4,066 matches
-
întâlnise în troleibuz și o privise în ochi), Alin nici nu observă când universul porni din nou. SUEDIA - Peter Lantz, se recomandă inspectorul. Ochi albaștri, de culoarea polului nord. Păr scurt și blond. Un metru nouăzeci. Mușchi. Creier. Buze subțiri, surâs robotic, privire inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o trăiam; spun de noi, bărbații, căci Irina avea precocitatea femeilor de tipul ei, deși ca ani era cea mai tânără dintre noi trei, iar noi făceam tot ce voia ea. Irina a început să fluiere pe tăcute, cu un surâs în ochi, de parcă gusta dinainte o idee ce-i trecuse prin minte. Apoi, fluieratul ei a devenit sonor; era un marș comic dintr-o operetă la modă pe atunci, iar noi, încă speriați de ceea ce ne pregătea, am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
creat o situație echivocă, neplăcută, desigur, foarte greu de risipit acum, căci ea are un mod ironic de a mă privi, iar eu nu pot să-i adresez cuvântul fără să mă bâlbâi și celelalte fete mă privesc cu un surâs ironic. N-aș vrea acum ca jena trezită în mine de numele de Marjorie să mă împiedice să intervin în ajutorul altei Marjorie în pericol de moarte... Dacă nu cumva e aceeași Marjorie... Dacă nu cumva telefonul acela îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-am trecut pe-acasă să mă schimb și să-mi iau cărțile, acum ce mă fac? Continui să alerg prin campus, întâlnesc fete care traversează pajiștea, sunt studentele care se-ndreaptă deja spre cursul meu, mă privesc cu acel surâs ironic pe care nu-l pot suferi. O opresc pe Lorna Clifford fără a înceta să fac mișcările de alergare, o întreb: — Stubbs e aici? Clifford clipește: — Marjorie? De două zile n-am văzut-o... De ce? Am plecat alergând. Ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
curent cu problemele mele; am căutat să scap cu o formulă: — Singurele cărți pe care le recunosc ca fiind ale mele sunt cele pe care le voi scrie de acum înainte. Cititorul s-a limitat să schițeze un fel de surâs condescendent, apoi a redevenit serios și a spus: — Mister Flannery, știu cine e în spatele poveștii: nu sunt japonezii; e un anume Ermes Marana, care a instigat totul din gelozie față de o tânără pe care dumneavoastră o cunoașteți, Ludmila Vipiteno. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai; acum vei putea relua firul întrerupt; surâsul revine pe buzele tale. Dar ți se pare că povestea asta poate continua așa? Nu, nu cea cu romanul: povestea ta! Până când te vei lăsa târât în mod pasiv de evenimente? Te-ai aruncat în acțiune plin de elan: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar fiecare doctor și infirmieră și internist și om de serviciu, îngrijitor și bucătar din spital s-a oprit să arunce o ocheadă din cadrul ușii, iar dacă-i surprindeai lătrau: Felicitări, cu colțurile gurii lățite mult și tremurând într-un surâs țeapăn, apos. Cu ochii bulbucați. Așa-i descriu eu. Și-am ridicat același anunț de carton din nou și din nou, care le spunea: mulțumesc. Și-apoi am fugit. Asta după ce noua mea rochie de vară din crep de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întâlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că‑l veți suspecta de ceva, Întrucât nimic din Ținuta sa nu‑i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surâs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decât cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială, unul dintre cei mai destoinici Organizatori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îmbrăcat cu cele mai șic haine pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea de ales. Vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Nici nu știți ce rău îmi pare că trebuie să fac asta. Când cineva ciocăni în ușă, Liga uită să răspundă. Nuța Cordel intră fără să aștepte încuviințarea directorului și își aruncă surâsul strâmb înăuntru. Permiteți? Daniel Liga oftă și lăsă privirea în jos. Luana simți că o învăluie un suflu de gheață. Domnule director, mi-am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fiecare dată el Întorcea capul În altă parte. Să stabilești un contact vizual cu cineva cu prea mare ușurință era o greșeală comisă de mulți străini. Sensul unui chip zâmbitor nu e Întotdeauna lesne de deslușit, iar ceea ce trans mite surâsul unui european nu e Întotdeauna ceea ce intenționează el. Pe masa băiatului nu era nimic; nu comandase nici de mân care, nici de băut. — ...și, de bună seamă, istoria neștiută a navigatorilor musulmani. Păi și de ce nu-i dai bătaie? l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mână? Prea ceremonios. — Cred că ne vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a zâmbit, nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un străin a cărui durere Îi era de asemenea străină. În fotografii era ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a plăcut, dar n-a mai simțit gustul de mațe. A golit carafa de vin destul de rapid și a mai cerut una. N-a fost prea greu, se descurca. S-a uitat la cei din jur cu o umbră de surâs malițios, căutând inutil un semn dezaprobator, dar ei i-au ocolit privirea, nu se uita la ea decât un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
voia să Însemne asta. Un fulger. Apa care se scurgea de pe acoperiș s-a transformat Într-o trenă de cristale pierdute grabnic În Întuneric. În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar și surâsul. Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și s-a ridicat. Poate că tu ești cu adevărat Într-o ureche. 25 Adam Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unei alte persoane, cineva pe care-l uitase de mult. E o onoare pentru mine să vă Întâlnesc din nou. Toți cei trei bărbați din jurul mesei s-au arătat interesați. Președintele a țintuit-o cu privirea și a schițat un surâs. — Vârsta e ceva groaznic, pentru că distruge memoria. Am avut Întotdeauna o memorie excelentă, dar nu-mi dau seama de unde vă cunosc. Mi se pare atât de neobișnuit. Vocea Îi era Încă puternică și limpede, poate că ceva mai adâncă decât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știe tânăr și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă prin forță ceea ce nu i se dădea de bună voie? Carmina zâmbi clipind. Ce viziune, ce viziune! Interpretând altfel surâsul gazdei, Fana confirmă: Da, m-am hotărât să fac un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai ușor de respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai ușor de făcut fără gânduri, doar aici, acum. Încep să mă încetinesc, mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică și o fetiță în cur pe răzor pe o movilă de leuștean uscat. O lume pervertită și hibridă, canceroasă, cu excrescențe mutante în care realitatea e ruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
când ajung aici, cam atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce pui mâna se îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Bând din apa sa sfințită și binecuvântată, florile rozii pluteau pe albastrul întins al lacului, copaci umbreau pal malurile sale și peștii mărunți își duceau existența în cadrul său, privind frăgarul cu tristețe și încercând a ameliora situația, râzându-și reciproc. Surâsul soarelui se putea vedea acum clar în unduirile apei și frăgarul se mulțumea deocamdată, în perioada de sfârșit a toamnei și cea întreagă a anotimpului rece și alb, iarna privindu-l în oglinda fină a lacului. A doua zi, pădurea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care te înconjoară ființele dragi. Tot patria este basmul bunicii parcă cântat de vorbele ei dulci, basmul citit ușor, basmul citit ușor de buzele ei crăpate, de timpul ne iertător, dintr-o carte cu coperte colorate, dintr-o carte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]