1,028 matches
-
lui acolo. „Dacă el pleacă, plec și eu”, amenințase ea. Yvonne o adora pe fiica ei, de aceea cedase. Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele. Gwen readuse discuția asupra lui Gildas. - Moartea lui e Într-adevăr supărătoare, decretă Yvonne În chip de discurs funebru. Acestea fiind zise, cu ce trăgea el la măsea, ar fi crăpat pînă la urmă de ciroză. Măcar În cazul ăsta n-a suferit. Philippe intrase fără ca ele să-l bage măcar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grupul vostru cine era al șaselea? Pierre-Marie de Kersaint? - PM? Gwen rîse disprețuitoare. - Prințișorul nu se amesteca cu gloata, că doar sărăcia putea fi contagioasă. Cine vrei să fi fost? Pierric, firește, n-avea decît șase ani și deja manifesta supărătoarea tendință de a se ține după noi peste tot. În panica de atunci, am uitat cu totul de el și a fost regăsit a doua zi, singur, rebegit de frig, ghemuit lîngă tumulus, de unde văzuse cu siguranță drama de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tinerei polițiste. - Îl căutăm pe fiul dumneavoastră. - Pe care din ei? Fără să răspundă, Marie intră În cameră, urmată de Lucas. - Acesta este delict de fapt, mă voi plînge autorităților, protestă Arthus. - S-ar spune că fiii dumneavoastră au o supărătoare tendință de a se face nevăzuți, declară Fersen. Cum explicați acest lucru? - SÎnt obosit... Și se Îndreptă spre pat. - Ce lucru cumplit i-ați putut face fiului dumneavoastră mai mare pentru ca să se dea drept mort a doua oară? stărui Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apreciere pentru Ravelstein. Îi purtau afecțiune. Îți dădeai seama că discutau adesea despre el. - Mă rog, i‑am răspuns, a avut o serie de infecții. L‑a supărat rău o eczemă. - Zona zoster. Fără Îndoială. O inflamație a nervului. Foarte supărătoare și dureroasă. Adeseori se Întinde la nervii spinali și cranieni. Am mai văzut asemenea cazuri. Cuvintele lui mi‑au readus În minte imaginea lui Ravelstein. Îl vedeam zăcând tăcut sub plapuma de puf. Ochii Întunecați Îi erau Înfundați În orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Starousal, are o rezoluție scăzută la nivelul sfârcurilor, ca să nu mai pomenim de gustul de cauciuc tratat cu clor al buzelor virtuale. Părul personajului, în loc să mângâie pielea, o zgârie. Organele genitale sunt prea reci și prea uscate. Dar cel mai supărător lucru este că Starousal, creat exclusiv pentru nevoile exploratorilor galactici, controlează atent orgasmele oferite în funcție de parametrii de zbor, ca nu cumva utilizatorul să se epuizeze, punând în pericol viitorul misiunii. Toate detaliile sunt specificate în manualele de folosire, care - spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu mă gândesc la nimic. Nu-mi place orașul ăsta. Îi disprețuiesc pe vânzători, pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor. Dar îi disprețuiesc, nu-i urăsc așa cum îmi urăsc colegii. Sunt la mijlocul distanței dintre nepăsare și ură. Foarte supărătoare sunt zilele când umerii ți se freacă de umerii atâtor necunoscuți, când miroși atâtea mirosuri și când trebuie să eviți atâtea priviri... Aș renunța cu bucurie la toate astea, dar nu sunt prea deștept, nu știu cum; la țară nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
desfacă în bucăți, și admise că, în fond, înfățișarea lui nu era mai bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o femeie, ca o iederă cu ramuri din carne. Îl încolăcea, strânsoarea devenea din ce în ce mai supărătoare, dacă nu iei o decizie rapidă o să te sufoci. Nu dorea decât să bea, să bea, să bea până avea să uite de toate, de furtuna de afară, de Omul cu Tatuaj care fusese introdus într-o mașină, împreună cu huiduma
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din 7 octombrie 2010. Este vorba despre articolul „22 septembrie 1940: Pomenirea «martirilor» legionari la Mănăstirea Predeal”, semnat de Adrian Nicolae Petcu. Se cuvine să reproducem integral acest articol detractor ca, astfel, oricine dintre cititori să Înțeleagă ușor de ce este supărătoare această scriere păcătoasă: „Instalarea generalului Ion Antonescu ca primministru și plecarea regelui Carol al II-lea au favorizat inevitabil ascensiunea Mișcării Legionare pe scena politică a României sfâșiată de rapturile teritoriale și politicile dezastruoase orchestrate de camarila din jurul fostului monarh
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o fac de nevoie... De voie, de nevoie, e o realitate care din păcate Îi face pe mulți să sufere, pentru că la un om care muncește fără să-i placă ceea ce face, orice nemulțumire, pentru alții neimportantă, poate deveni foarte supărătoare, stresantă. Dar vrem, nu vrem, dacă asta e realitatea... o fi bine de știut cum ar trebui să fie, dar cred că e mai important să știm ce ar fi de făcut În situația care este. ─ Ai dreptate doctore, e
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dar eu nu generalizez. Omul acesta este din alt aluat... Și am mai înțeles ceva, Iuli...Mamă!! ridică Iuliana vocea, întorcându-se cu fața de la chiuvetă în semn de atenționare. - Te superi degeaba... Nu am citit în ochii lui nimic supărător, nimic jignitor. Te respectă, mă respectă, vorbește frumos, dar trage cu ochiul și la tine, să fie clar! - Mami, eu nu am timp de prostiile astea. Să fie și mai clar! Tainicele cărări ale iubirii - Ha! Mă faci să râd
