1,297 matches
-
Vom întâlni câteva în cadrul producției literare din secolul al șaselea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă și predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al cincilea), adică Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvânt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna în secolul al nouălea. Născut în Imola de azi, în Emilia, în jurul anului 405, a fost numit (în urma unui vis, spune o povestire hagiografică) de către papa Sixtus al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unul din cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința polemicii contra pelagienilor și a literaților din Galia care nu erau de acord în totalitate cu episcopul de Hippona, așa cum am văzut: din acest motiv, în Evul Mediu, a fost supranumit și „Augustinus breviatus”. La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă din nou cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru ca prelații să nu facă abuzuri. Mizeria și ruina, chiar și calamitățile, erau peste tot și în special în Italia, iar papa a fost nevoit, în toate modurile posibile, să intervină pentru a găsi o soluție: de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540 dintr-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul din strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pontificatului papei Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula Patorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întâmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încât în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și a operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic, orientat spre binele Bisericii, cu preocuparea pentru ascetism, care este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărți ale sale în care îi combate pe monofiziți (cf. p. ???). Despre celelalte opere ale lui Basilius avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul” pentru că era monofizit. Sirian prin naștere, pare să fi fost contemporanul mai vârstnic al lui Basilius din Cilicia. După cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 41), și el ar fi scris o Istorie a Bisericii alcătuită din zece cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fără a fi cineva preocupat să afle ce deveniseră „dispăruții”. Unul dintre cazurile de „dispariție” evocat era cel al lui Wolfgang Schneider, fost prorector la Parteihochschule Karl Marx, cunoscut pentru articolele lui Împotriva politicii lui Gorbaciov din Neues Deutschland și supranumit de aceea „DDR-Nina Andreevna”. Unii luaseră o distanță mai pronunțată și deci mai suspectă față de activitatea lor anterioară: brutalul lor reviriment «critic» sau noul lor statut de victimă, atât de puțin conform cu Înaltul lor statut politic anterior, nu părea convingător
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lumea lui, și nu a oamenilor la care se referă.) În antropologia culturală americană, începând din deceniul al șaptelea al secolului recent încheiat, există o direcție de cercetare bine conturată pe această problematică, numită etnoștiință (pe care unii antropologi au supranumit-o noua etnografie). Având ca exemplu cercetările clasice de etnobotanică, etnomuzicologie și cu deosebire cele de relații și denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din lingvistică, analiza
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e un hoț frumos și isteț, „o floare de om”, Lixandru Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis Pulca Animănui, întrucât, idiot, nu știe cine l-a adus pe lume și unde s-a născut. În alt așa-zis „hotel” stă o ibovnică a
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al V-lea), Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvînt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna, în secolul al IX-lea. Născut în Imola de azi, în Emilia, în jurul anului 405, a fost numit (în urma unui vis, spune o povestire hagiografică) de către papa Sixt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fulgențiu trebuie considerat unul dintre cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința polemicii contra pelagienilor și a literaților din Gallia, care nu erau de acord în totalitate cu episcopul de Hippona: din acest motiv, în Evul Mediu a fost supranumit „Augustinus breviatus”. La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prelații să nu comită abuzuri. Mizeria și ruina, chiar și calamitățile erau prezente peste tot, și în special în Italia, iar papa a fost nevoit să intervină, în toate modurile posibile, pentru a găsi o soluție; de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540, într-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul dintre strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula pastorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întîmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încît în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic, orientat spre binele Bisericii, cu preocuparea pentru ascetism, prezentă în toate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale sale în care îi combate pe monofiziți (cf. p. 000). Despre celelalte opere ale lui Vasile avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul”, pentru că era monofizit. Siriac prin naștere, pare să fi fost contemporanul mai vîrstnic al lui Vasile din Cilicia. După cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 41), și el ar fi scris o Istorie a Bisericii alcătuită din zece cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
indirect argumente împotriva refacerii templului din Ierusalim, ceea ce situează în mod obligatoriu apocrifa după distrugerea acestuia de către armatele lui Titus. Singura persecuție sângeroasă și sistematică exercitată de evrei asupra creștinilor s‑a petrecut în timpul răscoalei lui Simeon bar Kosiva, personaj supranumit de rabbi Aqiba, Bar Kokhba, „fiul stelei”, în acord cu Num. 24,17: „o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel”. Caracterul mesianic al răscoalei lui Bar Kokhba a fost minimalizat, chiar respins de anumiți cercetători contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
