921 matches
-
te facă adept... Spre glorii se aburcă. De nu aperi adevărul, Dă minciuna peste tine Și încet ca, putred, mărul Tinde ca să și domine. 17 august 2004 N-AM CERȘIT SĂ URC SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane, Nici prin mijlociri de fuste, Azi mai scurte și înguste; Nu prin lovituri de tobă Ori prin ligușiri de robă; Nu prin umblet prin saloane Ori prin lacrimi de cucoane; Nu printr-un potop de vorbe Ori amestecat
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce! Nu putem fi mai cruzi decât ei! Ea se răsti deodată: — Taci, romanule! Ai văzut bine de ce sunt ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de bătaie! Sebastianus ar fi vrut să-i dea replica, să o aducă pe Frediana la valorile creștine, care, într-un fel sau altul, făceau în continuare parte din viața ei, insistând, deci, ca prizonierul să fie supus la un supliciu mai rapid, cu mai puțină cruzime, dar vehemența ei îi arăta că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tabără fură văzute focuri ce ardeau în inima nopții pe munții din apropiere, iar patrulele trimise acolo în ziua următoare găsiră resturile carbonizate ale tovarășilor lor căzuți în mâinile dușmanului. Un războinic ce scăpase din mâinile burgunzilor și asistase la supliciul tovarășilor săi ascuns într-o tufă povestise că burgunzii erau conduși de o tânără femeie ce călărea un roib cu stea în frunte confirmând astfel indirect impresia pe care Mandzuk o avusese încă din primul moment. Rugurile acelea din noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși erau obișnuiți cu tot felul de violențe și cruzimi, hunii se sustrăgeau cu greu sugestiei acelui cântec și priveau pieziș în jur, nervoși și dezorientați. Canzianus înfruntă supliciul cu curaj. Așteptă să-i vină momentul concentrat în rugăciune, fără să arate vreun semn de teamă, și urcă pe rug cu un pas ferm, hotărât. Și Inisius, legat de stâlpul său, își spuse rugăciunile, ba chiar le strigă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ați făcut bagauzi ca să nu trăiți ca niște servitori, dar exact asta vă așteaptă dacă barbarii aceia vor câștiga! Iar, dacă se întâmplă așa ceva, în momentul acela va fi inutil să întrebați de ce trebuie să suferiți, de ce sunteți supuși la suplicii, de vreme ce aceste motive rămân întotdeauna de neînțeles: cine a rezistat ori doar a protestat este ars sau tras în țeapă, iar cine a suferit este, de asemenea, ucis în chinuri fiindcă a suportat. Ei ne privesc cu ochi încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ibrăileanu se descrie exact mai ales când relatează, în finalul acestor pagini, episodul primului amor adevărat. Timiditatea sa structurală, combinată cu neîncrederea în sine ("Simțindu-mă urât, sărac, stângaci, fără putință de a avea trecere la femei") nasc un adevărat supliciu, în care se instalează cazuistic și cu plăcerea idealizării fetei. Faptul trimiterii unei scrisori de dragoste capătă proporții exagerate, prilej de supoziții numeroase. Îndoielile produc o febră a analitismului, o bogată imaginație a deliberării (topos structurant în Adela). Când spiritul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Buzele Îi erau crăpate și-l usturau În timp ce limba și cavitatea bucală erau uscate datorită glandelor salivare care Încetase orice activitate!! Așternutul și lengeria de corp erau profund umede și, drept urmare Îi era frig. Un frig penetrant! De frică suporta supliciul, era În viață și nu vroia să moară a doua oară...! Treptat, pe măsură ce minutele se derulau memoria lui a Început să-și revină. Curând, reuși să-și amintească tot, chiar și momentul când a intrat În dormitor. Așa dar, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Zbieră. Mă nenorociților, asta-i Pușcărie, nu sală de antrenament: vreți să pun bătaia pe voi...!!” Mai trânti câțiva pumni pe unde nimeri, răgnind. „Ordon, desechipareaaa...!” Într-o degringoladă totală arestații speriați, timorați, Înfricoșați dincolo de orice limită de-a rezista supliciului Încercau să se desbrace de așa zisul echipament al Închisorii - ce de fapt nu erau decât niște zdrențe refuzate la gunoi În timp ce Liberul Înfierbânta atmosfera. „Mai repede, bă, nefericiților... Dacă nu vă Încadrați În minutele oferite, vă promit acest exercițiu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame teribilă, o foame cum niciodata nu-și o putuse imagina, o foame ce-i mistuia Întreaga putere de concentrare de-a fi lucid pentru a-și pregăti apărarea În procesul ce avea să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
