2,764 matches
-
de efervescența și vulcanismul pe scenă al artistului Adrian Enache: de ce umbra se-așterne plat și inert în spatele unui obstacol, de ce obstrucționează lumina în lucrarea ei de întindere și lărgire a drumului privirii, de ce foaia de umbră ascunde lumea, pe când sulițele luminii îi descoperă măreția?! Totodată, de ce stânca tace și-i rece a dezolare și moarte pe când furtuna zguduie a vivacitate și trezire din împietrire; de ce-n copacii pădurii domnește tumultul vieții și-n iarbă viețuiesc gâze? Răspunsul e aproape: din
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
roage cu ardoare lui Dumnezeu. La jocurile împăratului lua parte și un luptător de neam vandal, favorit al său, și acesta robust fiind și puternic, se lupta cu mulți viteji pe care învingându-i, îi arunca de la înălțime în vârful sulițelor. Văzând câtă vărsare de sânge se făcea, s-a ridicat un tânăr creștin, cu suflet viteaz care se numea Nestor și a cerut de la Sfântul Dimitrie binecuvântare să se lupte cu vandalul Lie. Deși nu avea statura potrivnicului său, sfântul
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347180_a_348509]
-
moarte hărăzită de el altora. Împăratul se întristează de moartea lui Lie și poruncește ca Nestor să fie omorât prin tăierea capului. Aflând apoi că Dimitrie îl încurajase să se lupte cu Lie, a trimis soldații să-l străpungă cu sulițele în închisoare. Și văzând soldații venind către el, Dimitrie și-a ridicat mâna dreaptă și a fost străpuns în coastă, asemenea Mântuitorului pe cruce. Unul din slujitorii săi credincioși, pe nume Lupul, primise de la Dimitrie inelul și mantia sa, pe
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347180_a_348509]
-
Îl țineau mai mult pentru umbra de la capătul locului și ca punct de observație împotriva neinvitaților, care se furișau, dinspre calea ferată, să fure struguri și porumb. Jos, pe pământ, mă puteam mișca fără să privesc vârful aracilor ca niște sulițe ascuțite, puși la distanță mică unul de altul și pe urmă ne puteam juca fără să le ascult vorbind despre băieți și fără să mă amețească cu mirosul de mătase de porumb, care ardea în foile de ziar furate de
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
de vânturile vechi. Neclintit, în reculegere, se organiza mental înaintea luptei cu sine și cu fiara pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
antrenante, întărindu-le sau scoțând în evidență caracteristicile cu care autorul vrea să le prezinte. De remarcat sunt descrierile amănunțite ale locurilor unde se petrec acțiunile, făcându-te pe tine, cititorul, să le vizualizezi, să te transpui acolo, auzind șuieratul sulițelor sau spadelor și simțind căldura focului sau mirosul bucatelor îmbelșugate care nu lipsesc de la ospețele întinse. Categoric Cămașa purpurie este un roman ce poate fii citit cu aceeași ușurință și plăcere atât de copii cât și de adulți, și pentru că
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
și să le ți cale. Tehomire, împreună cu Hasdrubal marea oaste veți alcătui, Și de va fi nevoie în luptă veți murii. Baldobal! De vor ajunge la Durdava, vor fi destul de obosoți, Acolo le cădeți în spate și trimiteți ploaie de suliți. Bărbația e întrupată îmn voi, sabia Zalmoxis v-a dato în mână, Tot ce are mai bun Dacia vă pune la îndemână. Apărați acest străbun pământ! Scoate sabia, la fel fac toți ceilalți.). Astă spadă va fi pusă în teacă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
si-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria mamă, indică vechimea de mii de ani a bastonului ca sprijinitor al senectuții. După ramura uscată folosită drept baston sau bâtă omul s-a folosit de arc și săgeți, apoi suliță spre a vâna iar mi târziu a folosit o rădăcină adecuată drept plug și a început să prelucreze piatra din care a făcut cuțite și topoare. Pădurea a fost învinsă de om prin „coada de topor”. Puteți să o luați
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
