4,234 matches
-
a opus Adam. Eu sunt bine educat. Tatăl meu m-a Învățat de toate, literatură, muzică, chiar și politică. Din a strâns pumnul și și-a lovit fruntea, nu prea tare, Însă destul ca să se audă o pocnitură seacă și surdă. A Închis ochii, iar Adam și-a zis că poate totuși s-a lovit rău. — Aha, văd că am de-a face cu un orfan care se minte pe sine. Bine, atunci ia spune tot ce știi despre conferința care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Însoțit de uralele și de aclamațiile unui milion de oameni. I se părea că zgomotul Îi răsună până În măduva oaselor, că nu mai poate să Îl despartă de trup. Brusc, s a prăbușit. Capul i s-a lovit cu zgomot surd de pământul bătătorit. și-a lăsat bărbia În piept, dar În aceeași clipă a simțit o durere ascuțită deasupra cefei, Îl izbea cineva cu călcâiul. Apoi, lângă ureche, o altă lovitură i-a umplut capul cu un zbârnâit surd care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zgomot surd de pământul bătătorit. și-a lăsat bărbia În piept, dar În aceeași clipă a simțit o durere ascuțită deasupra cefei, Îl izbea cineva cu călcâiul. Apoi, lângă ureche, o altă lovitură i-a umplut capul cu un zbârnâit surd care a acoperit toate celelalte zgomote. Cum Din Îi scăpase mâna, și a ridicat amândouă brațele să-și apere capul. S a ghemuit cu genunchii la gură și i-a fost ceva mai bine, cu toți pașii celor care se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
euforie, ca și cum cei care locuiseră În aceste corpuri le părăsiseră de mult. Zgomotul teribil de mai Înainte nu se risipise În Întregime, dar era spart de țipete de bărbați și de femei, pe care Adam le auzea cu tot zăngănitul surd din urechi. Mai fusese și altceva, un zgomot pe care credea că-l mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o ușoară aromă de ulei de cocos. 17 Adam s-a trezit atât de obosit, de parcă nici nu Închisese ochii. Îl dureau coastele de când fusese călcat În picioare În Învălmășeală, iar fiecare respirație făcea și mai greu de suportat durerea surdă din dreapta pieptului, care nu se liniștea decât dacă Își ținea răsuflarea. Avusese parte de o noapte zbuciumată și fără vise, iar de vreo două ori sărise din somn, și cufundat În beznă, avusese senzația că era acasă, În patul lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i răspundă. La urma urmelor, a adăugat el Într-un târziu, nu-i decât o sticlă goală. și a zvârlit-o puternic pe lângă Adam, Înspre o stivă de scânduri din fundul magaziei. Sticla s-a izbit de lemn cu zgomot surd, Însă nu s-a făcut țăndări, mai degrabă s-a spart nespectaculos În trei sau patru cioburi care au căzut pe pământul bătătorit. Haide, a spus el. Trebuie s-o luăm din loc! Drumurile erau barate de poliție În apropierea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi logic, dincolo de toate judecățile ei, cu cât răsucea mai mult pe toate fețele vorba aruncată în vânt de profesorul Alexe despre licheaua sictirită, cu câtă înverșunare o nega, undeva, mic de tot, nesigur, în interior, un fel de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse și ea își va aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace să mânuiască o păpușă. Își simțea revolta și împotrivirea surdă clocotindu-i în creier, și, ca să se încurajeze, își spuse că cel puțin nu era singură. Ovidiu însă părea a fi cu gândurile aiurea, total dezinteresat, așa cum ședea așezat comod pe scaun, picior peste picior, cu pantalonul lui albastru călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea a animalelor de pradă, asamblând în fierberea lor, fiecare sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul dormea și el somnul dulce al dimineții, lăsând norii să troneze deasupra mării. Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În fiecare clipă, lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zi. La ușa liftului, Grațian l-a Întrebat: Ai tăi cum o duc? Bine, a zis el fără să stea pe gânduri. De atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu avea argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace bine pocher și canasta și sa bea din vinul notarului până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
