763 matches
-
în vârful picioarelor celor ce mergeau cu sau fără interes. Ajunge și el la cârpă, calcă cu vârful bocancului pe ea, i se pare că ar fi ceva în ea, se apleacă, ia ghemotocul respectiv și-l strecoară în buzunarul sumanului. Ajuns la gazdă i se servește masa, își aduce aminte de ce avea în buzunar și... surpriză! 2400 lei - o adevărată avere la timpul acela. Toată noaptea n-a putut dormi. În drum spre școală, tata s-a oprit la locul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să pornești și ai sosit! Dintr-o ogradă le ieși în cale, grăbit și important, un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Măcar de-ar fi toți ca dumnealui! strigă Petre. L-ai văzut și ieri cum a venit între oameni... Dacă n-ar fi bătrânul... ― Păi da, vezi bine, numai că bătrânul poruncește! zise Serafim. Bătea puțin vânt. Oamenii își strângeau sumanele și-și înfundau căciulile. Nu se îndurau deloc să se împrăștie. Unii se mai repezeau pe acasă, să-și mai vază de vite ori să mai îmbuce, dar se întorceau curând, parcă le-ar fi fost frică să nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și pe mine?... Că doar n-o să se sperie dânșii de o umbră de om! ― Hai, Pavele, că merg și eu cu tine! sări Petre, îndreptîndu-și sumanul pe umeri. ― Să ne ducem cu toții! strigă un om mic și îndesat, cu o căciulă uriașă dată pe ceafă. Că doar n-au să ne bată pe toți! ― Taci, Gavrilă, nu fi copil! zise repede Ignat Cercel. Nu ne-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se auzi un glas bucuros și pizmaș: ― Luași toporul, Toderiță?... Nu cumva porniși tocmai acuma la pădure după uscături! Întrebarea păru atât de caraghioasă, că alt val de râsete cuprinse mulțimea. Toader Strîmbu, cu toporul agățat pe brațul stâng, cu sumanul pe umeri, răspunse tot râzând, dezvăluindu-și dinții lungi, sclipitori, ca niște colți de fiară flămîndă: ― Apoi cu uscăturile trebuie să începem, măi nea Iosife, că doar așa ne-am învățat! În ușa cârciumii ieșise Nicolae Dragoș, boțit la față
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate speriată. Ileana însă izbucni: ― Aoleu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că se duce degeaba, căci el singur n-are să se poată lupta cu tot satul și nici să oprească pe oameni de-a se răcori. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă-apasă păreții... Cu aceste vorbe, care deveneau din ce în ce mai nedeslușite, a ieșit, în timp ce crâșmarul îl urmărea cu privire compătimitoare. „O ajuns să vorbească singur sărmanul și aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe, încercând - ca niciodată - să îngaime un cântec: „Ș-am să beau hătu-i amaru’, pân-oi bea boii și carul... Grijania mamei lor de blăstămați!” Mergea cu bărbia în piept, pentru a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o grămadă strălucitoare cu mii de scânteieri amețitoare; Stră-strălucitoare, dar reci! Loc de speranță Se-nalță biserica Coșulei peste domoale dealuri, peste tăcutele păduri, peste povești și neamuri. A primit atâtea alaiuri în ii și colorate catrințe, în ițari și sumane cu flori; a vegheat atâtea porniri, îndreptări și plecări și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină. Se-nalță a noastră Biserică Neagră ocrotind răsărituri și-apusuri, petrecând alaiuri prin veacuri. Se-nalță între păduri
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
tatei. De aceea nu mă leagă prea multe de ea. Gândurile mele alunecă spre o casă modestă, construită din bârne, care nu mai există. Ultima fotografie a tatei mi-l arată lângă ea. E cu căciula pe cap, dar fără suman. Va fi fost prin aprilie? Tata ține un ciocan în mâna dreaptă și e neras. Probabil, repara ceva când l-am întrerupt și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se reducea atunci la locomobilele care puneau în funcțiune batoza la treier sau cu care ― puțini ― tăiau lemne. Se folosea forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că m-am șlefuit greu. Am învățat să-mi pun cravată abia la șaisprezece ani, iar într-o sală de teatru am pătruns și mai târziu. Procesul "urbanizării" mele a fost lung. Am purtat, multă vreme, cămăși țărănești și un suman cernit făcut de un croitor din Lisa. Nu-mi amintesc să fi trecut pragul unei cofetării, cât am fost la "Spiru Haret", și nu cunoșteam lucruri elementare: cum se trimite o telegramă, cum se folosește un aparat de radio sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau ițarul este strâmt și încrețit pe picior, iar nu larg ca braca Dacilor; acoperirea corpului se face cu cămașa, care deși seamănă cu tunica internă a Dacilor, nu are nimic caracteristic; pe deasupra însă țăranii români poartă bondița, cojocul sau sumanul iar nu mantaua dacă. Căciula nu seamănă pe de altă parte întru nimic cu acel fes fără ciucur al Dacilor. Brâul de curea lat și împodobit cu alămuri este pe de altă parte străin îmbrăcămintei străbunilor noștri, precum nu se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
