705 matches
-
literară și artistică”. Din ceea ce are legătură cu literatura, mi se pare interesant să rețin că a circulat zvonul cum că romanul Domnița Viorica de Vasile Pop ar fi instigat pe țărani la răscoală (p. 302), ceea ce e evident o supralicitare anecdotică și aberantă, mai ales dacă luăm în seamă analfabetismul notoriu al țăranilor la începutul secolului. Dar merită reținută ca fapt divers. Tot legat de perspectiva literară imediată asupra vieții rurale, Ilarie Chendi semnalează bizarul roman Amăgiții de un oarecare
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
târziu, ar fi acela al romanului Cel mai iubit dintre pământeni (1980). Simplu spus, subversivitatea ar consta în faptul că Marin Preda, prin Victor Petrini, acuză indirect întregul sistem comunist sub masca anti-stalinismului, de terorism de stat. Nu e o supralicitare sau o suprainterpretare. Succesul extraordinar al romanului nu poate fi desprins de acest gând al cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
infinit, umbră, singurătate, ploaie ș.a. Se vede că autorul mizează pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
analiza pe text. Piesa de rezistență, clintită de pe soclu, e Duhovnicească. Limbajul - numeroși sînt cei cărora, la urma urmei, Arghezi nu le-a spus mare lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
15-16 aprilie 1942, când la rubrica "Popasuri" M.R. Paraschivescu îi tipărește schița Pârlitu, Marin Preda a fost frustrat de o înțelegere adecvată în receptarea scrierilor sale. Privite peste ani cu o detașată ironie, fără să le fi deformat sensul prin supralicitări forțate, pentru ca întâmplările să nu capete proporțiile unei "ostracizări", prozatorul va aminti de erorile de diagnostic sau de opțiuni ezitante în folosul altor nume care s-au dovedit în timp cu totul insignifiante. Este perioada în care Marin Preda află
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
mai mult decât trebuie, situațiile și personajele specifice genului. În plus, lasă interpreții să se miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la unele trucuri din arsenalul celor "garantat sută la sută" în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă, cât și unora personale, inedite, totdeauna însă discret, cu măsură, spectacolul lui Lucian Sabados e departe de a se complace într-o condiție de epigonat
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
stînjenește inevitabil afirmarea valorilor și compromite plauzibilul propunerilor. Ce înseamnă Ziua mondială a rîsului, bombastic anunțată ca un model, într-o circulară, de către Oltea Șerban-Pârâu? Mai degrabă că riscăm să ne facem de rîsul lumii, cîtă vreme nu ațintim decît supralicitări cantitative. Acesta este morbul care întoarce în grotesc inițiative trîmbițate trufaș, - coordonatoarea de la România Cultural crede că a dat lovituri mărețe în timpanul veacului cînd ocupă 24 de ore din 24, non-stop, cu aberații exasperante, cărora le zice Maraton. Totul
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
fiind contabilizate pozitiv. Regizorul stăpânește foarte bine mecanismele acestui tip de comedie, și am văzut în 8 femei (2002) un profil vaudevillesc foarte minuțios construit. Dincolo de așteptatele întorsături de situație există totuși un plus, ceva care provine aparent rezidual din supralicitarea unor convenții. Transformarea spectaculoasă a lui Suzanne Pujol într-o femeie de afaceri este tot atât de puțin credibilă ca și servitutea ei revoltătoare din care răzbate refrenul anemic al unei aspirații la schimbare atunci când recită împreună cu secretara sloganul greviștilor «Pujol-ras le
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
din toate punctele de vedere. Când, rănit sentimental, Maurice o jignește, lăsând-o singură pe șosea, Suzanne Pujol intră în politică și-i suflă postul de deputat. Discursul de învestire al doamnei Pujol după victoria în alegeri este magnific prin supralicitare demagogică. Proaspăta deputată se autodeclară o mamă a tuturor cetățenilor micului orășel care scandează în extaz «ma-man, ma-man!». Caragiale ar fi fost mândru de rizibilul pompieristic al unei astfel de scene pe care o asezonează onctuos și interpretarea
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
