491 matches
-
credințele religioase nu permit doar intrarea În relație cu aspectele problematice și vitale ale realității, ci și stăpânirea lor, mintală, sub formă de povestiri explicative sau „mituri”, și efectivă, sub formă de „rituri”, adică acțiuni orientate spre forțe și ființe supraomenești cu care se stabilește un raport („cult”), sau acțiuni menite să producă efecte În sfera umană (rituri magice, de trecere etc.). Ritul este religia activă. Credințele, miturile și riturile sunt cele care formează o religie, Înțeleasă ca un anumit tip
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
depuneri votive, jertfe animale și umane, edificii cu simboluri ale unor acțiuni rituale, forme naturale sacralizate), ritualuri funerare cu referiri la o lume de dincolo, persoane responsabile de cult sau preoți, vestigii iconografice care indică prezența unei credințe În ființe supraomenești (Green, 1986). Dacă s-ar dori Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau statui ale unor forțe sau ființe supraomenești („divinități”); d) structuri care să corespundă unor scopuri cel puțin parțial sacre: 1. mormintele și accesoriile acestora; 2. „sanctuarele”: locuri modificate, edificii, centre; 3. monumente: singurele obiecte evidente; e) semne, reprezentări, compoziții și proto-texte. Desigur, trebuie să fim precauți: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi confundat cu satisfacerea altor nevoi. După cum am arătat anterior (În subcapitolele 3 și 4), există Într-adevăr un teren al nevoilor umane 1 În care se confundă religia și știința, ritul și know-how-ul practic, „sacrul” și „profanul”: invocarea forțelor supraomenești, dar și cunoașterea felului În care se cioplește piatra după deprinderile manuale Învățate de la părinți; venerarea fecundității animale, dar și controlarea turmelor, având În minte exigențele vânătorii; „inventarea” unei vieți dincolo de moarte, În același moment În care te debarasezi de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pare revitalizarea păgânismului Înțeles ca un creuzet comun al unor tradiții grecești și orientale, Înzestrându-l cu o solidă bază teoretică inspirată din ontologia plotiniană. În acest scop, propune o multiplicare a ipostazelor metafizice pusă În paralel cu multiplicitatea ființelor supraomenești din politeismele tradiționale, toate avându-și originea din rădăcina unică a Ființei, Unul absolut transcendent. Dacă În Viața pitagoreică, prima dintr-o serie de zece cărți ce alcătuiesc o operă despre pitagoreism, intenționează să propună Învățătura teoretică și, În același
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
G³th³ Îl prezintă pe Zoroastruxe "Zoroastru" ca pe o figură pe deplin umană, formată În mediu său familial și tribal. El se deosebește de ceilalți doar prin relația directă cu zeul său. Însă tradiția religioasă ulterioară i-a conferit trăsături supraomenești, ajungând să dea viață unei adevărate legende, bogate În elemente mitice și miraculoase. Devine omul perfect cu care Începe ultima perioadă de trei milenii a istoriei cosmosului, Împărțită În patru cicluri de câte trei mii de ani, probabil conform unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde ți-ai ascuns ochiul: În vestita fântână a lui Mímirxe "Mímir"” (trad. după Mastrelli, 1951). Mímirxe "Mímir", după cum am arătat deja, era un uriaș vestit pentru Înțelepciunea sa. Odin și-a jertfit un ochi pentru a obține acea Înțelepciune supraomenească identificată cu puterea magică: iar această putere apare ca fiindu-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare cumplită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare cumplită pe care a suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eseist, poet, istoric și critic literar militant, orator, lingvist, memorialist și profesor universitar de prim rang, care își fascina auditoriul. Plus activitățile sale politice, conferințele, numeroasele călătorii și volume care le descriu. Să zugrăvești imaginea integrală a unui fenomen aproape supraomenesc este dificil, nerămînîndu-ți decît speranța de a reuși să dai dovadă de discreția cuvenită, încercînd să realizezi tabloul în maniera lui Rembrandt, prezentîndu-l ca pe un fundal și străduindu-te să scoți la lumină ceea ce ți se pare important. Unul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cît și pe cea contemporană și să studieze arhitectura; căci istoria nu este o simplă înregistrare faptică și științifică și nici nu poate fi doar atît. Istoria deschide perspective și face sugestii valoroase. Iorga avea o memorie și o erudiție supraomenești și era un discipol al lui Michelet, pentru care istoria era "la résurrection intégrale de la vie". Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea acestora, iar firea lui romantică a găsit prilejul de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tipărite și ilustrate (mai ales în limba franceză) despre arta populară românească, arhitectură, icoane etc. Dacă pe parcursul acestui deceniu noile contribuții ale lui Iorga au fost puține, el și-a folosit pentru acestea materialele acumulate și cunoștințele. Din cauza presiunilor efortului supraomenesc, întîlnim aceleași greșeli ca și mai înainte: inexactități și greșeli mărunte. Poate că erau mai multe din acestea ca înainte. Lucrările lui Iorga apărute înainte de Primul Război Mondial erau foarte exacte. Există un talent pe care autorul cărții de față
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orice echivoc împotriva stîngii, pe care o identifica cu inamicul național numărul unu. Dar a trebuit să ia poziție împotriva unui atac mult mai agresiv din partea dreptei radicale. În timpul acestui ultim deceniu al vieții sale a depus Iorga cele mai supraomenești eforturi pentru apărarea României, luînd atitudine împotriva nazismului și a comunismului. El prețuia mai presus de orice valorile unei înțelegeri gen secolul al XIX-lea a lumii occidentale. Tot în timpul acestui deceniu nefast a comis Iorga cele mai grave erori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un jurnalism naționalist. În calitate de critic literar, sămănătorismul a devenit filosofia sa centrală, bazată pe naționalismul său cultural, așa cum erau și scrierile și piesele lui. Iorga omul, profesorul universitar și oratorul era inseparabil de naționalismul său, care constituie sursa eforturilor sale supraomenești, a realizărilor și greșelilor sale, și care i-a adus sfîrșitul. Autorul i-a citat adesea pe dr. Samuel Johnson, pe Bismarck și pe Charles de Gaulle. Ei nu au fost aleși întîmplător, deoarece constituie criteriile și servesc uneori drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă permanenta și insuportabila tensiune a contrariilor care împing experiența umană către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
preocuparea pentru modelajul mâinilor într-o viziune de ansamblu, care topește celelalte metonimii simboliste. Pe un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc universal al voințelor care se confruntă, își fac loc, se suprimă reciproc relevă o meditație sumbră asupra destinului umanității, angajată într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]