738 matches
-
uită la Susan, Susan la Juan Lucas și Juan Lucas abia atunci băgă de seamă că bogătașul ăsta era cineva cunoscut: domnul cu băieții și iubitele lor Îl saluta cu o plecăciune respectuoasă, pe urmă se Îndrepta din șale, privea surîzător la băieții lui și la fete, aștepta ceva: una, două, trei: ce tînăr ești, tată, pe zi ce trece ești mai tînăr, e de necrezut cît de tînăr te menții. Și Întrebările adresate fetelor: nu-i așa? Cea mai dezghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar acum ea, sînt eu, maică-ta, alerga s-o salveze și-i poruncea dă-te jos din trăsura asta, Dora!, fata mamii!, ascultătoare, supusă, ea sărea din trăsură și vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio dispărea din fata ochilor ei surîzători și din fund apăreau ca s-o felicite Vilma, Julius, Nilda, domnul Santiago, doamna Susan, domnișoara Cinthia, Celso, Celso dispărea Într-un fel de ceață și ea Încerca să-l oprească, săreau, fugeau de ea, dispăreau cu toții, siluetele lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar vocea ei s-a pierdut aproape imediat în murmurul vocilor din jurul meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am scos pantofii. Și șosetele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cameră. Se duse spre ea Era ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se uita fix la Rima. Gluga îi căzuse pe spate și părul auriu îi atîrna pe umeri, acoperindu-i parțial fața surîzătoare. Haina era deschisă și stomacul umflat ridica rochia mult deasupra genunchilor. — Imber nu-i prea departe de Unthank, totuși, zise șoferul. — Atunci, ne luați și pe noi? îl întrebă Rima. — Desigur, dacă doriți. Se duse la cabină, deschise ușa, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cameră. Se duse spre ea Era ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era prea categoric ca să-i convină. În plus, mici coincidențe istorice o luau înaintea fiecăruia dintre ei: când, după primul mandat, Mahmud Ahmadinejad venise în Liban să-și salute susținătorii, Sonia umpluse Beirutul de huse cu fața lui de faun surâzător, ducând un trandafir între dinți. Toată lumea încremenise. Polițistul anchetator nici nu îndrăznea să aducă o „probă“ ca asta sub ochii altora. Doar că tinerii din Beirut aflaseră și considerau ipostaza ca fiind foarte cool și bună de dus în marșuri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta pisică ce trecuse granița domeniului său. Din labo ratorul lui Tournesol răzbăteau, cu exactitatea unui metronom, ecourile micilor explozii ce anunțau că profesorul era în curs de a face o nouă descoperire vitală pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ereticilor le mai pot interpreta, un simplu pas și Corto dansează din nou tango, în barurile strâmte din Buenos Aires, înainte de a-i revedea pe bandiții americani pregătiți să mai dea un ultim asalt. Ce mai faci, Corto, te văd la fel de surâzător și elegant ca întotdeauna, strigă de pe calul său Butch Cassidy, arătând cu mâna către locurile în care zace însângerat Sundance Kid. O să facă un film despre noi, cum poate o să facă un film în care va fi vorba și despre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari". Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirîndu-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: "De ce minți că ai fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară". Și chiar exaltarea ciudată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avem trei dintre noi: profesori proveniți din normaliști, cu trecut asemănător în carieră și mai ales prin ceea ce ne preocupă în calitate de pensionari răsfățați, astăzi. • Mi-au atras atenția coperțile primului volum: un fragment din filmul vieții dumneavoastră (imagini), dominat de surâzătorul nonagenar, depășit de vreme și un alt fragment din adorata grădină de flori în care vă stă pitită fotografia (format redus). Ce anturaj plin de optimism și frumusețe! • Prin conținut, toate volumele încântă cititorul: Primul are și Cuprins adunat, dibaci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu eram de două ori mai deconcertanți pentru corpul studențesc, format în cea mai mare parte din idioți surâzători veniți din sud. Zvonurile din campusul universitar țin minte că ne uneau în niște intrigi inexprimabil de depravate. Leacul Myrnei pentru orice rău, începând cu scrântirea unui picior și până la o depresie nervoasă, era sexul. Filozofia aceasta proclamată de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un altul: ă De ce ai venit să mă vezi aseară? Mi-au spus că m-ai căutat. ă și ce fel de mamă ești tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la fața surâzătoare a Verei și se încruntă văzând neobișnuitul șal drap-de-dames din jurul umerilor copilei. Abia acum înțelegea de ce fetița i se păru schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rătăcească în labirinturile propriului său creier. Cel puțin rămâne intactă intenția. În favoarea lui, Cipriano Algor va putea susține mereu c-a făcut tot ce era posibil în condiția lui de olar ca să descurce sensul ocult al sibilinei fraze a subșefului surâzător, și chiar dacă era evident că nu reușise, cel puțin devenea clar pentru cel care ar fi luat-o pe aceeași cale, că n-avea rost să-i calce pe urme. Lucrurile astea sunt pentru cei care se pricep, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: „Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari”. Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirându-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: „De ce minți că ai fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară”. Și chiar exaltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi fost cuprins din nou de dorință, iar dorința l-ar fi obligat să ajungă la un pact cu viața. Însă chiar luni după-amiază se Întâmplase să vină la birou Agliè, răspândind În jur miros de apă de colonie exotică, surâzător, ca să-i predea niște manuscrise ce trebuiau respinse și spunând că le citise În timpul unui splendid weekend pe Coastă. Belbo fusese cuprins din nou de ranchiună. Și hotărâse să-și bată joc de el și să-l facă să Întrezărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar gâsculița - în loc să-și dea seama de aici până la hărțuirea sexuală mai era doar un pas - îi sorbea fiecare cuvințel. Cel puțin avu bunul-simț să se ridice când o văzu pe Fran apropiindu-se furioasă, însă în ochii lui albaștri, surâzători, nu se zărea nici cel mai mic indiciu că ar fi avut de gând să-și ceară scuze. — Ce cauți aici? întrebă Fran cu răceală. Nu ai de scos un ziar sau, mai nou, delegi toate responsabilitățile trepădușilor tăi? Obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
argument” al ignorării ar fi discreția personajului: „Discret personaj al avangardei românești, însă recunoscut ca un ferment și animator, fire profund boemă” (cf. D.G.L.R, vol. II, p. 399). Și, nu în ultimul rînd, prejudecata epigonismului urmuzian. Un „minor discret”, surîzător și bonom, care a trecut - fără zgomot - printr-o avangardă unde Zgomotul și Furia erau zeități tutelare. Volumul Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (apărut în 1931 la Editura Naționala, S. Ciornei cu un portret al autorului și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde nu se afla decât o laviță. La scurt timp și-au făcut apariția abatele și o mână de călugări, și ei trași la față, dar surâzători. Fără să ne întrebe ceva anume, au binevoit să spunem împreună Tatăl Nostru. După care abatele s-a apropiat și ne-a dat sărutarea de pace. Între timp, s-au arătat și alți călugări, cu lighenașe pline cu apă. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În lupta Împotriva prostituției și a comerțului cu carne vie, pentru tutela drepturilor embrionului și a recunoașterii juridice a fătului. 46,7% pâlpâia sub chipul onorabilului avocat Fioravanti. Adică el Însuși, chiar dacă nu se recunoștea cu nimic În acel om surâzător și optimist, făcut să arate cu cel puțin zece ani mai tânăr - În parte, pentru că fotografia fusese făcută cu zece ani mai devreme, În parte pentru că fusese retușată și prelucrată la computer. — Ce Înseamnă asta? aproape că urlă către secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
facă parte din acea săptămână și din viețile lor - nu, nu putea să se gândească. Toaleta. Mostre gratuite de parfum și iconițe cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patului. Între afișul expoziției lui Vermeer all’Aja din ’96 și copia discobolului lui Mapplethorpe, era Înrămată o fotografie făcută de el În golful Marettimo. Sasha și iubitul, bronzați, cuibăriți la prova unei iole, Îmbătați de soare și de sare. Surâzători. Nu vreau să mă Întorc și să trăiesc fără tine. Nici o Galerie de artă modernă. Nici un elev. Să și-i ducă părinții, să-și mai asume și ei responsabilitatea, că nu i-a obligat nimeni să-i aducă pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aprilie și s-a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi. Puțini ajung până aici cu privirea. - Până aici? Adică până unde? - Lasă, nu-ți bate capul. Bine că ne-am întâlnit. Piticul era foarte sigur pe sine și se purta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]