1,146 matches
-
podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările sezoanelor care îl sugruma și îl contopec cu notele naturii, ... Citește mai mult Cartea de versuri “Mânăstirile din gânduri” a fost ctitorita în interiorul anotimpurilor, care au îmbrăcat pereții gândurilor în icoane pictate mereu altfel, cu pensula cerului, a dorului, a viorii, a frunzelor... Clopotele
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările sezoanelor care îl sugruma și îl contopec cu notele naturii, ... IV. EDIȚIA A II-A A CONCURSULUI NAȚIONAL "NUMAI POETUL" ȘI-A DESEMNAT CÂȘTIGĂTORII, de Tatiana Scurtu Munteanu, publicat în Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016. La ediția din acest an a Concursului
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
te mai interesează de terenul ăla? Ce să faci cu el? O fi vreo mlaștină cu stufăriș Când a citit actul, tac-to s-a certat cu cei din comisie, i-a înjurat, s-a repezit la gâtul primarului să-l sugrume... --De ce-a făcut asta? Trebuia să-i dea în judecată pe toți. --Ce vorbești, mă? De unde bani pentru judecată? Ăia l-au reclamat, de a stat în arest la Brăila vreo zece-douăzeci de zile, nu mai știu. I-am
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
se vor mai vedea niciodată. Mircea a început după aceea să se stingă ca fitilul unei lămpi, clipă de clipă, fără îndoială și din cauza fratelui său care era și el bolnav. Când vorbește acum despre Mircea, Cornel Constantiniu are glasul sugrumat de suspine și de spasmele bolii. A trăit incinerarea fratelui... Soția fratelui artistului, Patricia a decis ca trupul lui Mircea Constantiniu să fie incinerat, decizie pusă în act la trei zile de la moartea acestuia, la Cape Town. Cornel Constantiniu nu avea
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
pentru a căuta locurile necunoscute ale fetei. - Este minunat ce-mi faci! Ah, cât de mult te iubesc, Mircea! - Speram să-ți placă. - Cum de ești așa de priceput? - Antrenamentul. - Obrăznicătură. - Să știi că mă opresc. - Dacă vrei să te sugrum... - Cum??? Sunt curios dacă nu te lauzi cumva. - Vrei să știi? Stai că vezi tu acum pezevenghiule, și Mircea simțea presiunea mușchilor interiori, asupra cercetașului său. Era ca un muls, strângea, slăbea, strângea, slăbea, fără ca fata să mai facă vreo
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
vreo mișcare din șoldurile sale vrednice și pricepute. - Ce-mi faci? Mă grăbești așa și nu vreau să fiu grăbit cu tine în seara aceasta. Ești prea delicioasă să întrerupem plăcutele clipe de extaz. - Nu ai crezut că te pot „sugruma” și am vrut să-ți arăt că pot s-o fac. - Ești un deliciu feminin și un fenomen nemaiîntâlnit până acum. - Și credeai că le știi pe toate. Inversând din nou pozițiile, șoldurile sale se așezară din nou mai bine
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
să cadă câțiva stropi de ploaie. După ce-au terminat treaba, au ieșit în curte împleticindu-se și unul și altul, iar Vruța începuse să urle a pustiu. - Taci!... cățea afurisită, s-a răstit Leana la Vruța cu o voce sugrumată de emoție. Omule, aleargă în Culme și ia repede calul, că l-a priponit pe locul de la deal de livada noastră. Vezi pe unde-l duci. Grăbește-te, să nu te vadă careva. Nu cumva să treci pe la neica Mitru
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
contrar așteptărilor lui Clăpăugea, chiar la poarta lui, fără să descalece, rămânând așezat pe șaua bicicletei, cu-n picior sprijinit în pământ și cu celălalt pe pedală. „Crede că poziția asta-l face să pară important”, se gândi Petre Clăpăugea, sugrumând, din nou, cu brutalitate, un zâmbet care se încăpățânase să-i răsară pe buze. „Dacă s-a oprit la poarta mea, înseamnă că are ceva pentru mine” emise el un raționament logic. „Da’, nu putea tăntălău’ să vină până-n locu
