6,867 matches
-
precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a reveriei, te lovești de forme, te suprapui peste decor, te confunzi cu el. Faci câțiva pași, însă nu-ți amintești cum își urzea păianjenul firul. Ai vrea să adormi încă un ceas, o noapte sau chiar o viață pentru a-ți continua visul, dar visul este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui, copile, dar a rămas din ea cu ultima pagină, înțelegi? Cu ultima pagină. Doctore, memoria este o voce, se urcă, se coboară în suflet, lent sau abrupt, o voce urlată sau o voce palidă. Memoria este vie, doctore, straturi suprapuse de memorie, straturi de amintiri precum covoarele de frunze vegetează în mințile lor. Ei sunt mai treji ca tine, mai treji ca tot spitalul cu doctorii lui la un loc. "De când sunt eu rezident", spui asta, de parcă ai pune limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece precum niște biberoane grupate câte cinci în gura borcanului cu miere, ojă roșie. Mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5*****, director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost precum o rupere de ape, apoi ca o cernere de prunci. Trei zile, pe valea Bârgăul, Dumnezeu a semănat prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat din nou în picioare, și-a suprapus tălpile cizmelor în semne, același spațiu al nimănui definea absența ca pe o cangrenă în trupul unei cruci. Nedefinirile paralele extirpau aparențele: Încă mai sunt urmă, Doamne, subțire umbră, tot mai subțire! Zăpada nu o pot falsifica, nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer. Spațiul, dimensiuni suprapuse ermetic; singurătatea leagă mai ceva decât cuiele. Acoperișul bisericii, capac de sicriu. "Lăsați-mi mâinile slobode după ce mor! a poruncit Macedon. Să vadă lumea cât de sărac este omul ce pleacă!" Prin cupolă, o pădure de brațe. Toamna storcea norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de recuperare numită de convergență). Cu alte cuvinte, diferențele de niveluri de venituri pe plan mondial se explică prin diferențele în cadrul stărilor obișnuite de creștere, în special pentru că ratele de creștere demografică nu sunt identice în toate țările. Abordarea generațiilor suprapuse parțial Modelele propuse de Samuelson (1958) și Modigliani (1986) reprezintă tentative foarte interesante de integrare a structurilor demografice în demersurile demo-economice. Datorită acestor doi autori se deschid astfel perspective noi privind efectul structurilor pe vârste, demersurile lor marcând un important
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în modelele neoclasice de tip Solow. Țările bogate pot investi mult mai mult, datorită unei creșteri demografice mai mici, decât țările sărace, ceea ce ar explica diferențialul de niveluri de trai între lumea dezvoltată și Lumea a Treia. Modelele cu generații suprapuse de tip Samuelson analizează deschis efectul structurilor pe vârste asupra variabilelor macroeconomice. În anii 1980, reînnoirea analizelor care endogenizează sursele creșterii vor reda în sfârșit factorului demografic rolul său semnificativ. De acum înainte, aspectul calitativ al populației este introdus în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
42, 43-47, 49, 52, 58, 61-62, 67, 75-77, 84, 124, 130, 139-141, 146, 153-154, 157, 177-179, 189-200, 220, 269, 273, 278-280 Fiscalitate, 118, 162-163, 261 Fluxuri migratoare, 29, 280 Fluxuri naturale, 10-11, 37 G Generație fictivă, 16, 20, 236 Generații suprapuse parțial, 129-131, 139 Generații, 32, 42, 49-50, 84, 93, 110, 160, 219 I Imigrație, 11, 22, 28-29, 84, 88-89, 120, 122, 126, 191-194, 279 Inactivitate, 57, 99-102, 104-106, 108, 113, 130, 211, 261 Indice de activitate, 53, 55, 57, 65
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pentru mine o parte din lumea străbătută cu privirea preț nu de unsprezece, ci de vreo opt ani de viață conștientă. Ea avea optsprezece sau nouăsprezece ani cînd a coborît pe insula Ellis. Scînteierile paradisului din amintirile ei s-au suprapus Raiului copilăriei mele, din care scăpătarea luminii Încă nu mă alungase. Am putut așadar să-mi reprezint prin asocieri de tot felul, prin comparații ceea ce Încă nu-mi ieșise În cale. Astfel, bunăoară, mi-am lămurit, mai cu seamă că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îmbrățișez tocmai făptura pe care mi-o reprezint, dar pe cea reprezentată, cu mutra ei de puștoaică, pe aceea o iubesc, nu pe alta. Iar dacă domnișoara care mă atrage să-i fac curte e brună, peste chipul ei se suprapune aproximativ cel al tovarășei mele de lecturi de la zece ani care, dacă sur prinde acum ceea ce scriu, o face ea, Vivi C., de undeva, dintr-un colț al cerului. În schimb, ceilalți bărbați, cei ai experienței obișnuite de viață, bărbații
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
femeie păcătoasă, iar Ioan, Maria, noi credem că este acea Marie despre care Marcu mărturisește că i-au fost scoși afară șapte demoni. și ce înseamnă șapte demoni, dacă nu toate viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele, pe de altă parte, el interpretează în cheie morală, mai precis imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă (stă la gura mormântului și nu crede în înviere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena din punct de vedere „științific”. Departe însă de a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu sine. Nu cel care pleacă "moare puțin", cum spun unii, ci cel care rămâne... sărăcit de imagini, de atâtea imagini... Ca și cum viața noastră și noi înșine nu am fi decât imagini reflectate de fiecare dată în sufletul altcuiva... și suprapuse peste noi înșine, alcătuindu-ne propria ființare într-un fel străin, ciudat și totuși esențial pentru viața noastră. Dar viața noastră nu e decât jocul acestor imagini, lunecarea lor... lunecarea lor, pe ce?! își amintea cum râdea de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mulțumesc. Aștept. După ce a Încheiat convorbirea, cu lumină În priviri, profesorul i-a vorbit doctorului Gruia: ― Am trăit și eu aceste clipe, care nu seamănă cu nici un alt moment din viață. Este curiozitate, bucurie, nerăbdare, duioșie, dragoste... Peste toate se suprapune grija ca ființa cea mai dragă, cea care aduce pe lume fărâma de viață nouă, să nu sufere... În acel moment, a sunat telefonul. Doctorul Gruia a tresărit. Profesorul a ridicat receptorul. ― Da, domnule rector. Vă ascult. ― Am vorbit cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas rusesc... Am privit cu inima Înghețată spre direcția din care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum Undiță scoate capul la vedere?” - m-am Întrebat, Îngrozit la gândul ce putea să urmeze
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poate Îl putem salva” - a fost răspunsul profesorului. Despina era numai ochi și urechi. Trăia fiecare moment al povestirii lui „tati”. Lia Îl privea cu ochi umed și aduceri aminte din captivitatea ei În Ardealul cedat ungurilor, pe care le suprapunea peste momentele povestite de Nicu. Parcă s-ar fi petrecut ieri... Și-a furișat privirea către Despina, spre a se convinge că de la calvarul trăit atunci au trecut atâția ani! Nu-i venea să creadă. Involuntar, o mână s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care veghează în nemurirea lor la tot ce se întâmplă în cele două lumi. În universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mândră de sine și când cere ajutor o face fără să se umilească, și e gata să îl primească doar în condițiile sale. Există un deal din vârful căruia se vede întinderea de pământ peticită în culori, peste care se suprapun umbrele norilor. Adevăratele forme misterioase, grandioase fără să o știe, care pur și simplu trec pe-acolo sunt pătrunse de un respect față de divinitate specific românilor. Împăcate cu sine ele își continuă drumul, căci nu am simțit niciodată nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
meu e România o poieniță de primăvară, într-un crâng de colină. Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]