747 matches
-
culce. — Ți-ai mai revenit puțin?îl mângâie pe spate Teofana. — O atmosferă plăcută ca la tine, surioară, te face să-ți mai uiți necazurile. Acum să dormi bine ca să uiți de tot. Auzi? Somn ușor! — Ar trebui și tu, surioară, să te odihnești că și tu ești obosită și răvășită. — Asta am să fac. Câteva ore s-a lăsat o liniște deplină în casa Stamate. Pentru a nu deranja somnul lui Alexandru toți s-au dus să se odihnească. În
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vasele dar nu s-a apucat de nimic ca să nu tulbure liniștea celor care dormeau. — Te-ai trezit, frate? l-a întâmpinat pe Alexnadru când acesta a ieșit din camera în care dormise. — Mi-ai spus pentru prima oară „ frate”, surioară? — Încep să mă obișnuiesc cu ideea. Unde sunt părinții tăi? — Trebuie să se trezească și ei. — Toți am dormit. De aceea era atâta liniște și eu am dormit atât de profund, ca niciodată. — N-am vrut să te deranjăm, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unul la altul nedumeriți. Alexnadru sărută mîna Zinei Stamate, mulțumindu-i pentru tot, dă mîna cu Eusebiu Stamate și coboară cu Teofana la autoturism. Înainte de a se urca, se îmbrățișează frățește cu Teofana sărutând-o pe frunte. — Rămâi cu bine, surioară. — Ai grijă de tine, frate, îi face semn cu mâna în timp ce autoturismul pornește. Teofana se întoarce în apartament ca după lectura unui capitol al unui roman captivant. Aici Eusebiu și Zina, care își turnaseră o ceșcuță de cafea, o așteptau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
studentul de ieri? Cezar i-a cunoscut, cu ocazia nunții, pe Vasile Mocanu, pe Alexandru Mocanu și pe prietena acestuia, Lucia. Mare i-a fost bucuria Teofanei văzându-l pe Alexandru cu Lucia. —Ți-o prezint pe Lucia, prietena mea, surioară. — Sunt fericită, frate, că vă văd împreună. Aș dori ca în curând să joc la nunta voastră. — Se va întâmpla. Vom vorbi după nuntă. L-a îmbrățișat și pe Vasile Mocanu care nu arăt bine. — Ai mai slăbit tată, ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am fost zilnic lângă el, Teofana. Veneam cu mașina de la serviciu. L-am văzut stingându-se încet, încet ca o lumânare cu fiecare zi. — Nu m-a ascultat să meargă să-l vadă un doctor. — Boala lui a fost alta, surioară. A murit de inimă rea. — Da, mi-a povestit când fost la nuntă. — A murit împăcat că deși te-a pierdut, te-a văzut măcar mireasă. Pe mine n-a mai apucat să mă vadă ginere. Acum trebuie să amânați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eu inutil avertizez că astfel îi vom strica și firea, și caracterul... Sunt mult mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei... protestează, zâmbitor, acesta. S-a creat o confuzie : domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să umbli așa îmbrăcată... — Ce aventură ! Acum aud prima oară despre ea, se miră, tăios, Sophie. — Cum prima oară ? Doar ți-am povestit-o pe loc, amândoi... ripostează Profesorul, cu acreală. își bănuie soția că a vrut să își pună surioara la punct. Dar lui personal, intervenția Margutei nu i s-a părut în niciun fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează că tinerelor fete un grăunte de neastâmpăr frivol le stă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează că tinerelor fete un grăunte de neastâmpăr frivol le stă bine, mergând mână în mână cu naivitatea lor, cu prospețimea... Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și eu va trebui să ies din castelul nostru de gheață și să te părăsesc? Crivățul și Zăpada se priviră și începură să râdă cu poftă spre nedumereirea micuțului fulguleț. În cameră intrară în mare grabă și ceilalți frați și surioare. Cei mai frumoși și mai gălăgioși fulgușori! - Mamiiii! Uite ce mi-a făcut Fulgelina! M-a alergat prin castel și mi s-au zburlit aripioarele! - Mamă! Mamă! Pe mine Fulgulina m-a murdărit pe rochiță! Zâna Zăpadă închise ochii, își
