1,367 matches
-
considerat un „debut semnificativ” de I. Negoițescu, deși criticii de la „Scânteia” și „Scânteia tineretului” îl acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
tineretului”, 1968, 5866; Florin Manolescu, „Geraldine”, RL, 1969, 51; I. Negoițescu, Sebastian Reichmann și limbajul poetic, TMS, 1970, 3; Radu Enescu, „Geraldine”, F, 1970, 6; Sebastian Reichman în dialog cu Mariana Marin, CNP, 1990, 45, 46, 49; Ion Bogdan Lefter, Suprarealism, suprarealiști..., CNP, 1992, 12; Bogdan Dumitrescu, Test de lectură, RL, 1993, 37; C. Rogozanu, Mic regal poetic, RL, 2000, 20; Gheorghe Grigurcu, Feeria libertății, RL, 2000, 26; Nicolae Manolescu, C’ești copil?, OC, 2001, 85; Constantin Abăluță, Scalp dureros, OC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
Davidescu, Luca I. Caragiale, Al. A. Phillippide, Demostene Botez, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Simion Stolnicu, Emil Isac; în final trecea în revistă excesele „experimentale”, caracterizate drept „unde seismice” în m. - ca dadaismul, constructivismul, integralismul, suprarealismul, cu Tristan Tzara, Ion Vinea (considerat „principalul factor al extremismului român”), B. Fundoianu, Ilarie Voronca -, pe care declară că le acceptă numai principial, drept manifestări, prin insurgență, ale tendinței de diferențiere în raport cu datul tradițional. Pentru proză, m. -„ca principiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
că transcendența e goală, el nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e pentru poetul modern singurul absolut. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 266-450; Constantin I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932; Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, tr. Leonid Dimov, pref. Mircea Martin, București, 1970; Christian Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1971, 233-240; Dinu Stegărescu, Introducere în modernism, București, 1947; Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, tr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
În 1935, a editat efemera revistă „Memra”, consacrată ezoterismului, unde a semnat Yang, Memra, U. Debutul editorial, postum, îl constituie volumul Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus (1999), jurnal travestit, mistic-alegoric, în care ortodoxismul, ocultismul, ermetismul, suprarealismul, ironia, umorul se îmbină într-o construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar putea fi depistate față de filonul abisal și vitalist din romanele lui Nicolae Breban, ca și, mai evident, față de estetica onirismului și, în consecință, față de procedeele suprarealismului pictural, în special în versiunea cultivată de Magritte, cu a cărui creație romanul comportă afinități frapante. Romanul Agata murind este psihologic și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent lucrat, recuperabil și în cadrele esteticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
nesăbuit. Eu voi propune ca țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul-romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum și naturalismul și suprarealismul etc., sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența controlului rațional și dincolo de orice preocupare estetică ori morală. (Breton 1969a: 26) Automatismul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de ideea de creativitate și de producția artistică, neezitând să valorizeze maladiile mentale ca sursă de creație. În 1930, André Breton și Paul Eluard, publică L'Immaculée conception, un volum ce adună între paginile sale câteva din textele cheie ale suprarealismului, în primul rând, Le Message automatique, eseul-prefață redactat de Breton, dar și o serie de contribuții eseistice semnate de diverși autori, redactate astfel încât să simuleze diferite stări de instabilitate mentală (debilitate, manie acută, dementia præcox, paralizie generală, inclusiv "delirul de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
patrulea al secolului trecut, fondatorul mișcării suprarealiste vorbea, tot mai insistent, despre o "criză fundamentală a obiectului" artistic, care nu mai este gândit ca un obiect extern fix, ci ca o extensie a eului subiectiv al artistului: În ultimii ani, suprarealismul a stăruit asupra obiectului, cu ochi tot mai lucizi. Numai o asemenea atentă examinare a numeroaselor speculații publice, pe care acest obiect le-a generat (obiectul oniric, obiectul cu funcție simbolică, obiectul real și obiectul virtual, obiectul tăcut și inamovibil
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
speculații publice, pe care acest obiect le-a generat (obiectul oniric, obiectul cu funcție simbolică, obiectul real și obiectul virtual, obiectul tăcut și inamovibil, obiectul fantomă, obiectul pierdut etc.), numai ea poate să permită înțelegerea deplină a tendinței actuale a suprarealismului (Breton 1969b: 257). "Metoda paranoico-critică" daliană s-a născut din experimente suprarealiste similare cu cele psihologice, precum crearea de imagini prin tehnica frotajului (fr. frottage, "a freca") - dezvoltată de Max Ernst, care presupune trecerea creionului sau a cretei peste o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de realizarea unor acte inconștiente"; 2. Obiecte trans-substanțiale (origine afectivă); 3. Obiecte proiectate (origine onirică); 4. Obiecte învelite (fantezii diurne); 5. Obiecte-mașini (fantezii experimentale); 6. Obiecte mulaje (origine hipnagogică) (2005b: 172-173). André Breton (într-o conferință din 1934, "Ce este Suprarealismul?") avea să salute cu entuziasm metoda daliană, subliniind valoarea instrumentală și versatilitatea acesteia: Dalí a înzestrat Suprarealismul cu un instrument de primă importanță, anume metoda paranoico-critică, care s-a arătat imediat capabilă să fie aplicată cu același succes în pictură
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
