2,071 matches
-
în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
cu un modus vivendi,de ai impresia unei poezii extraterestre. Tristețea din aceste micropoeme se adaugă frumuseții emanata tot din ele, iar a le explica merge împotriva esenței acestora,împotriva subtilei metode și semnificației sapientale. Micropoemele acestui poet exprimă anotimpurile,superstițiile,animismul și viața cotidiană, spiritual veșnic viu care se consumă pe șine, într-o permanentă ardere interioară. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Bogdan I.Passcu Umbră / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 357, Anul I, 23 decembrie
BOGDAN I.PASSCU UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351034_a_352363]
-
de fânețe, Căldura din bătrânele binețe Și pacea din amurg, odihnitoare, Podgoriile toamnelor drumețe, Adormitorul murmur de izvoare, Și vorbele de duh, ispititoare, Cât nu încape loc pentru tristețe. Un gând pios ce vine de departe, Prin vaduri de credințe, superstiții, Prin vremi senine și de ceruri sparte. Cândva treceau cu cântec vesel sciții Stârnind ecoul zărilor deșarte, Prin echinoxuri multe și solstiții. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cotnari / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 362, Anul I, 28
COTNARI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351148_a_352477]
-
Dacă bărbat curios se strecoară-n cercul lor, în batjocură e scos. De râsul confraților. Cu forța îl duc la râu, de-a fi-n apă, aruncat. Iar finalu-i va fi rău, dacă nu-i răscumpărat. © Maria Filipoiu 7. Ianuarie Superstiții de Sfântul Ion Celui care-ndrăznește să lucreze-n astă zi, legendă-i prevestește că se va îmbolnăvi. Sau vite-i sunt mâncate de fiare-nfometate. Astfel plătind păcate de sărbători lucrate. În zori de dimineață, cu proaspătă ninsoare, oamenii-și
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
Ce urmăreau însemne pe basmale, Tiranice alcătuiri astrale Și nebuloase sumbre protoplasme O lumea-a prăbușirii abisale, Caricaturi și neguri de fantasme, Cuvinte scâlciate și marasme, Și “armonii” șocante guturale Nu întrebăm la vrăjitoare bobii - Ne înălțăm privirile senine, La superstiții n-om ajunge robii Secătuite valuri cristaline? Vom cultiva tradiția ca “snobii”, Cu munți și brazi, stelate pelerine Referință Bibliografică: Noi suntem de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011
NOI SUNTEM DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355775_a_357104]
-
supraviețui păcatului. Așadar, religia este mai degrabă un produs al societății, care a evoluat o data cu istoria, influențând sau fiind influențată de aceasta, decât revelația directă din partea lui Dumnezeu. Si apoi, toate culturile au revelațiile lor. Religia este bazată pe frică, superstiție și egoism, dogme și rituri, iar in anumite situații pe fanatism și extremism. Frică, pentru că scopul moralului din punctul religios de vedere este dobândirea vieții veșnice, nu conviețuirea in armonie a persoanelor raționale, pentru că dacă nu aleg binele aleg moartea
METAFIZICA (6) – „SENSUL EXISTENŢEI” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355007_a_356336]
-
pepenii.” Teama o pot avea oamenii slabi, ignoranți dar și oamenii instruiți, puternici. Se pare că toți oamenii au temeri mai mari sau mai mici, în diferite momente ale vieții. Unii negăsindu-le justificarea logică, le-au numit ciudățenii, alții - superstiții. Oricum, la baza superstițiilor stau totuși fricile. Oameni puternici ca Iulius Caesar, Henry al II-lea, Charles al XI-lea și Napoleon aveau teamă de pisici, spre deosebire de Abraham Lincoln care iubea pisicile si cât timp a stat la casa Albă
TEAMĂ SAU CURAJ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356901_a_358230]
-
avea oamenii slabi, ignoranți dar și oamenii instruiți, puternici. Se pare că toți oamenii au temeri mai mari sau mai mici, în diferite momente ale vieții. Unii negăsindu-le justificarea logică, le-au numit ciudățenii, alții - superstiții. Oricum, la baza superstițiilor stau totuși fricile. Oameni puternici ca Iulius Caesar, Henry al II-lea, Charles al XI-lea și Napoleon aveau teamă de pisici, spre deosebire de Abraham Lincoln care iubea pisicile si cât timp a stat la casa Albă a avut patru pisici
TEAMĂ SAU CURAJ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356901_a_358230]
-
pe la Piața Iancului - ...am un eseu foarte frumos despre ceramica neagră de la Marginea”. Iarăși era un pretext. Și-a apărut acolo. Mă cheamă Macovescu: „Dragă George, dă-o dracului! Cum să mă duc eu la tovarășu`, care e plin de superstiții, să-i arăt că tu ai scris despre ceramica neagră un omagiu!”/ „Dar nu e un omagiu pentru el!”/ „Știu eu asta, dar îmi strici micile socoteli”./ „Fiți liniștiți, că n-o să ajungă el să citească”. Ceea ce s-a și