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ar fi trebuit să schițeze primii pași, fata întârzia. Dar Petrișor era perseverent și într-o seară, când, abia intrasem în casă, el îmi spuse: - Tăticule, rămâi acolo unde ești! Veni lângă mine, se așeză pe vine și strigă la surioara lui care sta în picioare, rezemându-se cu mânuțele de pat: - Ola, vino la nenea! Hopa, fata! Hopa, la nenea! Ola se uită la el, clipi e câteva ori și, întinzând brațele, o porni, cam poticnit, spre frate-său. Ajunsă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
mei! Ghiocelul Vestitorul primăverii A ieșit de prin nămeți, Să aducă ajutorul Copilașilor deștepți. Ei oferă ghiocei Tuturor mămicilor; Să le spună ”mulțumesc” Și un mare ”te iubesc”! Panciuc Cosmina - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița ”ANOTIMPURILE ”... CELOR MAI MARI... Suntem patru surioare Ele sunt patru surate Și sunt tare minunate. Ele sunt chiar gemene, Dar nu vor să semene. Una-i caldă, alta-i rece, Nimeni nu le înțelege. Una-i foarte colorată, Cealaltă e prea uscată. Eu sunt sora cea mai
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
lui a luat sfârșit! În locul gol lăsat de trenuleț, vânzătoarea a așezat un urs mare de pluș. Nici nu merita să privească la el, doar nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă”. Dar, în pragul magazinului apăru doamna cea bogată, care ducea în brațe trenulețul „lui” și păpușile „surioarelor” sale, gata, gata să scape totul pe jos. - Nu plecați, copii, le spuse ea, vă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă”. Dar, în pragul magazinului apăru doamna cea bogată, care ducea în brațe trenulețul „lui” și păpușile „surioarelor” sale, gata, gata să scape totul pe jos. - Nu plecați, copii, le spuse ea, vă rog să mă ajutați să le duc până la mașină! O! Ce bucurie mare! Măcar câțiva pași cât aveau de făcut până la mașina doamnei, puteau să
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
n-a mai rodit și sărăcia cuprinsese satul. Totul se uscase, secaseră fântânile și pârâurile, oamenii răbdau de foame, iar vitele și păsările mureau de foame și de sete. Cel mai mare dintre copii, Ionel avea 9 ani și împreună cu surioara lui, Măriuca de 7 ani au preluat grijile casei. El cu brațele lui firave căra lemnele, aducea apă de la fântână, iar din primăvară până-n toamnă târziu, mergea să muncească cu ziua pe la gospodarii satului. Măriuca, care avea 7 ani, gătea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cu brațele lui firave căra lemnele, aducea apă de la fântână, iar din primăvară până-n toamnă târziu, mergea să muncească cu ziua pe la gospodarii satului. Măriuca, care avea 7 ani, gătea, spăla lucrușoarele tuturor, o legăna și o hrănea pe Niculina, surioara de 2 ani. Pentru ea și pentru Ionel, nici nu se mai punea problema să meargă la școală. Ionel a rămas cu două clase primare, iar Măriuca n-a învățat deloc. În anii următori, rând pe rând, venindu-le vremea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
le-a pus multe întrebări în legătură cu Marele Praznic al Nașterii Domnului, și unul după altul, frățiorii și Niculina care acum avea 12 ani, au răspuns frumos, dovedind că Măriuca se ocupă și de educația lor religioasă. La urmă, Măriuca și surioara ei, au ajutat-o pe dna Smărăndița la strânsul mesei și la spălarea vaselor, după care mulțumind din tot sufletul, au vrut să plece. Dar, cu un zâmbet blând, domnul învățător le-a spus: „Nu plecați, căci mai avem ceva
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