creații, dacă nu În profunzime, cel puțin În titlu. Aceasta era opinia lui Elodie, titulară a unui Bac + 5 la HEC. Ah, putain, s'éclater en écoutant „l'Hymne à la Jouissance”. Cine să o asculte Însă? Beethoven e oricum surd iar Europei unite puțin Îi pasă de orgasmul unor cetățeni de rând rătăciți pentru o noapte Într-un hotel din Paris, France, În care bucuria revederii se amesteca cu disperarea atâtor ani de separație. Autocarul era parcat pe rue La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să fi fost orb și surd să nu o fi văzut În tribune când trăia Klaus. El l-a iubit pe Klaus. Tot orașul l-a iubit. Își spuneau că atâta timp cât Klaus era printre ei era Încă bine. Îi ceru În gând iertare pentru că a Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Îi zâmbea mirată: avea trupul plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea continua să zâmbească, iar el continua să stea lipit de peretele alb purtând pe umărul stâng ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar la cerere. Și Încă ceva, bijuteriile din vitrina lui Cain erau făcute de mîinile Marusiei. Ce mîini! Dar ce picioare! Ce ochi! Și ce buze! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O nebunie. Ea îmi surprinse tonul vocii. — Te simți bine? Nu știu. Se așeză lângă mine pe masă, privindu-mă o secundă înainte să mă înghiontească ușor. Hai, spune-mi ce ai? M-am auzit scoțând un râs din acela surd, când din tine nu iese decât aerul. O expirație sub forma unui ha nearticulat. Nu cred că pot accepta ideea unei cupole de biserică făcută din cărți de telefon. — A! — Adică... ce caută asta aici? Cum de-a apărut așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noi o să ne ocupăm de ambarcațiune. Mi-am ridicat gulerul hainei. Acum, că eram singur, aerul părea rece, încărcat de gânduri și îmbâcsit. Încăperea goală mirosea vag a covoare ridicate și-a fabrici abandonate. Era liniște, pașii mei scoțând bufnituri surde pe metrii nesfârșiți ai podelei de ciment. Numai că nu eram tocmai singur, nu-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic din toate astea nu-ți afectează prea mult rutina. De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru că nici nu era altceva. Veni ora prânzului și mi-am amintit că n-am mâncat nimic toată ziua. Corpul meu era prea ostenit ca să se dea în spectacol pe tema asta, dar problema se resimțea sub forma unei dureri surde cu garnitură de greață pe margini. Am ignorat-o. Scout și Fidorous aduseră înăuntru un motostivuitor pe care se aflau două blocuri dreptunghiulare, mari și negre. Îmi luă o clipă ca să-mi dau seama ce erau: amplificatoare. Le aranjară în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i-a rămas de-atunci favorită: "Regina m-a iubit". Mult, mult mai tîrziu, puteau cînta cvartete de Beethoven, pentru că și Iordan cînta. Talentul nu l-au trecut mai departe: nici tata mie, nici Iordan lui Brăduț. Încercase de-a surda să ne învețe, pe mine și pe Brăduț, să cîntăm la pian. Mi-a rămas în urechi rîsul scurt, tăios, din ce în ce mai tăios, cu care ne puncta neîndemînările. Pînă ne-a întors spatele, dezgustat de lipsa noastră de chemare pentru muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nevoie de mine". Cum lucrează în beneficiul acestei țări(șoare), o simțim cu vîrf și îndesat. "Ești cel mai mare bou, boule! Ai muci-muci-muci în cap", aud (și nu-mi vine să cred că aud asta; C.N.A.-ul o fi surd?), la un fel de concurs. "Lasă-ne! Ieși!" îi strigă concurentului un tip cu mutră de pit-bull. De ce n-o fi avînd și-o armă de foc în dotare? "Doar cu tine pot mereu", lălăie alt soi de cotabiță; Bebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-o cititoare bine intenționată (" Știți, cartea dumneavoastră, Efect de real, m-a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă mulțumesc"). Băiatul a mai sunat o dată, convins că mesajul a ajuns la cine trebuia. Și ierunca e surdă cînd iubește. "Undecauțituundecauțituiubirea?" Cînd a repetat (cum repeta și Iordan, la pian, aceleași note: relua-revenea-relua-revenea), am reușit să-i spun că n-a sunat unde voia să sune. Aș fi putut să mă prefac (nebunie de sfîrșit de toamnă; vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ți lasă gura sufletului aqua forte: să faci dragoste cu o (aproape) sexagenară. Așa este, romanele mele l-au dus pe Rusalin cu gîndul la o ființă neiubită/nedorită. Personajul narator (bărbat, femeie, ce este) caută și caută, de-a surda și de-a oarba, alte și alte feluri, alte și alte modalități de-a scăpa de eșec: și profesional, și erotic. Atunci să citească un roman de Sandra Brown, scris de Emil Iordache. Dacă se îndrăgostește de Iordache, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]