totuși să nu ne bucurăm că nu Împărtășiserăm și noi soarta victimelor. Aflaserăm că agelii, un trib arab care locuise timp de cincizeci de ani În Hit, plătind aceleași taxe ca și restul locuitorilor, fuseseră obligați de către noul agă (regent), supranumit Lupul-cel-lacom (Kurde), să plătească o sumă de bani pe care, În calitate de supuși devotați, nu o datorau. În consecință, aceștia au refuzat cu Încăpățânare să plătească. Guvernatorul ceru atunci sprijin militar pașei din Bagdad, primind trupe cu ajutorul cărora Îi alungă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
orașe puternice, dl Masson, acest călător aventuros care, luând În posesie ruinele acestei regiuni, le Împarte nume aproape uitate și regate care nu mai există, crede că regăsește ruinele vechii Nisa, sau poate acelea din Nagara, pe care grecii au supranumit-o Dionysopolis. E o opinie ce pare să confirme toate mărturiile și căreia Îi poate da o nouă autoritate existența unui mare număr de ruine În Împrejurimile Jelalabadului, poate chiar În locul Begramului, ruine care aparțin unui singur edificiu, probabil ale
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Indiei” și regretând exclamativ că nu se Îmbarcă - pentru a Înlocui poate acea Călătorie În Africa cu o descriere a „Celui mai frumos loc pre pământ”6, dacă nu cu Povestiri adevărate din voiajele mele prin Indii și Insula Ceilon supranumită Raiul Pământesc 1. Amănuntul așteptării lui Honigberger pe cheiurile din Bordeaux e redat și de Allard, și, anonim, de presa franceză: „(...) către sfârșitul lui iunie 1835, se plimba pe străzile din Bordeaux un straniu personaj, Îmbrăcat Într-un costum oriental
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
creativității decât o metodă didactică propriu zisă: . Scopurile acestei metode constau în . Se poate determina ce știu elevii despre un anumit subiect sau ce întrebări au legate de el, ceea ce poate fi tradus ca o . Din acest motiv metoda este supranumită metoda evaluării amânate. Autorul menționat utilizează și denumirea de filosofia marelui DA pentru a desemna acestă metodă, deoarece odată ce ideile sunt listate, acestea sunt reținutepe moment: se acceptă totul, nu se respinge nimic - . Astfel sunt listate atât ideile practice, evidente
Brainstrorming-ul, metodă didactică bazată pe creativitate. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rugină Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1176]
-
germană), poetul e prin excelență contraexemplul de autor care participă la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal cu sine, asemenea lui Leonid Dimov sau lui Mircea Ivănescu (fără a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
ce este rău și le-ar putea duce la dispariție. Cel mai important lucru pe care omul îl poate face este să încerce să lupte împotriva poluării, a ploilor acide care cauzeaza boli în rândul populației. Trăim în secolulul XXI, supranumit secolulu marilor descoperiri și a tehnologiei, dar omenirea nu a descoperit încă faptul că poluarea ne afectează și că trebuie să protejăm acest verde imens și tot ceea ce înseamnă lumină și culoare. Oamenii au inventat numeroase mașinării pentru a le
Noi împotriva noastră? Până când ?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Canureci Veronica-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1200]
-
-lea î.Hr., Eleusis, demă atică, a fost cucerită de Atena. La acea dată era deja instituit cultul zeiței Demetra, la care se adăugau Core, patroanele acestuia. Demetra, a doua fiică a lui Cronos, era zeița grâului și a vegetației. Era supranumită Euchloe („Cea plină de verdeață”), Harpophoras („Cea fertilă”) și Thesmophoros („Legiuitoarea”). Ultimul epitet sugera legenda conform căreia Demetra îi dăruise regelui eleusic Triptolem primele semințe de grâu și îl învățase să le cultive. Înaintea hegemoniei ateniene, la Eleusis, Demetra era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
făcut celebru de akusmatoi politikoi în perioada următoare. Hippasos era liderul mathematikoi-lor. 29. Acusmaticii au transformat „regula tăcerii” în „tăcerea de aur” - echemythia (evcemuqía = „tăcere rituală”), care devenea chiar disciplină de învățământ. De asemenea, Hieros Logos (Vorbirea Sacră) a fost supranumită Chrysa épe (crusav evph = Carmen aureum, „Versurile de aur”). În manuscrisele acusmaticilor se folosește obsesiv expresia generică pythagorica chrysa epeea (Puqagorikav crusav evpheav = „cuvintele pitagoreice aurite”); se subînțelegea că fiecare vers este nómo hos diakeitai (nómo w”" diakeitai = „rânduit de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
alta politică - au marcat profund metamorfoza creștină și pragmatică a lui enkyklios paideia: Alcuin și Carol cel Mare. 8.2. Alcuin și Carol cel Maretc "8.2. Alcuin și Carol cel Mare" Mai întâi, cine era acest Albinus Flaccus (730-804) supranumit Alcuin din York1 și ce legătură a avut el cu curriculumul alcătuit din cele „șapte arte liberale”? Nu el a fost creatorul acestei capodopere pedagogice, dar Alcuin este cel care a valorificat-o într-o manieră atât de eficientă, încât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a liniștii și a consensului. Erau, de regulă, „voci raționale” care pledau pentru „îndreptarea lucrurilor omenești” prin reforme înțelepte în plan politic, religios și educativ. Erau așa-zișii „iluminați”... În această atmosferă irespirabilă și primejdioasă s-a manifestat geniul celui supranumit „părintele pedagogiei”: Jan Amos Komensky. Ne grăbim să afirmăm însă că acest supranume nu i se potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii pedagogiei au acreditat-o pentru că nu au cunoscut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care utilizase expresia „eră tehnotronică” deja încetățenită 19. La începutul aceleiași decade s-a făcut cunoscut și „viitorologul viitorologilor”: Alvin Toffler. La început, profețiile din Șocul viitorului (1971) n-au fost crezute și lumea academică l-a luat peste picior, supranumindu-l „von Däniken al sociologiei”20. Dar, cum multe dintre previziunile acestuia s-au adeverit în anii următori, oficialitățile academice și politice au fost nevoite să-i dea „drept de cetate” acestui ziarist convertit la „știința despre viitor”. Viitorologii anilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]