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
lui Dumnezeu, pentru că toți care participau la sacrificare erau evlavioși și cunoșteau că Sfânta Scriptură interzice consumul cărnii animalului, care nu avea copita despicată în două. Încălcarea acestei legii o supuneau dorinței de a avea hrană. De aceea, au apărut superstițiile, care nu făceau altceva decât să producă interdicții în a se consuma carnea de porc, cum s-au moștenit, de-a lungul vremii, zicerile: când porcul este negru, se adună sânge într-o farfurie sau strachină cu mei. După ce se
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată în mai multe personalități, ca de exemplu cea a olandezului renascentist umanist, preot catolic, critic social, profesor Erasmus din Rotterdam (1469-1536) care a adoptat o atitudine împotriva ignoranței, superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale; a filozofului britanic John Locke (1632-1704) care a combătut absolutismul și tirania, apărând libertatea și dreptul și a văzut în puterea legislativă forța supremă căreia trebuia să i se supună puterea executivă și cea federativă, având
DESPRE TOLERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355233_a_356562]
-
unde mirii își doresc o nuntă câtuși de puțin tradițională. Vasile Bele, este de fapt, în actul de identitate doar AUREL BELE, cel care de peste 20 de ani, este angajat la Jandarmeria Maramureș, ca și subofițer. Vedeți dumneavoastră, tradiția sau superstițiile satului tradițional, încă sunt de actualitate. Și-acum va fi nevoie de o abordare etnologică pentru explicația următoare. Credința populară spune că într-o casă nu este bine să fie doi cu același nume, este cotrar oricăror principii morale. De ce
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]
-
tradițional, încă sunt de actualitate. Și-acum va fi nevoie de o abordare etnologică pentru explicația următoare. Credința populară spune că într-o casă nu este bine să fie doi cu același nume, este cotrar oricăror principii morale. De ce? Tot superstiția spune că, dacă așa ar fi, atunci și-ar fura unul altuia norocul! Și-aici cei care cred în paranormal, pot da, probabil și-o explicație logică. Mai găsim un asemenea corespondent, în ritualul nunții - cum că nu e bine
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]
-
doctorul Toader Aurel, ce și-o zis mama de bucurie, dar și încurajată de moașă: - să mă cheme tot ca pe ei, adică tot AUREL! Și așa văd că mi-au pus nume, dar pentru a înlătura orice urmă de superstiție, mi-au spus Vasile, după numele bunicului dinspre mamă. Și, iată-mă azi, după patruzeci și ceva de ani, în acte același Aurel Bele, iar între prieteni Vasile Bele. Unora, când la spun povestea numelui, nu le vine să creadă
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]
-
BELE. Ei nu! Așa stând lucrurile, în acte sunt Aurel Bele, iar ,,în viață”, Vasile Bele. (râdem amândoi!) G.D.: - Frumoasă poveste! Mă bucur să fiu eu cel care face lumină în acest sens. Apoi, azi nu mai credem în atâtea superstiții. Într-adevăr, atunci, pe vremea tinereților bunicilor noștri, în satul tradițional, nu se putea trăi, fără a se face referire și la așa ceva. Cât s-a schimbat lumea! Și câte mai avem de învățat! A.B.: - Vă mărturisesc faptul că
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]
-
reprezentat de zestrea folclorică adunată de către Ovidiu Bârlea, trasând cu delicatețe liniile între care oscilează prezentarea pe care o face acesta decorurilor, personajelor și lexicului regional arhaic, care se constituie într-un material de studiu veritabil al legendelor, credințelor și superstițiilor din Munții Apuseni. În această lume nealterată a lui Ovidiu Bârlea, de o exprimare sinceră și clasică a vieții simple amintind de Ion Creangă, a pășit și dl.prof Ioan Bembea, care, prin prisma scriitorului, a prezentat revolta din Munții Apuseni
CENTENAR OVIDIU BÂRLEA LA MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368894_a_370223]
-
strategice”, fiecare cu tipul de încărcătură explozivă atașată. Concepte fundamentale: România: zisă ironic și „Românica”, e codașa Europei, or să ne-o ia și bulgarii înainte. Poporul român: leneș, hoț și trădător Patriotism: vadimism (paranoia, rudotel, antisemitism, xenofobie) Ortodoxie: o superstiție retrogradă, bună pentru babe pupătoare de moaște. Instituții: Președintele României: Cucuvea kaghebistă, Țapul, Chiorul bețivan. Parlamentul României: un cuib de hoți și de leneși (ei, măcar avem reprezentativitate). Guvernul României: niște tâlhari. Premierul României: plagiatorul, piticul, homosexualul și coruptul, cap-de-mort
STOP MANIPULĂRII ROMÂNIEI de BRAD FLORESCU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369014_a_370343]
-
pentru că trebuia să plecăm mai matinal. Se anunța o noapte scurtă și agitată. Pescarii, de obicei, evită ca, înainte de-a pleca la baltă, să aibă relații sexuale cu partenerele. Se presupune că le-ar aduce ghinion. Acestea sunt doar superstiții ale pescarilor, cum ar mai fi și cele conform cărora să nu le urezi când pleacă la pescuit: “Succes, baftă, spor sau noroc!”. Urarea lor de bază este în astfel de cazuri: “Fir întins!” La televizor era în plină desfășurare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
simbiot”) și că el este destinat a se elibera din închisoarea sa materială. Se poate spune că, în linii mari, desprinderea spiritului de trup este experiența fundamentală care stă la baza credințelor despre nemurirea sufletului. Este această experiență o simplă superstiție și halucinație sau, dimpotrivă, un fenomen extrem de real ? Dacă în veacurile trecute desprinderea spiritului de trup a fost considerată întotdeauna ca ținând de domeniul religiei, în ultimele decenii s-au înmulțit relatările venite din partea unor oameni normali din punct de
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
de a interpreta diverse roluri; să nu-l uităm pe Mitică, eroul său). Șerban Cioculescu punctează regiuni sufletești nebănuite: fobiile (îi era teamă de foc și de molime - la spectacole stând pe ultima strapontină pentru a fi mai aproape de ușă), superstițiile (credea în „ceasul rău”, usca totdeauna chibriturile pentru ca ele să trosnească, semn că vin bani), religiozitatea lui, nervozitatea extremă, priza muzicii asupra nervilor lui măcinați de veghe, spaima în fața suferințelor și a morții. Caragiale a iubit muzica cu pasiune. Unul
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
de toate astea îmi apasă sufletul și nu-l mai pot alina decât cu lacrimi”. O dimensiune constantă a cărții este umorul spumos, indiferent care este subiectul despre care vorbește: ulița satului cu personajele sale bine identificabile, colindatul, sărbătoarea pascală, superstițiile etc. Dar umorul său face casă bună cu o mare sensibilitate și nu exclude tonul grav-meditativ atunci când se referă la microuniversul familial. În această carte atrage foarte mult atenția comunicarea (prin memorie, prin lacrimi) cu toți cei dragi, chiar dacă este
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
nu poate da prestigiu decât tocmai ceea ce nu se poate realiza de toți oamenii. Este prea puțin ca cucerire pozitivă în problematica bucuriei, nu? Prea puțin și prea... epidermic. (Îndreptar Ortodox. Ed. Artemis, București, p. 54). Suma durerilor, plăcerilor, amăgirilor, superstițiilor, neputințelor, închipuirilor zeești și umane a adus lumii antice, politeiste, supremul faliment religios. Dacă din punct de vedere istoric, moral și religios de la Zamolxis la Hristos au existat reale asemănări, punți de legătură fundamentale între lumea pelasgă și cea creștină
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
trecut la sublimarea suferinței noastre,a creștinilor ortodocși, care a deschis Calea mântuirii umane. Aceasta era realitatea vieții istorico-religioase în lumea romană în care trăia generalul și viitorul Mare Împărat Dac Constantin. Din acele firi aristocrate, purtătoare de prejudecăți, de superstiții, de ignoranță, de imoralitate, de orgoliu, plini de resentimente păgâne, pătimașe, vrăjmașe, lașe și trădătoare s-au strecurat o parte și la curtea și în palatul imperial, complotând și defăimând, aducându-i mai apoi destul de multă mâhnire și suferință. Pe
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
în parte, au un număr anumit de posibilități sintactice de a se combina cu verbele; am putea spune, fără să aproximăm prea mult, că limbajul, cuvintele sunt umbra mărită a materiei în conștiință; ne vine să dăm crezare acelei vechi superstiții copilărești că tot ceea ce imaginăm există undeva; putem să reflectăm cu seriozitate asupra raportului cuvânt-materie și, inversând realul, să ne reculegem asupra acelui la început a fost Cuvântul.» (SRes, 170 sqq.). Este în această credință a lui Nichita Stănescu esența
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin el însuși, o magie, un spațiu al iluziilor, în care percepem doar umbre și schițe de personaje, holograme de oameni care au fost cândva modele de personaje și întâmplări care pot deveni legende. Romanul lui
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]