10,100 matches
-
mutra ei de puștoaică, pe aceea o iubesc, nu pe alta. Iar dacă domnișoara care mă atrage să-i fac curte e brună, peste chipul ei se suprapune aproximativ cel al tovarășei mele de lecturi de la zece ani care, dacă sur prinde acum ceea ce scriu, o face ea, Vivi C., de undeva, dintr-un colț al cerului. În schimb, ceilalți bărbați, cei ai experienței obișnuite de viață, bărbații regulii generale, să zicem, Întorc capul după femeile arătoase, le sorb din ochi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană 17. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet îi va prelua argumentația și concluziile într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze trei secole. Abia în 1969, după Vatican II așadar, calendarul liturgic al Bisericii Catolice a încetat să le mai sărbătorească pe cele „trei Marii” la 22 iulie, consacrând data
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Printre cei dintâi Părinți traduși în colecție se găsesc Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora, Nicolae Cabasila, Origen și Maxim Mărturisitorul. Același an 1942. Urs von Balthasar 242, alt membru al „clubului de la Fourvière”, publică volumul Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună în gardă cititorii împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că a alergat. Când a ajuns, s-a oprit să privească asupra gloatei de birjari care la acel ceas nu prea erau căutați... Omule, privește colo, lângă statuia lui Cuza. Trăsura arată bine, dar cel mai frumos este calul. Un sur rotat și cu un harnașament de zile mari. Pe capră stă țeapăn birjarul, care pare un tip curățel” - l-a dădăcit gândul de veghe. „Fie după voia ta, vecine” - a consimțit Gruia. În câteva clipe, a fost lângă birjar. Acesta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat cavalerește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe jos, la braț, așa cum le stă bine la doi Îndrăgostiți - a propus Maria, lipindu se cu tot trupul de Gruia. Când au ajuns la poarta parcului, el a condus-o pe Maria la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
orice caz eu am adormit cu gândul la Dora a cărei carte mi-o disputasem cu Dragoș. Ceea ce știu este că a doua zi, șareta noastră nu mai era în șopron și că cei doi prieteni au plecat călare pe Sura și pe Murgu. Lipițanul, preferatul meu, fusese desigur înhămat la șaretă. S-au întors târziu, nu au mâncat mai nimic și pentru prima dată tata m-a izgonit din preajma lui. Se vedea bine că așteptau pe cineva. Așteptarea asta neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cobzar în toată legea... Eu te știam meșter numai la fluieră... Da' las' pe mine, că-ți rup eu cobza și-ți ascund toporișca... Să nu mai hălăduiești haihui prin lume, ci să-ți vezi de rostul tău, măi pană sură!... Mulțumescu-ți tie, tușă Malvină! Bogdaproste! De undeva, de pe celălat munte, s-a auzit, ca un ecou, îndemul Pârle-o, mă Toadere! Pe care Trifănel părea că nu l-a receptat, spre tihna Mălinei... * * * Tulnicăresele și buciumăresele au slobozit știre îngrijorătoare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sang. C'est son destin, son désir, sa nature. Le soleil est seul, mais son ardeur et sa chaleur l'accompagnent sans cesse et sans temps. (Une brise d'été.) La route qui passait de Nice à Paris était entourée sur une grande portion d'arbres très vieux. Mais ici, la route traversait une vraie forêt. On pouvait respirer la fraîcheur de l'ombre épaise. Dans ce jour très chaud d'été, une voiture décapotable était conduite à grande vitesse parmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
d'images. Son seul incovénient était le fait qu'il devait faire attention au chemin aussi, pour bien conduire. Mais ça aussi lui faisait du plaisir. En rétour, il était suffisement relâché pour avoir une perspective de plus entières possibles sur ce qu'il rencontrait dans son chemin. A côté de la route, il a vu un homme à pied. Il a réduit sa vitesse, en le regardent. Son expérience s'est enrichie avec l'image d'un homme. L'homme, d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prises individuellement étaient bizares, mais quand on regardait tout le tableau, c'était seulement le soleil que l'on voyat; le soleil nous attirait le regard même quand on essayait d'analyser les autres symboles (une aile noire de corbeau sur une tache grise, avec un peu de violet, un rocher usé par le temps, et encore un symbole une forme entre un mur noir et un chatteau en fer). Ces symboles semblaient constituer (elles créaient l'illusion optique qu'on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
avait un bureau en vieux bois, mais la nappe bien propre lui donnait un arôme maternele et de jeunesse. De l'autre côté de la ville, la chambre le Lucy était toute peinte d'un mauve très foncé. Les miroirs apliqués sur le plafond et mème sur les murs enlargissaient la chambre, mais la rendaent d'une nuance homogène, presque d'un couleur indéfinible, et, pour cela, sans couleur. (Parti) Le pauvre garçon regardait encore le soleil d'été. C'était quelques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bois, mais la nappe bien propre lui donnait un arôme maternele et de jeunesse. De l'autre côté de la ville, la chambre le Lucy était toute peinte d'un mauve très foncé. Les miroirs apliqués sur le plafond et mème sur les murs enlargissaient la chambre, mais la rendaent d'une nuance homogène, presque d'un couleur indéfinible, et, pour cela, sans couleur. (Parti) Le pauvre garçon regardait encore le soleil d'été. C'était quelques jours avant qu'un papillon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