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Aurica îl conduse spre fundul grădinii, deschise o portiță din stânga și pășiră în curtea vecină, care era până la un punct asemănătoare cu cea de dincoace, cu deosebirea că tot pământul era împărțit în straturi de o exactitate și o supra-decorație supărătoare. Apoi intrară într-o sală și de aci într-o odaie, care trebuia să fie un soi de salon, în care se afla o sofa largă cu prea multe perne și un număr de fotolii de rips verde, de stil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu înregistră această declarație și-și continuă sentimentul ei, pregătit dinainte. - Dumitale, cum ești fără părinți, ți-ar trebui o familieașezată, în care să te simți ca acasă. Lui Felix, căruia orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă, i se păru curioasă insinuația domnișoarei cu bărbia ascuțită. - La unchiul Costache sunt ca acasă, și domnișoara Otiliami-este... ca o soră. Aurica boți puțin buzele și, după oarecare trecere de timp, spuse blând, lăsând a se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi cu o tresărire de satisfacție, repede înăbușită de o uitătură posacă. Reînfipt în solul lui, Titi nu făcea decât să copieze note, să deseneze după ilustrate, să stea nemișcat. Aglae o înțepa pe Ana fără să vrea, punîndu-i întrebări supărătoare: "Tu nu știi să gătești? Tu stai așa îmbrăcată toată ziua? Tu n-ai decât o cămașă de noapte?" Dar trebui să recunoască chiar ea că Titi era imposibil și o contrazicea pe Ana în cele mai legitime dorințe, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joacă comedii. Otilia făcuse pe pudica cu el, îi dăduse timidități serafice, și acum dormea în casa grasului Pascalopol, dacă nu alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma în aer, ca să sfâșie această viziune supărătoare. Sufletul i se încordă de hotărâri. Are să fie un cuceritor, un bărbat fără nici un scrupul, ca atâția alții. Era singurul mod de G. Călinescu a fi prețuit de femei. Dacă Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi știut el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia îl opri. Se întîmplau lucruri noi, într-adevăr, cu Simion; Aglae nu era totuși prea tulburată, fiindcă niciodată nu-i dăduse mare importanță. Era totuși cam plictisită. Simion mânca lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ai văzut? zise el, s-a întîmplat o mare minune! Mort amfost și-am înviat. - Într-adevăr, observă Felix, ești foarte bine! În realitate, bătrânul, cu fața suptă și cu părul foarte albit, avea o privire fanatică, de-o fixitate supărătoare. Vorbele părură, totuși, tânărului rezonabile. Dar bătrânul continuă într-un chip cam sibilinic: - Am înviat din nou. Asta nu s-a mai întîmplat de o mie nouăsute zece ani. Am să-ți spun o taină mare, ssst! să nu ne-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vadă viața cu ochi lipsiți de prejudicăți, și, ca s-o vadă așa, trebuie s-o cunoască. Tu trebuia să faci Literele. Ești un naiv poet." Felix își vîrî capul în plapumă și încercă să sugrume cu întunericul vedenia supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă forme care-l îngroziră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar o scurtă retragere din partea fiecăruia. Ea însăși se duse acasă să se schimbe și fu înapoi după o jumătate de ceas, când trimise pe rând pe Titi, pe Aurica și pe Olimpia. Casa era ocupată militărește. Situația era din ce în ce mai supărătoare, și Felix întrevăzu cu spaimă viitorul Otiliei, dacă lucrurile ar fi continuat tot astfel. Cerîndu-se bătrânului bani pentru cheltuiala casei, acesta refuză sub cuvânt că el nu mănâncă și se mulțumește cu puțin lapte "dacă rămâne de la alții". Felix dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că era amor, căci, deși-i plăcea prezența ei, totuși îi plăcea și mai mult ca, departe de ea, să cugete la dânsa. În asemenea resuveniri, în cari el se juca cu imaginea-i, prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. Dacă mi-ar da pace, gândi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că era amor, căci, deși-i plăcea prezența ei, totuși îi plăcea și mai mult ca, departe de ea, să cugete la dânsa. în asemenea resuveniri, în care el se juca cu imaginea ei, prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea parecă un ghimp în inimă când era ea față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. Dacă mi-ar da pace, gândi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că era amor - căci, deși-i plăcea prezența ei, totuși îi plăcea și mai mult ca, departe de ea, să cugete la dânsa. În asemenea resuveniri în cari el se juca cu imaginea-i prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea un ghimp în inimă când ea era față - nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. - Dacă mi-ar da pace - gândi el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că era amor - căci, deși-i plăcea prezența ei, totuși îi plăcea și mai mult ca, departe de ea, să cugete la dânsa. În asemenea resuveniri în cari el se juca cu imaginea-i prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față - nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. - Dacă mi-ar da pace - gândi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mumă - de la dizgrațiata Românie. Și încă dacă și-ar [fi] câștigat prin ceva dreptul de-a se numi români; dar nu. Ei își urăsc țara lor mai rău și mai cumplit decât streinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condițiune a esistenței lor... ei sunt... cum {EminescuOpVII 180} o spun înșii, români de naștere, francezi în inimă - și dacă Franța le-ar procura semidocților noștri avantagele pe cari li l[e] dă nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai obraznic dintre ei, Alexandru, zise: - Măi hoțule! stai acolo și dormi, doar n-ai poftă să ne strici landsquenetul. Ceilalți începură a râde, ba unul îl trase de picior. Ioan nu știa de ce, dar purtarea aceasta era atât [de] supărătoare pentru el încît se sculă și ieși tăcând din casă. Ceea ce-l mira era însă că se culcase dezbrăcat și se trezise îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, negre. Astfel ieși pe uliță. Căzuse cea dendîi ninsoare și pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]