și în volumul Plagiatul la români, Ed. ARC, Chișinău, 2004, p. 107-118). Pare că e alarmat de zvonul că Blaga pregătește o acțiune judiciară împotriva lui, probabil sub învinuirea de calomnie. Amenințarea lui Dan Botta vine ca o replică de supralicitare a ofensei: "acest domn va avea să răspundă neapărat, pe altă cale, de insultele pe cari le-a rostit". Nu putea dezvălui în public ce însemna "altă cale", întrucât duelul ieșea din cadrele legii, dar despre duel era vorba. Să
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
vremi, pe cel care infirmă, prin zilele vieții lui, gogorițe precum optimizarea condiției umane prin revoluție, posibilitatea de a schimba programat mersul istoriei, de a prefabrica habitaturi la adăpost de furtunile vieții, de a învinge prin fie neprezentare fie prin supralicitare. Gluma lui Kundera „ne obligă să aprofundăm definiția" potrivit căreia romanul este „locul coliziunii între nălucirile și minciunile imaginației și duritatea lumii: iluzia se izbește de principiul realității, himerele sentimentale și marile speranțe sunt nimicite de adevărul efectiv". Primul om
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
această sferă a soluțiilor neradicale și nespectaculoase, dar cu finalitate certă pe termen mediu și lung ține și pledoaria (reiterată) pentru Modelul Adrian Marino (promotorul temei de sorginte pașoptistă a reîntemeierii culturii române și al celui de-al treilea discurs). Supralicitarea actuală a identităților periferice sau hibrid-frontaliere (cu rădăcini în teoriile poststructuraliste și postcoloniale), prin care "fostele rude sărace devin mai curând moștenitoarele bogate ale familiei, surse viguroase ale creației culturale, alimentate de tradiții multiple", se înscrie - observă Monica Spiridon - în
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
presa a figurat timp de un an cartea lui Lorant Deutsch Metronom, un fel de istorie a Parisului prin intermediul monumentelor sale. Trei tineri istorici au remarcat în carte o mulțime de inexactități și chiar gafe. Lucru semnificativ, toate plecau de la supralicitarea factorului vechime. Se pare ca Deutsch muta dată de origine a monumentului cu ani buni, daca nu cu decenii sau secole, în urmă. Un caz flagrant este acela al consideră rîi unor pivnițe reconstruite în 1895 drept criptele primei catedrale
Romanul național () [Corola-journal/Journalistic/3616_a_4941]
-
depistat modelele lui Dan Sociu care, din fericire, nu exagerează. Spun din fericire pentru că prevăd o clișeizare puternică și a acestei poezii cu discursul ei coborât, măcar aparent firesc, dezinhibat în zonele joase, să zicem, viscerale, de secreție. Amenințate de supralicitare, și sperma și voma se vor clișeiza precum lacrima sau roua. Se vede oricum că Dan Sociu evită cât poate modelele poetice sau de limbaj, jonglând colocvial și compozit cu poemele sale (câteva secvențe sunt onirice de-a binelea), care
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
subcapitol se ocupă de fondul autohton și de conștiința romanității, altul de "ipoteza pelasgo-geto-dacă sau protocronismul absolut", pentru a încheia explorarea rădăcinilor ancenstrale cu "folclorul ca factor de coeziune". E puțin cam mult, deși istoricul își manifestă o anumită reticență. Supralicitarea originilor intră însă în orice program tradiționalist. S-ar părea că Ion Rotaru își începe istoria literaturii deghizat în Ion Gheorghe. Deși Ion Rotaru nu e protocronist decât în declarații confuze și derutante de conveniență. O spusese destul de alambicat, în
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
câte 9,5 p.), Alecsandri, Slavici, Blaga, Voiculescu, Rebreanu și... Adrian Păunescu (câte 9 pagini), Macedonski, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Marin Preda și Dumitru Radu Popescu (câte 8 p.). Bacovia ocupă 5,5 pagini, ca și Maiorescu sau Coșbuc. Surprinde supralicitarea lui Eugen Barbu și a lui Adrian Păunescu, frapantă în contextul întregii literaturi române. Alți scriitori contemporani se înscriu destul de în urmă: Emil Cioran, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, N. Breban au câte 6 pagini, iar Marin Sorescu și Fănuș Neagu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
