544 matches
-
de regulă șefi) îi desconsideră, disprețuiesc, subapreciază, pe scurt, nu le oferă recunoașterea meritată. Spus de față cu șefii lor occidentali, lucrul acesta nu era, în mod cert, o simplă glumă, ci o suferință cît se poate de reală. Am supralicitat și le-am propus următoarea „ghicitoare” : o cercetare europeană pe tineret arăta, printre altele, că tinerii din România se află de departe pe primul loc la afirmația „îmi place să fiu văzut ca un expert într-un anumit domeniu”. „De ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mari bătăi de cap forțelor de invazie. Dar cum se spune, despre morți numai de bine". Și conchide nea Grigore: „eventualitatea ca decizia regelui Leonidas să fi fost una greșită, nu este deloc de neglijat!" Și eu de colo, aș supralicita la spusele lui nea Grigore, fiindcă am văzut și filmul cu hopliții lui Leonidas, așa că aș spune că tipul „eroului", este el însuși neclar. Chiar statuia regelui-erou Leonidas, prezentat nouă, ca un bărbat musculos și arătos, ca un fotomodel al
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
privește, așa cum arătam la început, Daniel Corbu este, cu siguranță, un poet a cărui operă îl situează în nucleul postmodernismului românesc, scrisul său având, între alte caracteristici, o profunzime și o gravitate, care îl fac sinonim cu Poezia, fără a supralicita cătuși de puțin termenul, situându-l deasupra curentului. O observație însă, care se impune de la început, este că Daniel Corbu se abate oarecum de la acest curent, la nivel formal, fiindcă, încă din titlu și apoi de-a lungul volumului, respectă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bătălii cu aerul... De aceea, revolta pare a fi atitudinea sa permanentă, venind din sentimentul sacrificiului neîntrerupt, al Golgotei zilnice, părând a relua destinul „poeților blestemați”, cu ecouri neoromantice. Paradoxal, poetul pare partizan al suferinței, pe care și-o agravează, supralicitându-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna Sol, și mî-Felyne, supralicita Milucă. Cine se mî-...? O băgăm și pe principesa Nocturna în lucrare? Luăm gîsca drept ibis?" a încercat Aurel Tîrziu. "Zur c-am citit Demonica și mi-a plăcut, a zîzîit Violeta. Lucrezzia a fost o hipersenzuală. L-a anticipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suport moral și o speranță a izbăvirii, întemeiate toate pe nostalgia traiului cândva comun, pe dragostea-i profundă și statornică (rămasă neîmpărtășită) pentru Dondoșanii natali, spre a nu mai invoca sincera-i compasiune pentru soarta vitregă a fraților de peste Prut. Supralicitând încrederea în oameni, în colegi și colaboratori îndeosebi, pentru ajutorarea și stimularea profesională a cărora și-a sacrificat cu generozitate timpul și neuronii, Leonid Boicu nu a beneficiat - precum am mai afirmat - de capitalul de recunoștință cuvenit din partea semenilor, pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dispusă să medieze pacea și, în această privință, se pare că un anume rol l-a jucat fostul domnitor Grigore al III-lea Ghica. El întreținea relații la Petersburg cu reprezentanții diplomatici ai lui Friedrich al II-lea căruia îi supralicita protecția. La 14 octombrie 1770, von Solms raporta regelui că Grigore al III-lea Ghica a trimis prin el, și nu prin cabinetul rus, două scrisori cifrate la Constantinopol pentru doi din amicii cunoscuți lui von Zegelin. Acesta din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu aten?ie prezentul ?i s? spunem cu onestitate ?tiin?ific? ceea ce vedem. S? punem um?rul ?i s? muncim cu cap, pentru a ne tr?i demn ?i frumos via?a. Nu putem s? ne umilim ?i s? ne supralicit?m viciile f?r? a ne umple de ru?ine �n fă?a str?în?ț??îi. Dac? este sus?inut? ea poate �ntemeia decizia ?i ac?iunea constructiv? ?i acest fapt poate fi un semn c? societatea rom�neasc