preoteasă și mama copiilor mei și a tuturor enoriașilor noștri”, spuse Constantin privind-o cu duioșie și mult drag. „Dar”, spuse Măriuca, „mai am un motiv pentru care nu pot accepta, și anume faptul că frățiorii mei mai mici și surioara mea mai au nevoie de mine încă mulți ani de acum înainte.” Cu blândețe, domnul învățător îi răspunse: „Eu și soția mea ne-am gândit și la acest lucru și am decis să-i luăm și pe ei la noi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
îndemnați să ne rugăm alături de părinții noștri pentru ca problemele familiei să se rezolve. Rugăciunea în comun face multe minuni. Iată, fetița Angelica, de numai șase ani, se roagă alături de mămica ei, pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un frățior sau o surioară pentru ea și un copilaș mămicii. Rugăciunea comună este foarte importantă în familie și Dumnezeu nu poate să rămână indiferent la ea. Fetița era tare tristă că nu are cu cine se juca. Așa că au hotărât să-i ceară lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
e mai trist decât o mamă care își vede copilul mâhnit, cu umbre în privire. Se hotărî să aștepte. Și așteptarea nu a fost în zadar, căci, într-una din zile, - Mamă, eu de ce nu am un frățior sau o surioară ca toți copiii?!.... Mama tăcu...Din ochii ei mari și blânzi începură a se rostogoli pe obraji stropi mari de lacrimi. Se șterse repede, să nu observe Angelica, dar a fost prea târziu...Mamă, te-a supărat întrebarea mea?!.. - O
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
avem. Angelica tresări și îi spuse mamei, plină de o fericire de nedescris: - Mami, mami, dar dacă te ajut și eu în rugăciune, Dumnezeu nu va răspunde mai repede?! Vreau să mă rog și eu pentru un frățior sau o surioară... Vrei, mami? Mama zâmbea cu ochii strălucind. Minunea asta de copil o uimea. Îi spuse surâzând: - Uite cum facem: eu mă rog, se roagă și tăticul, te rogi și tu, dar să îi spui și îngerașului tău să îl cheme
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mă rog, se roagă și tăticul, te rogi și tu, dar să îi spui și îngerașului tău să îl cheme pe frățiorul lui și atunci el nu va veni singur, va veni cu un copilaș care va fi frățiorul sau surioara ta. Din momentul acela, Angelica se ruga în fiecare zi lui Dumnezeu, și în fiecare zi vorbea cu îngerașul ei, rugându-l să își cheme frățiorul. Timpul trecu, Angelica se făcuse acum de șapte anișori când, în timp ce făceau cumpărăturile pentru
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
-l să își cheme frățiorul. Timpul trecu, Angelica se făcuse acum de șapte anișori când, în timp ce făceau cumpărăturile pentru școală, mama și tata o anunțaseră că în primăvară, prin luna martie, va veni barza cu un frățior sau cu o surioară. Angelica zâmbi, apoi sări în sus de bucurie. În cele din urmă, se duse mai într-o parte și vorbi cu îngerașul ei: - Mulțumesc, îngerașule! Ce frumos va fi cu un frățior și cu doi îngerași!!! Voi avea frățior ca
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
astea, doamna era mereu grăbită și n-avea timp de așa ceva. Bertha și cu mine am fost ca niște mame pentru copiii ăștia mai ales de cînd s-a prăpădit domnul... „Vino, Cinthia, odihnește-te, puțin, vino, Julius, stai lîngă surioara ta“... El era aproape și o privea lung. Și era chipeș metisul, pe jumătate alb și fercheș. Pesemne că sosiseră toți și nu mai trebuia să aștepte ca să deschidă ușa ori de cîte ori se auzea soneria. Toți erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu „lezanfan“. Erau o mulțime de fete care nu puteau alerga În timpul recreației fiindcă aveau astm și erau foarte palide. Julius intră În vorbă cu ele și le povesti că mama lui este În Europa cu frații mai mari, fiindcă surioara lui, