524 matches
-
subliniau că principalele obstacole pentru înțelegerea antropologică și etnologică sunt cele de natură spirituală, și nu culturală: "cultura furnizează mijloacele acestor interpretări, dar nu interpretările în sine"225. Așadar, dacă ne înscriem într-o logică reducționistă, de tipul "primitivul este superstițios și omul modern este un exemplu de raționalitate", rezultatele pot fi contrazise. Mult mai important este să descoperim cum au supraviețuit diverse credințe și practici în diverse spații culturale. Un alt rezultat interesant a fost obținut atunci când 52% dintre subiecții
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ușor duplicitatre, sunt într-un fel generate de spiritul științific modern căruia îi suntem tributari cu toții, într-o anumită măsură. Teama de a nu rata cariera, de a nu fi luați în derâdere și catalogați ca fiind depășiți sau chiar superstițioși conduce la ajustarea rezultatelor unor cercetări pe calapodul exigențelor științifice de astăzi. A afirma valabilitatea sau, mai precis, existența altor pattern-uri de cunoaștere nu este nici un păcat. Ele pot caracteriza anumite epoci și grupuri de oameni. Aceasta nu înseamnă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și răzbunare. Egoist, bănuitor, vindicativ, încăpățânat, căutând singurătatea, meditativ, natură pesimistă, bizară, concentrată, avară. Teoretician complicat, rutinier, perseverent în tot ceea ce întreprinde, torturat de dorințe anormale. Memorie dificilă dar tenace. Deși are imaginație și intuiție, este un spirit sistematic, excesiv, superstițios sau sceptic. Somn dificil, tulburat de coșmare. Predispoziții morbide (Diateza nrvoasă) Auto-intoxicații prin insuficiența emonctoriilor: gută, litiază, diabet etc. Tendință la deshidratare și scleroză: emfizem, bronșiectazie, aterom cerebral, arterioscleroză, cataractă, gangrenă uscată etc. Tulburări mentale și psihice: insomnii, nevroze (epilepsie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
mai uimitor, mai demn de atenție decît aceste fabulații cu aspect absurd, imaginile mitice, dar care și-au păstrat pînă în zilele noastre influența supraconștient formatoare asupra sufletului omenesc și care, chiar dacă ea se manifestă într-o manieră deformată și superstițioasă, țin încă piept scepticismului epocii științifice. Influența aceasta persistentă asupra sufletului nu incită oare la recunoașterea faptului chiar dacă doar ipotetic că aceste fabulații absurde posedă un fond veridic de inspirație? Aceste inspirații, produs al funcționării psihice, mișcă permanent sufletul, deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
2) CULTUL MITIC ȘI CREDINȚA TEOLOGICA Trebuie deci să facem distincție între CULT ȘI CREDINȚĂ sau ceea ce este același lucru între RELIGIOZITATE ȘI RELIGII. Mai mult, trebuie să diferențiem fondul mitic al religiilor, IMAGINILE SIMBOLICE ȘI EXPLICAREA LOR SPECULATIVĂ ȘI SUPERSTIȚIOASĂ. Deoarece este spaima sublimată față de mister, cultul nu poate fi o simplă credință, în privința misterului, nu este vorba de a crede sau a nu crede, căci se înțelege de la sine că omul nu "crede" în spaimă; este o emoție imediată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Din SPAIMA AFECTIVĂ VA LUA NAȘTERE MAGIA, IAR DIN SPAIMA METAFIZICĂ RELIGIOZITATEA. Deoarece aceste două forme ale spaimei (față de ambianță și față de mister) sînt inseparabile, magia și religiozitatea sint legate de ele și mai ales credința religioasă sub forma ei superstițioasă și regresivă din punct de vedere cutural este cea care va fi în continuare pătrunsă de elemente magice de-a lungul evoluției. Motivul acestei stări de lucruri îl constituie faptul că pe linia celor afirmate mai sus omul primitiv nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se află peste tot. Nu aspectul obiectelor este cel care trezește acum spaima, ci calitatea ascunsă și invizibilă, puterea magică proiectată în obiecte, situații și oameni Fiind implorate doar imaginativ, complicațiile firești ale vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a noțiunii misterului, cruțînd spiritul de orice rătăcire speculativă și făcîndu-l să revină la studierea legilor care guvernează intrapsihicul (spiritualizarea). Astfel, admițînd că un om ar putea fi alcătuit numai din intelect, el ar putea ajunge să creadă la modul superstițios într-un dumnezeu real, dar nu ar putea niciodată să dobîn-dească credința, viziunea unui Dumnezeu-mister sau a imaginii sale activ motivante. Dimpotrivă, dacă omul este dotat cu spirit și nu obține imaginea legală, aceasta înseamnă că spiritul său suferă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aparent, incapabil să-și îndeplinească sarcina vitală: unirea cu esența în timpul vieții. Ascetismul este o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate de a distruge, de a ucide acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Pitagora, un vechi radicalist. Conform mai multor surse, el s-a născut în secolul al VI-lea î.Cr. în Samos, o insulă grecească de lângă coasta Turciei, renumită pentru templul dedicat zeiței Hera și pentru vinul excelent. Chiar și pentru standardele superstițioșilor greci antici, convingerile lui Pitagora erau considerate excentrice. Era ferm convins că este sufletul reîncarnat al lui Euforbus, un erou troian, ceea ce i-a întărit ideea că toate sufletele - inclusiv cele ale animalelor - transmigrau în alte trupuri după moarte. Din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
oarecare merite ca prozator. Neavând un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa. Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se cer examene. Particularități: Meloman; ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate. Superstițios; îi place să-i trosnească chibriturile; e semn că vin bani, de aceea nu uită niciodată să le usuce, înainte de a le întrebuința. (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 368 369). Am început acest capitol introductiv în opera
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pentru studiul credințelor, practicelor și agenților magici în satul românesc (în „Sociologie românească” 4/1936) și aplicată practic în cartea Gospodăria în credințele și riturile magice ale femeilor din Drăguș (Făgăraș) (1940). Obiectul cărții îl constituie credințele și practicile magice, superstițioase, cercetate într-un spațiu bine determinat: gospodăria țărănească, fiindcă aceasta „nu le hotărăște astfel [indivizibil] numai întreaga lor activitate economică în cele mai mici amănunte, ci ea determină, pătrunde și colorează specific și întreaga gamă a activităților spirituale a oamenilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
frumoase. * La petrecere a fost comesean cu tine? * A înconjurat figura cu un contur care să atragă atenția asupra ei. * Am vorbit cu un moș bătrân, însă foarte înțelept. * Nu e bine să te întorci înapoi din drum? Deci ești superstițios. * Inamicul îl dezarmase de toate armele pe care le avea asupra sa. * Bunica pusese oala de lut cu chișleag la prins, deasupra pe sobă. * Este o publicație bilunară care apare o dată la două săptămâni. III. Nivelul morfologic al limbii române
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a Olimpului și a Valhallei, atestă înrudirea oficială cu lumea elină prin elementul dionisiac și pitagoreic. Toate rasele mari se caracterizează printr-o adâncă noțiune a eternității și prin punerea vieții terestre în dependență de absolut. În vreme ce popoarele barbare sunt superstițioase și tranzacționează cu demonii, geții, înfigîndu-se în suliță, consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt grad și ceea ce s-a socotit scepticism, fatalism nu e decât credința că Zeul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor și estetică. Conștiincios și cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima. IMPRESII DE CĂLĂTORIE, ESEUL Cărțile de călătorie și de impresii intelectuale sunt puține, vinovate de compilație, de o spaimă superstițioasă de judecățile emise. Impresiile lui Petru Comarnescu despre America (Homo americanus) sunt atrăgătoare prin petulanță. Relații asupra călătoriilor sale, în stil oral, a scris Ion Petrovici. Remarcabile sunt puținele Note din Grecia ale filologului Al. Rosetti, primul mare editor român
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răspândite, și mai sunt încă, două secte, prima numită a Umiliaților, iar a doua, a Săracilor din Lyon. Papa Luciu, nu cu mult timp în urmă, condamnase pe adepții lor ca fiind eretici pentru că printre ei circulau dogme și obiceiuri superstițioase; mai mult de atât, în predica lor clandestină, pe care o desfășurau în locuri secrete, nesocoteau autoritatea Bisericii și preoția. Noi am văzut în acel timp pe unii din Secta Săracilor din Lyon prezentându-se la Scaunul Apostolic, îndrumați de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că ei trăiau după modelul apostolilor. Ei refuzau, de fapt, așa cum spuneau, orice fel de proprietate, nu aveau locuințe stabile și umblau precum pelerinii prin orașe și sate. Însă, la acea audiență, domnul papă, i-a atenționat din cauza unor obiceiuri superstițioase: pentru că își destrămau încălțămintea astfel încât păreau că umblă aproape desculți; pentru că purtau glugă ca religioșii, însă își păstrau părul ca și laicii. Papei i s-a părut și mai gravă o altă obișnuință: umblau pe drumuri împreună, bărbați și femei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în același pat, după cum afirmau unii. Cu toate acestea, ei susțineau că aceste practici erau de origine apostolică. 3. În schimb, papa a aprobat alți religioși, care se numeau săracii minori. Aceștia din urmă respingeau toate aceste practici nesănătoase și superstițioase și umblau desculți, atât vara cât și iarna; nu primeau bani sau alte lucruri, cu excepția hranei și a îmbrăcămintei când aveau cu adevărat nevoie, dacă cineva era dispus să le ofere spontan. 4. Aceștia, însă, ulterior, conștienți că sub un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oraș din Marca de Ancona. După ce a intrat în Ordin, cu toate că era în vârstă, fiind un bun expert în dreptul canonic și în arta medicinei, a fost ales, după puțin timp, provincial de Marche. Acolo a găsit o sectă de oameni superstițioși, care nu trăiau conform adevărului Evangheliei și după prevederile Ordinului nostru, considerându-se mai spirituali decât alții și voind să trăiască în libertate, atribuind toate acestea inspirației Duhului. El, în perioada când a fost provincial, i-a stârpit în mod
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
observă însuși Nemethy, a fost pedepsit (Pont., II, II, 15 urm.). Mai mult, De Jonge consideră că poate elimina o piesă importantă din conjectura lui Nemethy interpretând versurile 11 și urm. ale Epist. Ex Ponto, IV, VI drept o "zicere superstițioasă" (dictum superstitiosum) a bietului poet, care credea că este o piază rea (se exitio esse) pentru toți cei care încercau să i se apropie: Fabius Maximus a murit pe când intenționa să ia apărarea lui Ovidiu în fața lui Augustus: după acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
oarecare măsură corectă și, într-adevăr, ar putea fi luată în calcul, dacă cealaltă, mai concretă, mai directă, ar trebui îndepărtată din motive evidente. Dar, dat fiind că asemenea motive nu există, noi considerăm că spusele lui Ovidiu, pe lângă semnificația "superstițioasă" la care face trimitere De Jonge, au sensul propriu, concret, imediat pe care-l exprimă. Poetul, cum s-a mai spus, se consideră cu adevărat cauza morții prietenului său Paulus 424 și își dorește ca vina lui să fi fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forme de pastorale ale căror efecte sînt incontestabile: pe la 1700-1720, practica cvasi unanimă acoperă o evlavie mai profundă și mai bine înțeleasă decît cu un secol mai devreme, în ciuda supraviețuirii unor credințe sau practici populare pe care clerul le consideră *superstițioase, dar pe care nu reușește să le extirpeze complet. Ludovic al XIV-lea și Europa. Scopurile și mijloacele politicii lui Ludovic al XIV-lea. Evocînd situația în 1661, Ludovic al XIV-lea scrie în Memoriile sale: Pacea era stabilită cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se străduiesc să impună poporului cîteva dintre propriile lor valori. Această tentativă de culturalizare, cel mai adesea insidioasă, răspunde totodată pretențiilor absolutiste și centralizatoare ale statului monarhic și voinței bisericii de a purifica religia populară de toate elementele sale considerate *superstițioase. Atacată din exterior, amenințată din interior de lenta contaminare a scrisului și de regresul analfabetismului, cultura populară reușește totuși să supraviețuiască cu credințele și practicile sale. DOCUMENT 1 Comerțul Marsiliei la sfîrșitul perioadei Vechiul Regim Media anuală pe perioada 1783-1792
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]