copilărie de I. Creangă, Mara de I. Slavici, Romanul Comăneștenilor (cu toate cele cinci romane ale ciclului epic reunite într-un volum) de Duiliu Zamfirescu, Thalassa de Al. Macedonski și Arhanghelii de I. Agârbiceanu. Putem vorbi aici de inventarea (sau supralicitarea) unei tradiții a romanului, căci patru din aceste titluri sunt foarte discutabile ca aparținând cu adevărat speciei. Marea majoritate a titlurilor din cele o sută aparține, cum era de așteptat, epocii interbelice, pe care o prelungesc în această etapizare orientativă
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
tensiuni semantice, de aceea ele nu pot fi povestite, cum nu pot fi nici rezumate sau comentate. Merită să te întrebi dacă interpretarea lui Sorin Dumitrescu convinge. Cei care îl contestă pe Nichita vor vedea în Tablou cu ochi o supralicitare ilicită: a face din Nichita un poet creștin e un exces de interpretare, cu atît mai mult cu cît autorul pretinde că ochiul teologic nu oferă o grilă printre altele, ci singura în măsură să-l „miroase“ pe Nichita, caz
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
lui Nicolae Manolescu problematiza posibilitatea de a mai scrie despre Caragiale după ce o întreagă tradiț ie critică l-a privit din mai toate unghiurile posibile, de la cel autonom lingvistic până la cel politic. Mai mult: majoritatea interpretă rilor i se păreau supralicitări, astfel încât, considera criticul, „toată această tencuială stridentă trebuie înlăturată, dacă vrem să regăsim schelăria originară”. Nu mai surprinde, de aceea, deloc faptul că prima monografie consistentă apărută de atunci își ia toate precauțiile necesare pentru a nu mai compune un
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
unde colonelul Hans Landa își documenta investigația cu considerații filologice, în timp ce prea puțin cultivatul yankeu îi scrijelea stângaci pe frunte semnul infamiei: swastika. Plăcerea discursului este definitorie pentru felul în care a evoluat ca regizor Tarantino și ea stă alături de supralicitarea ludică până la buf și absurd a violenței. Discursul este înecat într-o baie de sânge și putem înțelge filmele lui Tarantino ca pe o încercare de a pune violența în discurs printr-o sublimare estetică, pentru a o descătușa ulterior
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
generoase, iar reexaminările documentare, absolut necesare. Nu avem încă o biografie Arghezi, destul de greu de realizat datorită numeroaselor incertitudini (volumul lui Florea Firan, Pe urmele lui Tudor Arghezi, e un început modest, afectat de aproximații, lacune și, mai ales, de supralicitarea calității de oltean a scriitorului). Tinerețea lui Arghezi oferă subiecte fabuloase, ce ar merita investigații speciale. Enunț doar trei, fără a intra în detalii: 1. Macedonskianismul originar al tânărului poet Arghezi, ca o bună soluție a ieșirii din raza acaparantă
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
pe sub mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume circumstanțe, pericolul supralicitării prozaismului drapat în patetism: "S-o spunem direct: unele din poemele de revoltă ale Florenței Albu amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Anghel Farfurel, ,îngerul căzut, ușor demonizat, adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
ansamblu mult îmbunătățit în ultima vreme (chiar dacă nu au lipsit unele accidente individuale). Sigur, Puccini a simfonizat discursul din fosă, dar proporția cu scena trebuie păstrată și vocile menajate. Din fericire, interpreta principală, tânăra Stela Sîrbu, a reușit să reziste supralicitării sonore în acest rol copleșitor, crescând în concentrare și tensiune de la un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un timbru special), bine condusă, cu acute luminoase și sigure, este o micuță Cio-Cio-San convingătoare și chiar emoționantă
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
uneori să numească, să califice și să explice cuvintele, de unde și o anume senzație de reiterare discursiva a unor motive și obsesii. Există oare un poet autentic ? Fapt e că poezia Lilianei Grădinaru nu este o poezie feminină în sensul supralicitării vocalizelor senzoriale, ci una a lucidității, a grilei critice, dar și a armonizării spiritului cu miturile personale; fie că e vorba de câmpia Deliormanului și a Burnasului natal, de mitul rezistenței în fața unei istorii aberante, de mitul creștin sau mitul
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]