învelite (fantezii diurne); 5. Obiecte-mașini (fantezii experimentale); 6. Obiecte mulaje (origine hipnagogică) (2005b: 172-173). André Breton (într-o conferință din 1934, "Ce este Suprarealismul?") avea să salute cu entuziasm metoda daliană, subliniind valoarea instrumentală și versatilitatea acesteia: Dalí a înzestrat Suprarealismul cu un instrument de primă importanță, anume metoda paranoico-critică, care s-a arătat imediat capabilă să fie aplicată cu același succes în pictură, poezie, cinematografie, la construcția de obiecte suprarealiste tipice, în modă, sculptură și chiar, dacă e necesar, în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoia și halucinație, anume, în natura voluntară a celei dintâi, care este o stare mentală activă, nu pasivă precum cealaltă. În "Noi considerații generale asupra fenomenului paranoic din punct de vedere suprarealist" (1932), Dalí vorbește chiar de "dramă poetică" a suprarealismului, a cărei cauză o identifică în antagonismul dintre "confuzia pasivă a automatismului" (promovat de André Breton, fondatorul mișcării), dar și de concilierea dialectică generată de "confuzia activă și sistematică ilustrată de fenomenul paranoic", propunerea sa (2005e: 203-204). Pentru el, metoda
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
după sculptura bine-cunoscută a lui Jean-Antoine Houdon), fețele lor devin ochii lui, mâinile și brațele lor înmănușate și gulerele dantelate devin bărbia lui, iar cerul, fruntea lui înaltă. După cel de-al Doilea Război Mondial, Dalí s-a îndepărtat de suprarealism și și-a reînnoit maniera de a picta, dar, deși a abordat un stil și o tehnică mai eclectică, nu a abandonat niciodată metoda paranoico-critică. După mulți ani de zile, în 1969, artistul a reluat lucrul la o nouă operă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
2003. Traduceri: Z. Vigodskaia, Un fugar periculos, București, 1955 (în colaborare cu T. Cosma); A.F. Tresnikov, Istoria descoperirii și cercetării Antarctidei, București, 1965; R. M. Albérès, Istoria romanului modern, pref. Nicolae Balotă, București, 1968; Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, pref. Mircea Martin, București, 1970; Curzio Malaparte, Sodoma și Gomora, București, 1970; Andrei Belâi, Versuri, București, 1973; Artiom Vesiolâi, Volga petrece, București, 1973; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Tatiana Nicolescu și Madelaine Fortunescu); G. B. Marino
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 95-123, 187-191, passim; Marian Victor Buciu, Ilarie Voronca, un integralist, un integrator, CNT, 2002, 17; Ion Pop, Sonetele lui Ilarie Voronca, ST, 2003, 13; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 134-147, passim. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului și mai puțin propriei sale sensibilități. Tocmai de aceea, unii exegeți au evidențiat ermetismul său de tip barbian, iar alții, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu). Activitatea de critic și istoric literar, concretizată în volume de studii și articole precum Portrete și opinii literare (1972) și Recitind clasicii (1975), demonstrează o profundă cunoaștere nu doar a valorilor literare unanim recunoscute, impuse de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
și o experiență umană, o aventură interioară incandescentă, impresionantă prin autenticitatea ei. Versurile pot fi citite ca document al unei convertiri și iluminări spectaculoase, singular în spațiul cultural românesc prin lipsa oricărei afilieri ideologice, și prin valoarea intrinsec estetică. Acest suprarealism târziu ascunde un caligraf nebun de vocabule, fascinat de legăturile misterioase dintre ele, un spirit alexandrin cu un curios (și autentic) simț al tragicului. Jocul merge spre ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu [...], cu absurdități calculate și moliciuni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
2000, 303-307; Manolescu, Lista, I, 302-307; Popa, Ist. lit., II, 533-535; Octavian Soviany, [Daniel Turcea], CNT, 2002, 3, 5, 16, 17; Marian Victor Buciu, Daniel Turcea. Întoarcere și revelație, CNT, 2002, 5; Dicț. scriit. rom., IV, 612-615; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 302-308. R. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Pomul, sub o formă sau alta apare mereu în tablourile pictorilor naivi, ca element central, fie vara sau iarna, cu diverse stiluri de reprezentare a frunzelor, cu diverse fructe, sau chiar elemente care țin de suprarealism. Următorul tablou postat aici de asemenea a fost publicat în albumul pomenit mai sus, dar de asemenea a dispărut. „Moara” Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Rog dacă cineva vede aceste două tablouri de mai sus, să mă anunțe, dau recompensă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lucrul acesta apărând în primul rând la pictorii iugoslavi. Bineînțeles că a apărut și în România această temă, inclusiv eu am încercat așa ceva la un moment dat, și recunosc că mi-a plăcut această temă, cu legături puternice și în suprarealismul artei naive, totuși nu am insistat prea mult în tablourile mele, încercările mele fiind doar pasagere. Pentru că la un moment dat am pomenit de pictorii naivi autentici, mi-am adus aminte că prin 1985, fiind și pasionat de speologie, am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vedea aici. Și bineînțeles am specificat și pe etichetă faptul că îmi place berea brună. Tematica suprarealistă în arta naivă Am dorit să abordez și această temă, deoarece pentru mine este deosebit de interesantă, unele din lucrările mele având elemente de suprarealism, remarcat și de către diverși critici de artă, cum ar fi Ecaterina Preda, care a fost la vernisajul expoziției mele personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de către diverși critici de artă, cum ar fi Ecaterina Preda, care a fost la vernisajul expoziției mele personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un naiv aproape de suprarealism”. Detalii din cuprinsul acestui articol voi da mai încolo, când voi scrie despre acea expoziție. Tematica suprarealistă a apărut din nou întâi la pictorii naivi iugoslavi, iar cu timpul a fost abordată și de pictorii naivi din România. Ca elemente
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]