KorAP: Find »[drukola/base=surâde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Vic, în pace, omul lui Hristos, că mă-nfurii, zău! desface larg brațele președintele, apropiindu-se. O să creadă că pe scenă e mai rău ca la un cămin cultural. Ce, el n-a văzut?! răspunde Săveanu. Nu, n-a văzut surîde președintele. L-am zărit intrînd în sală la sfîrșit și bine a făcut. Știe el ce face: o piesă trebuie s-o vezi la premieră, cînd sala reacționează la replici, la joc, iar actorii joacă mai bine tocmai datorită acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de o scuturătură a capului -, deși ai fi dorit-o... Răutatea ultimelor cuvinte îl înfioară neplăcut pe Mihai. Ascultă, Doina, zice el grav, autoritar, oprindu-se lîngă colțul mesei de bucătărie, pe care stau două tacîmuri ce-nseamnă asta? Asta surîde fata, arătînd spre masă înseamnă că voi cina cu tine, deși cred că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te rog! Iartă-mă că nu-ți voi oferi de băut, dar vreau să fii lucid. Pari contrariat; de ce? Nu înțeleg ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
telefonul. Te rog să mă scuzi un minut! spune Doina ridicîndu-se. Alo, da se aude vocea ei. Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine. Mulțumesc! Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la hotel. Vei avea surîde fata, nu fără o ușoară urmă de ironie spectatori tot unul și unul. Asta conchide ea, devenind acidă nu te va putea obliga să faci petrecerea la noi. Iar pentru că tăticu' nu mai are timp, acum, cu întroienirea asta, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau grei și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am deschis la Euripide și am subliniat cu roșu un vers, care spunea că, pentru un bărbat, cea mai mare comoară este o femeie simțitoare. Am lăsat anume cartea pe masă, pînă i-a atras atenția mamei. "Interesant! mi-a surîs ea superioară, ca întotdeauna, chemîndu-mă să-mi arate că a văzut. În cazul că vrei să pregătești o lucrare despre femeia-soție, pot să-ți recomand ceva trimiteri bibliografice. Una din pildele lui Solomon spune, conform Bibliei: Femeia virtuoasă este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o fac răspunde Mihai, înțelegînd că trebuie să aducă discuția la un punct comun de înțelegere. Dac-aș fi fost din ăia, aș fi apreciat și-aș fi lăudat continuu tot ce mi-ai fi spus. Căci, la urma urmei, surîde el, vrînd s-o sfîrșească frumos, cu atît mai mult cu cît înțelege că Doina e aprinsă și din cauza coniacului, coniac ce-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbindu-mi ironic despre piesa de la televizor. Tot ce-a urmat, din partea mea, a fost dorința de-a o provoca, de-a-i da replică, așa cum s-a întîmplat aseară, cînd a vrut să mă scoată străin de muzică. E drept, surîde Mihai, făcînd un gest de neputință ar fi o minciună grosolană să spun că nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea la iveală comorile. Nu-ți fie teamă, n-o să-i semeni. La revedere! Și, te rog, scuză-mă dacă... Înainte de acest "dacă" ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a întinde degetul spre Lazăr: Tu, deci... Eu ce? saltă Lazăr dintr-un umăr cu indiferență. Tu, deci, cu soție gravidă..., te mai gîndești la... o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura din sticla primită de haram e de vină surîde Lazăr. Ia să-l scol pe doctor să-i dea puștiului pastilele, c-am uitat și-i trecut binișor de zece. Vedeți că se culcă babele și-o să jucăm țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să văd cum mi-ar sta ca inginer... Căutați-vă alt scaun, surîde Mihai, încurajat de vorbele lui Săteanu eu sînt fizician. A, da. Și ca fizician crezi că ai dreptul să ții sub sticla biroului tot felul de... Frumoase poze! Ai gust. Nu fă cafeaua prea tare că vreau să și dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tare că vreau să și dorm. Ți-au venit geamantanele? Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea cafelei în gura cuptorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ziceți de vestă? Contra pantaloni. Contra, dar sînt servit. Ascultă, Mihai rupe Săteanu tăcerea brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează în colțul gurii, plimbă palma dreaptă peste cîteva poze cu artiste, dă un bobîrnac uneia și sfîrșește prin a-și lăsa privirea slobodă în gol. Ascultă, Mihai, spune el încet o iubești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum am pățit eu odată: "Tu, care ai o soție așa frumoasă, încerci s-o curtezi pe aia?!" Numai că "aia" clatină Săteanu din cap cu amărăciune -, dincolo de înfățișarea modestă... Eah... De ce nu-s iarăși tînăr!? exclamă el, dar imediat surîde bine dispus: Toți zicem la fel... Ziceam revine el la tonul dinainte că, la o anume vîrstă, o întîlnire cu... cu un suflet deosebit te poate strămuta... Poate că întors acasă, că anii începuseră să fie bogați și tata mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te mai primim la lucru". Și cînd am fost, într-adevăr, dat afară de la lucru, văzînd că tata tot nu vrea să semneze, am rupt-o cu el. Era la modă să-ți renegi obîrșia, să-ți schimbi numele... Hm! surîde Săteanu parcă-l și văd pe Haralamb la ședința următoare cum a elogiat roadele muncii sale: "N-a reușit să-l lămurească pe tatăl său, un țăran avar, înrăit, dușman declarat al e-t-c și atunci a rupt-o cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tărie consolidată pe o conștiință nouă, muncitorească, a avut îndrăzneala s-o critice pe soția lui Bujoreanu. Cîți au mai făcut-o, tovarăși, atunci, cîți?!" Și uite-așa, oftează Săteanu m-am trezit erou. Rodul muncii tovarășului utemist Haralamb. Adevăru-i surîde Săteanu că-mi era așa de dragă profesoara încît o dată, cînd ne-a luat peste picior, m-am dus la director și am reclamat-o; nu pentru ca ea să pățească ceva, ori s-o determin să-și schimbe atitudinea, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi mata că umblă cu mine. Cînd te-oi trăzni, îți sar mucii pe pereți! Ia-ncearcă. Mihai și Săteanu stau față în față, privindu-se lung. Hm! surîde într-un tîrziu Săteanu, întorcîndu-se spre locul lui, clătinînd din cap. Nu s-ar zice că-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva mea, dar nu de-aici, din oraș; e-o ură de-acolo, din Sînzieni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreunei discuții, Săteanu rămîne totuși locului, clătinînd lung din cap, cu amărăciune: Deci asta-i! Tu ai impresia... Nu, nea Toadere. Dumneata lași impresia. Ascultă, drept cine mă iei de-ți permiți?! se înfurie Săteanu, dar imediat își revine și surîde. Hai-hai, am glumit. Spune ce-i cu... "Politica". În lucrarea asta, Aristotel spune că cei ce ocupă funcții mari în societate nu trebuie să se procopsească de pe urma funcțiilor; asta atrage nemulțumirea maselor; întîi, că masele sînt nemulțumite că nu au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu de frig. Și nu-i păcat să murim împreună? Prima oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci bani? Hm!... surîde profesorul, trăgînd banii pe jumătate afară din plic. Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci la nămol, vara, la mare, te duci pentru nămol? Amintindu-și de vara unui an cînd, mergînd la nămol, nu mai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
singur cu ea; am amăgit-o să vină acasă la mine, nu la cabinet..." Și, aia s-a speriat, s-a zbătut, a fugit de sub el și n-a mai revenit s-o chireteze, iar eu duc povara... A, tăticu', surîde malițios Lazăr, privindu-l cum tremură de-a binelea și mă vrei pe mine ca mînă de lemn cu care să-i dai în cap. Hai că-ți fac eu rost de-o măciucă, ori de-un cuțit. Nu fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde te cunosc: semeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe decembrie spune Mihai, roșind tot. Economista se rupe o clipă din preocupări, scoate dintr-un dosar două hîrtii, una i-o pune în față s-o semneze și cealaltă i-o oferă. Parcă zicea tovarășul Ștefănescu de o neconcordanță surîde malițioasă Teona -, semnați chiar așa...? Probabil că neconcordanță e la sortimente, că per total, la tone-echivalent, planul e cel știut. Și-apoi, surîde Mihai, mai mult din dorința de-a da replică femeii ce-aș mai putea schimba eu? A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în față s-o semneze și cealaltă i-o oferă. Parcă zicea tovarășul Ștefănescu de o neconcordanță surîde malițioasă Teona -, semnați chiar așa...? Probabil că neconcordanță e la sortimente, că per total, la tone-echivalent, planul e cel știut. Și-apoi, surîde Mihai, mai mult din dorința de-a da replică femeii ce-aș mai putea schimba eu? A, vreți să ziceți că, odată plecate de la noi spre secție, cifrele de producție rămîn bătute în cuie? întreabă Teona, arcuindu-și frumos o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei, retrăgîndu-se cu putere, strînge pînă la durere palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți închipui ce mult îmi iubesc soțul, căsnicia! spune femeia dintr-o suflare, parcă să se convingă și ea de cele spuse. Știu surîde Mihai, înfiorat de gîndul trist că iar vînează himere. Noi am început ca prieteni și n-o vom sfîrși altfel. Dar mi-a fost dor de tine precizează el -; ești sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu-i vina mea! se înfurie Cristina, îndepărtîndu-i mîna de teama prezenței cuiva prin apropiere. Tu te-ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de jos, ca un copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]