de condens Oamenii marcați de stres Pun pecetea lor pe timpul Care a dezamăgit olimpul Și urmașii mai ales Uite ce grăbit e metronomul Deși el nu merge la serviciu Restul este doar un artificiu Pe care se înalță domul Lasă sulița bătrâne În sanctuarul de tăcere Zborul nostru e doar o părere: Singura care rămâne! Referință Bibliografică: Zborul nostru e doar o părere / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ZBORUL NOSTRU E DOAR O PĂRERE de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357862_a_359191]
-
de pietre care să măsoare în cerc mersul stelelor. Pietre ca ale dacilor, spunea, un calendar ceresc, de unde vine lumina cea adevărată.”(Tretie Paleolog - De vorbă cu Brâncuși). Comentând despre munții pe care i-a colindat, Brâncuși amintește de “ Dinții Sulițelor, care , spunea, păstreză amintirile dacilor, care se jertfeau de bunăvoie, ca să-i aducă lui Zamolxe cererile celor de pe pământ. În drumurile bătute de Brâncuși spre Mânăstirea Tismana, sculptorul de mai târziu, nu uită, că pe vremea dacilor trecea pe acolo
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
vegheate. PROPELLIUS Aaa ... Iată-le! Poartă găteli de sărbătoare. LILIANUS Ca vestalele romane. Strălucitoare. PROPELLIUS În straiele acestea arată frumoase, ca albele petale ... LILIANUS Ba, au ceva din grațiile sacrelor vestale ... SABINUS În acest mod participă la sacrifii când pe suliți Războinicii duc zeului carnea încă vie a celor iubiți? PROPELLIUS Nu! Sacrificiul acesta se face lângă tempu, dar... Marele Preot, alături de fecioare, în altar Imploră bunăvoința zeului, purtător De grija dacului luptător. Scena 2. (În spate, spre stânga, se arată
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
inima-mi ce doare. DOCHIA Străine, de ai colindat multe țări cu rost, sau fără rost, Află, aici e fiica regelui care tânără n-a fost. Oamenii în Dacia se nasc dej" bătrâni și grăbiți Cu mâna pe scut și suliți. Țara ta, străine, poate, e mai senină. Seninul îl porți în privirea-ți de lumină. Poate e o țară a tinereții, A rostului deplin, al vieții În care gândul se poate împlini. Ooo ... un vis, la capătul ... luminii. LICINIUS Țara
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
fecioară! Pentru că suntem în ajunul marii sărbători ... DECEBAL Nunta, ta, Dochia! Împreună cu Tehomir veți fi miri în zori. VEZINAS ... Se îngăduie făptașei să aibă bucurii Libertate și viața pentru întreaga zi. DECEBAL ( Către meșterii romani. Iar voi, de- acum, prin suliți învinși, Plocon lui Zalmoxis veți fi trimiși. De nu veți fi primiți De neguri o să muriți înghițiți. Temnicieri! Până trece sărbătoarea, Prizionierii să cunoască închisoarea! Pe cuprinsul întregii Dacii, dorința mea E ca orice roman pierii să se dea. TEHOMIR
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
o misiune. Ați pregătit vânătorii? Vă dezvălui locul unde se găsește un cimitir de vampiri, dar și secretul prin care îi puteți distruge. Vânătorii trebuie să deschidă mormintele, să scoată capacele coșciugelor, iar înainte de miezul nopții să înfigă câte o suliță în inimile cadavrelor. Nu-s schelete, ci oameni care par că dorm. Să le străpungeți inima ca să țâșnească sângele, altfel se ridică și vă ucid... - Le voi tăia capul...! - răcni Arnăutu. - Să-ți iei adio de la viață! Am specificat, inima
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ultimii străjeri Speranța mea rănită de cei ce-au aruncat în trupul ei doar suliți otrăvite, se târâie prin lanuri ce-au fost cu sârg cosite când ai durerii lupi m-au sfâșiat. Pădurile de vise care foșneau superb s-au transformat în buturugi ciudate ce scot câte un icnet când cu copita bate în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357731_a_359060]
-
grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. Au început să apară zorile. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului și razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iunie. Puteai foarte ușor să bagi palma mâinii printre crăpăturile formate în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Cei chemați se întrebau desigur pentru ce fuseseră chemați, căci ceea ce doriseră cu toții se făcuse deja. Iisus din Nazaret știau cu toții, era mort, văzuseră asta toți cei care fuseseră acolo pe Golgota, când centurionul roman îl împunsese în coastă cu sulița pe cel răstignit. Lovitura fusese dată cu atâta forță și lancea intrase atât de adânc în trupul condamnatului încât nici un om care ar mai fi trăit câtuși de puțin nu ar fi suportat acea durere îngrozitoare și ar fi murit