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
parizer și negocia cu ei la sânge. Enervat ministrul Olandei îl luă de rever și-l scutură... El rezista... Încă o dată... Și încă o dată! Deschise ochii! În fața sa stătea, nu ministrul Olandei, ci doi polițiști. Senzația de foame care-l sugruma dispăru urgent, nu-i mai era nici sete, ba chiar se simțea odihnit și capabil să gândească. (Aici se impune o regândire a rolului drogurilor în viața omului!) Polițiștii, alții decât cei de ieri, îi provocară însă aceeași senzație de
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
bea acelor ce li-i Mai virgină ca virgina - Infidelii și rebelii Ce-n viol strivesc tulpina, Gineceul îndoielii, Carnea trufei, rădăcina, Seva dulcelor micelii, Ce, brutali, sparg violina Gemetelor și scâncelii, Ce-n cătușe pun lumina, Vocea, plânsetul bocelii, Sugrumându-și balerina Ca-ntr-un lied al lui Bocelli Și-și ucid demenți regina Înfigând flama răcelii, Împroșcând adrenalina Cu tăișul bănuielii... Gelozia, bat-o vina, Patimă a nebunelii Ce ucide endorfina Fericirii și smintelii...! Referință Bibliografică: Carolina... / Romeo Tarhon
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]
-
adus în sufletul meu tot iadul. În acest timp Viorel încerca să o sărute, să o pipăie pe sâni, apoi cu mâna infiltrată sub fusta fetei, încerca să-i dea chiloții jos. - Ajutor, striga fata, dar parcă glasul îi era sugrumat de teamă. Lasă-mă, criminalule! Chiar în acel moment nu mai simțea nicio atracție față de el, ci doar repulsie și scârbă. Orice atingere nu făcea decât să o dezguste și mai tare. Se zbătea să scape din brațele sale, dar
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. NU FAC SCHIMB Spre nenorocul meu - nu-s
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. NU FAC SCHIMB Spre nenorocul meu - nu-s
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. Citește mai mult Femeia ce nu-ncape în
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
o poveste, cum că s-a răzgândit în ultima clipă și nu s-a dus... Toate aceste jigniri dureros tăinuite îi străbătuseră mintea când își odihnea capul pe umărul Aialei și buzele acesteia fremătau la urechea ei. Sub extazul momentului, sugrumată de plăcerea îmbrățișării, Becky șopti Aialei: tu ai cunoscut dragostea... Degetele Aialei lunecau ușor pe fiecare vertebră, buzele uscate se plimbau peste trupul și sânii fetei. O prinse puternic de brațe, o cercetă cu privirea sălbatecă și gura deschisă, însetată
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
timp? Boala somnului face sute de victime. Și de-ar fi doar asta. Știi și tu ce se-ntâmplă acolo. Colonialiștii ăștia își cam fac de cap.” „Simt că sunt în viața. Noaptea, înainte să adorm, parcă le aud strigătul sugrumat de dor, iar când ațipesc, plutesc până în inima tribului și mă arunc în dans cu ei în jurul focului ațâțat cu multă trestie uscată.” „Frumos vis, Juma!”, mi-a zis zâmbind, „E frumos ce visezi, dar știi că pământul nu vă
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
m-am smucit din strânsoarea negroteiului lungan și i-am aruncat o lovitură de pumn fix în bărbie, după care am dispărut în stufăriș. Dacă m-au urmărit și dacă m-au prins... Îmi ardeau tălpile, iar cârcei teribili îmi sugrumau gambele și complotau împotriva evadării mele. Alergam cum n-am mai alergat vreodată prin jungla congoleză. Nici la vânătoare, când mergeam împreună cu Hanif și Daudy, nu depuneam un asemenea efort. Și-atunci era în joc viața mea, a mea și-
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