asupra lui. Împăratul era frunte, știi, mai mare. Ș-a venit pân la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leșești. El pune cârja sub suman și ese afară. Acu-mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost rușine singur lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis: - Omule, arată-ți tu întîi puterea. - Bine, măi împărate. Cîrje-ncîrjește-te, la tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor și a numelor de pe asortatele paltoane, blănuri, pălăriuțe și sumane ciuruite care-l înconjoară, cafenii, verzi, negre, sure. Se prefac toate laolaltă într-un copil de-o șchioapă. Să veniți mâine pe seară, fraților. Doi bărbați îl ajută să se ridice din strana de lângă icoana Făcătoarei de Minuni și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fine, acolo-l vedeai pe român, cu fața arsă dar adâncă, cu ochii caprii și vioi, cu pletele lungi, crețe, negre strălucit, cari-ncadrau frunți largi și netede, mustața neagră, nasul de vultur, bărbia cam ieșită, ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spânzurau pe umere, cămașa cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luminoși, privirile păreau întunecate sub sprâncenele negre și groase. Deși sprâncenele și șuvițele încă negre din barbă și păr, amestecate cu altele albe ca neaua, arătau că e departe de soiul bălan al ucrainenilor, când veneau pescarii de la Dunăre, cu sumane și cizme de cauciuc, și se târguiau pentru pește, vorbea cu ei în ucraineană și, ca târgul să se încheie cinstit, chiar înjura pe limba lor. Vorbea cu un ușor accent care îl făcea să pară străin în orice limbă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucrat poduri și punți peste pâraie și râpe. Multe și grele au fost încercările prin care au trecut cele câteva generații de clăcași. Despre originea de munteni (dorneni - de la munte) ai primilor locuitori vorbesc costumele naționale pe care le purtau: sumanele, cojoacele, bundițele înflorate, unele caracteristici ale locuințelor, acoperișul foarte înalt, unele particularități ale limbii (amu în loc de acum, muiere în loc de femeie, tăt în loc de tot, mânurile în loc de mâinile ș.a.). Au muncit pe moșia mănăstirii și dădeau numeroase zile clacă pentru pământul pășunat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
primăvară, se auzea neîntrerupt, ca într-un ritual, zgomotul vătalelor 1 care băteau pânza subțire pentru cămăși sau țesături diafane pentru piepții de borangic ai cămășilor sau pentru ștergarele de cap. Zgomotul înfundat al bătăii vătalelor se deosebea la țesutul sumanelor, la lăicere 1 și covoare de lână. Munca femeilor la in și cânepă începea odată cu semănatul. Indiferent că era pace sau război, de era secetă sau anotimp ploios, cultivarea inului și a cânepii constituia o activitate cu caracter permanent
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pereții ornați cu cele mai frumoase covoare și păretare și paturile gătite cu așternuturi noi. În partea de răsărit se afla colțul cu icoana și candela împodobite cu ștergar, iar pe peretele lung se afla suspendată culmea, pe care atârnau sumanele, hainele groase, cojoacele și alte piese de îmbrăcăminte, toate acoperite cu un cearșaf frumos brodat, numit „prostire de culme”. Tot aici fiind camera fără sobă, se țineau atârnate de o prăjină prinsă de coama tavanului: șuncile afumate, picioarele de porc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se trăgeau pe mosoare. Înălbitul pânzei dura o săptămână și se făcea într-un „găletar” de lemn, se înlocuia apa de 2-3 ori pe zi. Femeile purtau opinci din piele de porc, cu gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit influența orășenească, predominând stofa „Azuga’’. Minteanul din stofă de Azuga era ornamentat „cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de 2-3 ori pe zi. Femeile purtau opinci din piele de porc, cu gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit influența orășenească, predominând stofa „Azuga’’. Minteanul din stofă de Azuga era ornamentat „cu șoricelu”8, denumire care provenea de la ornamentul cu fir împletit „coada șoricelului” situat de-a lungul clinilor, care servea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
era lungă, din fuior, cu mâneci largi, cu clini și guler înalt. Cămașa de sărbătoare era croită asemănător cu cea de lucru, din punct de vedere ornamental fiind înflorată la guler și la manșete. Peste cămașă se purta jaletca din suman alb sau maro, fără mâneci și fără ornamente (exemplare văzute la Ion Pintilescu, Costică Pintilescu și Nicolae Coca). În familiile Maftei, Vraciu și Grigoreanu se purta peste cămașă ilicul împletit din lână albă în mai multe modele. Peste jaletcă se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și fără ornamente (exemplare văzute la Ion Pintilescu, Costică Pintilescu și Nicolae Coca). În familiile Maftei, Vraciu și Grigoreanu se purta peste cămașă ilicul împletit din lână albă în mai multe modele. Peste jaletcă se purta o haină scurtă de suman denumită „chepeneag”, ornamentată cu benzi înguste și decupaje florale tip „coada șoricelului”. Flăcăii ieșeau la horă cu sumane găitănite 1, purtau tot timpul anului opinci din piele de porc, cu „gurgui” și încrețite la călcâi și oghele 2 din suman
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]