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
de echinocții, / întruna, / tot în banalul sens giratoriu, cunoscut de toți și de toate, / de la superbul table / al elementelor lumii încoace, / dar cu ieșirea din labirint, / prin autohtonul cer al nouălea, / gata să mă simt / în unghiurile dintre cele trei sulițe ... ” Ciclul elementelor se încheie cu “Elegiile elementului Pământ”. Reînvierea și cultivarea miturilor, a legendelor, a ziguratului, a trecutului îndepărtat din zorii existenței poporului român, motivul Muntelui Sfânt Cogaion, sunt teme frecvente care dau greutate și sens cărții. Soarele-Moș, Muma-Pământ, Tatăl-Cer
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
de pe daci, oare? Dă în ghiara pieirii întregul popor!? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI O, Doamne, mărite! A sosit ceasul să mor!? Scena 4. ( Tehomir intră rănit de moarte. DECEBAL Ooo ... Tehomire ... și tu!? TEHOMIR Da, în luptă am căzut, A străpuns o suliță prin scut! M-am târât până aici rănit S-o văd pe Dochia pe care o iubesc. DECEBAL Dochia a murit! E în corul îngeresc! TEHOMIR Oh ... oh ... oh ... ! Copilul unde este? DECEBAL 40 Îl aduce acum Olacul, este bine
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
e o perdea mare albastră, ce se trage înlături când rugăciunea începe odată cu furtuna. Pe întinusul perdelei uriașe, în linii simple și mari se desenează o trimitere la zeul Zalmoxis. Un credincios e aruncat în sus și apoi cade între sulițele ținute în mâini voinice ale oștenilor.). Scena 1. TEMNICIERUL E gata prea bune îngrijitor? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI E gata! Aștept semnalul de sobor. Furtună, trăznete, vijelie Și fulgere așteaptăm să vie. Porunca este dată, Când norii se vor înălbii, de dată
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
templului, pe fundal, un fulger, în zig-zag, din aur sclipitor. Pe fondul de afară al norilor negri, răzvrătiți, se văd în dosul altarului, oarecum pe o estradă a acesteia, siluietele negre ale unui grup de oșteni care țin în mâini suliți lungi și ascuțite. Mai departe se reliefează muntele Orole.). OLACUL ( Îndreptându-se cu un copil de aproximativ patru ani spre Decebal. Toți privesc curioși spre el și copil. Decebal, bănuind cine este copilul, face un pas de întâmpinare. Se lasă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
cunoștințe, însă literatura a încercat să o învețe ce să facă după aceea, cu ele. Știința i-a exersat și i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice și literare i-au șlefuit-o atât cât s-a putut. Născută la Sulița, în județul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic, sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite orașe, a schimbat mereu școlile, a pierdut și a câștigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din vremea
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
în Potir de aur strălucitor. Buretele a absorbit zenitul din zâmbetul Fecioarei. Oțetul s-a prelins în fagurele de miere al Neamului Daco-Român. Fierea s-a preschimbat în figure de albine, iar Trestia s-a frânt în unda unui nufăr. Sulița s-a smerit incrustându-se în Sceptrul prea doritei păci. Țarina Olarului a rodit un camp de narcise. Infinitul a tras la sorți Viața. Mironosițele tămâie cu dorul lor Slava Prea Frumosului Mire. În cumpăna morții clopotul bate a nemurire
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ani.../ Când m-am trezit din grozava genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.../ Am întins brațele. Nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul. Niciun răspuns./ Doar razele reci ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au împuns./ -Unde ești, Doamne? - am urlar la zăbrele./ Din lună veneau fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]