buni și ăștia, decât deloc, nu? Mai fac jumătate din preț, având în vedere că mai au doar un singur braț folositor.” Eu când mi-am văzut familia în mijlocul satului, în balta de sânge închegat, m-am prăbușit în genunchi, sugrumându-i și pe ceilalți care erau legați de gât cu aceeași funie. S-a așezat lângă mine următorul, apoi următorul și următorul, până s-a terminat șirul. Mi-a venit să vărs. Tippu Tip a coborât de pe spinarea elefantului și
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
luptă. Ai văzut dincolo de aparențe, ai călătorit prin ochiul timpului, prin lentila clipei iluzorii. Ți-ai creat propriile lumi, fără reguli impuse ... legile nescrise ale aventurierilor. Noroiul gros iți înghite tălpile ... te cuprinde ca o mlaștină înfometată. Lanțurile regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
deosebi nora trebuia să fie supusă fără crâcnire. Nepoții erau smirna în fața bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.” Așa îi mai auzi și astăzi pe unii bătrâni ai satelor, chiar dacă în acea supușenie mocneau revolte neputincioase și dureri sugrumate în lacrimi. Dar generația care a fost „supusă” atunci, devenind părinți și apoi bunici, a ținut și ea strânse haturile cât a putut, deși multe nu mai erau că pe vremea lor și câte un vânt al schimbării venea să
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
de după. Labiș i-a transmis imaginea în transă poetică. A treia poezie, fără titlu, scrisă și compusă de Nicolae Labiș, pe care Covaci o aprobă doar prin iscălitură, este o mărturie totală despre suferință. Aici apare imaginea surprinzătoare a poetului sugrumat cu propria-i fașă de prunc, atârnat cu capul spre adâncul genunii și cu picioarele invers, spre cer: Mă doare tot: visul, cuvântul, somnul, viața și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
Mă doare tot: visul, cuvântul, somnul, viața și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer. "Pasărea cu clonț de rubin" - manuscris „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul" Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
ajuns, În pre’multa mareție orgoliul e străpuns... Din vina trecutului mai caută o măreție, Trufia bată’o vina bravează-n acea beție, De-a fi ‘prea’...dar, a cădea răpus de ea, Din a orgoliulu-i balast ce-l presupunea! Sugrumând umilința apare un cerc vicios, De a fi prea cerbec, umilind bolnăvicios Prea 'umilul orgoliu'.. al semenilor umili, Acuzând c-ar fi modestie la cei senili... Înfruptând din orgolii șansa fără rost, Uitând adesea umanitatea ce a fost, Vrând să
DICTAREA MINŢII... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346922_a_348251]
-
privindu-l de departe... III Pe-un alt decor, cu mii de ani în urmă Trecea Iisus cu-o Cruce grea în spate Lovit era, batjocorit cu glume, Pășea domol un sfânt printr-o cetate Păcatu-ntreg sub jertfă să-l sugrume. Se strânse gloata urii solidară Ca-ntr-un ciorchine razele de soare, Loveau turbați - ca fiarele în pradă Câțiva, uimiți, se ascundeau să vadă, Iar cei mai mulți priveau cu nepăsare. Așa plătea veșmântul de Mireasă Cerescul Mire-n lacrime și patimi
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
viața este fragilă! Ai putea ucide Folosind cu nesăbuință Cuvântul. Cuvintele sunt magii, Mistere Prin care poți Crea sau Ucide - În aceeași măsură. Mă rog Să mă nasc pe mine În mine însămi Și, Să cresc Sfâșiind carnea Ce mă sugrumă. Căderi și Victorii Mi-au marcat Calea, Îngerii însă Mi-au fost călăuze. Am trecut Din etapă în etapă Și am urcat Treaptă cu treaptă Spre Dumnezeu... Referință Bibliografică: Metamorfoză / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347011_a_348340]