moment dat, Tony Pavone exasperat de chinuitoarele deplasări la tribunal spuse avocaților să nu-l mai solicite, rugându-se Cerului să fie condamnat pentru a scăpa de bătaia de joc a peregrinărilor inutile...! În cele din urmă se resemnă suportând supliciul, bazat pe Încurajările Șefului de Șantier venite din afară cu ajutorul omului de legătură, mai ales afirmațiile Atenei care-i descrise o logică fundamentală: „Ca să poți acuza, trebue să dovedești vinovăția...!” Niciodată În istoria proceselor penale și În lumea civilizată,nici un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că românul moștenește ce-i mai josnic după fire?! Că politica-i coruptă? Nimic nou nu văd în asta - Îi slăvim pe toți Cezarii și pe generalul Basta! La supliciile lui Doja ne-adunăm ca-n sărbătoare Și-l trimitem pe Bălcescu să piară peste hotare! Îl încurajăm pe Cuza domnitor să se ridice Peste două principate și-l forțăm apoi s abdice! Ne ucidem dictatorii pentru tot ce ne-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu mâinile întinse în față, legate cu o funie de care trăgea un om călare. Cineva citea o proclamație care spunea că omul, un servitor acuzat că fura turbane din suk în timpul nopții, era condamnat să fie spintecat pe la mijloc. Supliciul ăsta, știam, era în general rezervat ucigașilor, însă în zilele precedente fuseseră înregistrate o serie de furturi, iar comercianții pretindeau o pedeapsă exemplară. Nefericitul nu striga, mulțumindu-se să geamă surd și să dea din cap, când, deodată, doi soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus supliciului și care, stând vertical în fața gloatei, avea să delireze minute întregi înainte de a-și da duhul. Pentru a încerca să uit, am decis să mă ocup de treburile mele obișnuite, să merg să mă informez despre plecările și sosirile caravanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și Giovanni al Cetelor Negre erau cu siguranță cei mai de valoare. Cel dintâi a fost ucis de sultanul Răsăritului, al doilea de împăratul Apusului. Cel dintâi nu putuse salva orașul Cairo; al doilea nu a putut cruța Roma de supliciul care îi era menit. În oraș, de îndată ce această moarte a fost cunoscută, a început panica. Inamicul nu înaintase decât câteva mile, dar impresia era că el se găsea deja la porțile cetății, ca și cum dispariția lui Giovanni ar fi făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu viață izbutiră să ajungă la castel, privirile lor grăind deja despre primele orori. Aveau să urmeze și alte mărturii. Mă jur pe Dumnezeu care m-a făcut să străbat lumea largă, pe Dumnezeu care m-a făcut să trăiesc supliciul orașului Cairo, ca și pe cel al Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tot nespusul meu - în măsura în care am un nespus - să se adune într-o astfel de carte. Nu știu ce fi-va. Cum va fi. Cert este că percep - și trăiesc - scrisul nu ca pe o trudă, ca pe o corvoadă, ca pe un supliciu și toate celelalte care se spun. Când aud astfel de remarci, de felul „scria ca un rob“ sau „se bucura de fiecare rând scris cu chinuri“, ridic din umeri: „Ei, și? Cine l-a pus? L-a obligat, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce mișunau prin zonă. După două decade de abandon, fără ca nimeni să se deranjeze să retragă catalogul de atrocități al răposatului Laszlo, Tenebrarium-ul fu transformat Într-o instituție de caritate publică, aflată În grija unui ordin de călugărițe. — Doamnele Ultimului Supliciu sau ceva la fel de morbid, zise Fermín. Partea proastă e că sînt tare riguroase În privința tainei locului (din pricina conștiinței Încărcate, aș zice eu), drept pentru care va trebui să găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seria de gravuri intitulată Dezastrele războiului (1818-1820), artistul este în ipostaza spectatorului înspăimântat de ceea ce “nu se poate privi”, al disperării, angoasei și ororilor, a căror penibilă motivație este ura - Nu se știe pentru ce!; Iată ce este mai rău - supliciilor, omorurilor, violurilor - Frumoasele vitejii asupra cadavrelor mutilate fără sens, al mulțimilor anonime cuprinse de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc drumul și nu știu Ce se poate face mai mult? Peste spectacolul coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răscolești ca pe-un sertar Dar nici acolo nu-i nimic... Iubito, cauți în zadar ... Rondelul calului căzut Azi ai căzut bătrâne cal în tine mulți au dat cu biciul: Geambași, tâlhari și un hamal Mai toți, ți-au adâncit supliciul Tu i-ai iubit pe toți, egal, Părea că acesta-ți este viciul Dar ai căzut bătrâne cal Și-n tine mulți au dat cu biciul. Destinul tău scris în astral Nu te-a scutit de prejudiciul Durerii tale și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri prea galbene mansarde iar dintr-o veșnicie mă mustră un supliciu magia locuiește în ceasuri nictalope dar pentru mine toamna rămâne un capriciu un înger care zboară în pas de antilope zadarnic îmi îngădui trândavele victorii nu am avut iubită nu mi-au rămas jurnale eu știu doar despărțirea citită în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mocnea deja de multă vreme revolta. Mulți au răspuns chemării blândului revoluționar și și-au Împărțit cireada. Au suferit crunte bătăi din partea jandarmilor sălbatici sosiți aici ca o armată de ocupație, pusă pe schingiuire și jaf. Tânărul a trecut prin supliciul arestării și umilințele interogatoriilor. Rănile trupești ale celor ce-i urmaseră Îndemnul s-au vindecat Într-un târziu; cele ale sufletului dăinuie și astăzi. Ele sunt, totuși, alinate de balsamul binefăcător al victoriei dreptății. Cel care i-a călăuzit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]