essai de se mettre à l'abri de tout danger. Dans un final, en arrivant chez eux, devant leurs portes, ils ont encore peur de l'ouvrir. Et si les formes absurdes, déchaînées vont se precipiter, tout d'un coup, sur eux? Ils ont peur de regarder autour, de fermer les yeux, de bouger et ils restent sur le mème place. Après être rentrés chez eux, ils respirent à l'aise. Mais quand ils allument est-ce-qu'ils trouvent leur paix? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
devant leurs portes, ils ont encore peur de l'ouvrir. Et si les formes absurdes, déchaînées vont se precipiter, tout d'un coup, sur eux? Ils ont peur de regarder autour, de fermer les yeux, de bouger et ils restent sur le mème place. Après être rentrés chez eux, ils respirent à l'aise. Mais quand ils allument est-ce-qu'ils trouvent leur paix? Iar eu îmi continui drumul prin fantezie, calea pe care am iubit-o de când am intrat aici. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
as you were when I left you. I hope to hear from you soon, Yours, Irin Pilier. La côte d'Azur Ecoute, Emilie, Un matin d'été Irin est sortie très tôt de sa chamber d'hôtel pour se prommener sur la falaise. Le soleil avait une aureole d'un jaune pale, ensommeillé, mais avec des scintilles d'or. Même les vagues tranquilles paraissaient engourdies puisqu'elles ne se dépéchaient pas vers le litoral, mais étaient pleines de douceur et se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
jusqu'à ce qu'il est devenue une masse de feu ardent et que ses rayons tapent fort, la brûlent. Les pieds d'Irin trouvaient maintenant dans l'eau de la fraicheur, parce-que le sable était à present âpre et brûlant. Sur les quais beaucoup de personnes étaient arrives, et les gens faisaient un bruit très fort. Très peu d'individus se prommenaient doucement, comme le matin. L'eau avait changé de couleur: elle était d'un bleu moins transparent, mais plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un bleu moins transparent, mais plus vif. Son bruit proéminent se mélait au bourdonnement de la plage, au cris de joie des gens. C'était l'heure de l'aglomération et de l'éxhubérence. Irin est partie prendre quelquechose à manger sur une térrasse. De là, elle pouvait voir toute la plage mais sans que rien n'intervienne dans son plaisir d'être sur le litoral. Elle vibrait de tant de paix, et, à l'aide de son imagination stimulée, tout semblait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
C'était l'heure de l'aglomération et de l'éxhubérence. Irin est partie prendre quelquechose à manger sur une térrasse. De là, elle pouvait voir toute la plage mais sans que rien n'intervienne dans son plaisir d'être sur le litoral. Elle vibrait de tant de paix, et, à l'aide de son imagination stimulée, tout semblait iréel et mille fois plus intérésant, plus inédit. Vers le soir, tout semblait plus calme, sauf les vagues qui, à l'après
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aimait, comment peut l'amour faire le moindre mal? Le matin, les rayons du soleil touchaient gracieusement les vagues, les carressaient de nouveau. Irin était toujours là. Un nouveau jour avait commencé. Ta mie, Irin. J'ai trouvé cette composition sur ma table : "Je m'apelle Monique et j'habite sur la côte d'Azur depuis quelques mois. En fait, ma vraie maison se trouve à Nice, mais, comme mon métier me le demande, parfois je dois beaucoup voyager. Il m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
matin, les rayons du soleil touchaient gracieusement les vagues, les carressaient de nouveau. Irin était toujours là. Un nouveau jour avait commencé. Ta mie, Irin. J'ai trouvé cette composition sur ma table : "Je m'apelle Monique et j'habite sur la côte d'Azur depuis quelques mois. En fait, ma vraie maison se trouve à Nice, mais, comme mon métier me le demande, parfois je dois beaucoup voyager. Il m'a fallu assez de temps pour faire décorer ma chambre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ingénieuse illumination artificielle. Il y a aussi un console rouge, comme les mures, et une armoire avec beaucoup de miroirs. La sale de bain, très spacieuse, avec un jacuzzi, toute pleine de miroirs, et la terasse, à une vue sublime sur la ville qui me fait sentir le sublime, sont mes préférées." Timpul trecu repede. Curând rămasei iar fără bani și trebui să lucrez ca dansatoare într-un club din Franța. Folosind numele de fată al mamei, folosind și nume false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
țin la distanță pentru a mă exprima cu privire la el. Fundamentul, sprijinul și scopul primordial al întregii realități ce mă determină să fiu credincios și care este mult mai aproape mie decât vena mea jugulară, precum spune o metaforă a Coranului (Sura 50, 16), nu este o persoană specială între altele. Dumnezeu nu este un Super-om și nici un Super-eu apăsător. Chiar și conceptul de persoană este doar o cifră, un mod pentru a-l indica pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este persoana
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și îmi este. Capitolul 7 Modelul în viață "Dacă Alah ar fi vrut, ar fi făcut din voi o singură comunitate. Dar a vrut să vă pună la încercare cu ceea ce v-a dat. Întreceți-vă în fapte bune". Coranul, sura 5, 48 O cale a vieții cu sens, susținută de o forță prezentă în viață... dar conform cărui model? Când am călătorit pentru prima dată în jurul lumii, în 1964, și am cunoscut Asia, rămăsesem fascinat și uimit de numeroasele chipuri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]