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dimineața cu pricina. Înainte de premieră, a clacat: a fost internat la sanatoriu. La premieră, fiecare s-a descurcat cum a putut. Critica-l iubea pe regizor și a închis ochii la lipsa de omogenitate a concepției și a jocului. A supralicitat originalitatea montării. Răzbunarea Morții Scena, culisele sînt, prin definiție, misterioase. Cîte filme celebre, cîte cărți de succes nu și-au plasat acțiunea sub lumina reflectoarelor, în trape necunoscute, prin poduri de teatru întunecoase! Și cîți histrioni nu și-au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
acesta presupune două mari funcții importante: 1) menținerea self-ului ce implică recunoașterea și memorarea informației genetice proprii organismului, în continuul proces de reînnoire al corpului, unde avem de-a face cu structurile genetice subcelulare. Există totuși pericolul de a supralicita puterea imunologică a acestui sistem, mergând până la dereglări în echilibrul memoriei celulare și ducând la „aberații strategice“ ale corpului, cum sunt bolile autoimune. De asemenea, trebuie să recunoaștem foarte bine „cheia“ cu care vrem să deschidem poarta unui proces imun
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nu are”.) „Dacă vrei să faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci i-ai din dorințe.” (Epicur) „Duc lipsă de multe cei care-și doresc prea multe.” (Horațiu) Cine face multe complimente le strică. (Un compliment care este supralicitat Își pierde semnificația; ba chiar mai mult, poate irita, fiind suspectat de nesinceritate sau servilitate.) „Cumpănește În gând cuvântul și În faptă gândul.” (W. Shakespeare) Să nu râdă frunza de sus când cade cea de jos. (Să nu ne bucurăm
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de exemplu, să primească cât mai multe laude nu vede aspectul lingușitor al acestora.) Ceea ce nu face leul face vulpea. (Viclenia reușește
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
plăcere nu este prin natura sa un rău; dar mijloacele prin care se obțin anumite plăceri aduc cu ele mai multe nemulțumiri decât plăceri.” (Epicur) Iubirea de sine este un sufleur foarte solicitat. (Toți avem orgoliul nostru, dar Îngâmfatul Își supralicitează vanitatea, simțind nevoia unor laude continue, care să-l facă să treacă În ochii săi și ai altora mai mult decât este În realitate.) „Amorul-propriu este cel mai mare lingușitor.” (La Rochefoucauld) „Îi lăudăm pe semeni pe măsura stimei care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
una din situațiile care demonstrează faptul că „extremele se ating”: orice stare psihică ajunsă la un nivel paroxistic de trăire atrage după un timp, În mod inevitabil, un moment de sațietate, generator de insatisfacție, de neplăcere. Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Cine perseverează reușește: „Picătura mică sfărâmă piatra tare”.) Laptele până nu-l bați, smântână nu poți să scoți. (Orice succes cere tenacitate, străduință: „Dacă nu te apleci până la pământ, nu poți culege ciupercile”.) Răbdarea are și ea marginile ei. (Când supralicităm, de exemplu, bunul-simț al cuiva de a ne asculta, avem toate șansele să constatăm, la un moment dat, că suntem auziți, dar nu ascultați, așa cum putem fi priviți, dar nu văzuți.) Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgiretc "Reușită, noroc, mulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ideea morții, dar dacă amenințarea acesteia n-ar exista, poate că n-am ști să ne bucurăm Într-atât de viață. Μ Se pare că unul dintre secretele artei de a trăi constă, Într-adevăr, În știința de a nu supralicita sau subsolicita timpul. Μ Unii oameni, sub obsesia vanității de a realiza lucruri cât mai mari pe parcursul vieții, care să-i Înscrie În memoria umanității, ajung să nu mai știe să facă lucrurile obișnuite de fiecare zi, care alcătuiesc, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de demnitate care ne face să ne apărăm cu fermitate propriile idei și convingeri). Μ Când resorturile deosebite de voință ale unora nu sunt Însoțite de valori morale superioare, atunci acești atleți ai voinței pot deveni niște performeri detestabili, care supralicitează realizarea unor aspirații și activități pe care morala socială le condamnă cu tărie (de exemplu, pot excela În acțiunile de obținere a cât mai mulți bani, devenind avari; În acțiunile de obținere de cât mai multă putere la nivelul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a fost propusă de generația 80 tocmai pentru că imediat după sfîrșitul totalitarismului s-a Întîmplat pentru ultima oară ca unui canon deja impus să i se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit. Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a ajuns o prezență ubicuă. Canonul a murit tocmai pentru că Încercase să braveze timpul, În vreme ce topul, efemeridă, dăinuie În ipostaze schimbate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tablou de Edward Hopper”. Atunci, din ființă, protagonistul se reduce la aparență, din cele trei dimensiuni care-l Înscriu În spațiu rămîn cele două care-l reprezintă În efigie, din plin rămîne conturul, din loc, o urmă: “un vid pur”, supralicitează romancierul, care altfel se ferește să caute discursul ideologic care i-ar putea lua literatura drept ilustrare. Problema pusă aici este aceea a identității: În ce mai constă ireductibilitatea individuală Într-o lume pe cale de omogenizare? Poate tocmai În rezistențele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune bețe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
De un moș viguros te apropii cu afecțiune; în fața unuia bolnav - te sfiești. Și, desigur, lista frustrărilor ar putea continua. Voi cita numai faptul că, la apariția cărților sale, critica n-a prea folosit termenul de „eveniment”, cu care a supralicitat în cazul altora. Discutam despre timp... Dorian Loigner (un tip cu lecturi bogate și cu o minte ascuțită, pe deasupra, un om curajos: a lucrat mulți ani „pe Salvare”), fost, o vreme, corector și grafician în redacția „Ateneului”, s-a arătat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se plimbe "ca un cursor" (cum ar spune ultimul autor de istorie a literaturii române) pe toată suprafața poeziei noastre, trebuie să își ignore, de fapt, "capriciile spiritului critic" (același Nicolae Manolescu). În cazul contrar ar ajunge, spre exemplu, să supraliciteze unele dintre vârfurile dintr-o cutare zonă, în dezavantajul altora, sau să desconsidere cu totul spațiile gri dintr-o altă parte a hărții pentru simplul motiv că lui i se par... albe. Or, nu numai pentru majoritatea cartografilor poeziei contemporane
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția noastră e atrasă de manifestările mitice agitate, tumultuoase, ostentative. Analistul tinde astfel să supraliciteze aspectele nevrotice, să perceapă acest psihism numai prin stările sale morbide, iar acestea, într-adevăr, corespund perioadelor de criză, momentelor de tensiune sau de dezechilibra din interiorul corpului social. Regula ne spune totuși că întotdeauna în normal există germenele patologicului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
organizarea proprie a secvențelor descriptive, în fine, una didactică cu valențe profund novatoare grație lecturilor orientate și unor variate exerciții de redactare de texte descriptive. Astfel, prima parte focalizează doar asupra descrierilor de peisaj, atît de apreciate și, nu o dată, supralicitate de genul romanesc, cu cele patru variante, descrierea ornamentală, descrierea expresivă, descrierea reprezentativă și descrierea productivă, fiecare analizată, din perspectivă istorică, pe baza reflecțiilor teoretice, atît cît există, și a producțiilor ficționale personale ale scriitorilor, în modul de funcționare și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
firesc oare să se vorbească și de influența română în Apus? Se va spune mai târziu despre câțiva dintre cărturarii noștri care au scris în limba respectivă că "ei au românizat oarecum Franța". Fără fals orgoliu și dorința de a supralicita însușirile de care ne-am învrednicit în istorie (n-au fost toate bune), trebuie să constatăm o tendință de a se democratiza istoria prin deplasarea interesului de la eveniment și erou la viața anonimă, la masele care asigură partea submersă a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]