pe ea o apucase sughițul și soarele făcea să-i strălucească dinții de aur și toți Îi cunoșteau cariile și știau că avea un copil Îngrozitor care bîzÎia tot timpul și că suferea din pricina faptului că nu prețuiau mîncarea pe care le-o gătea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]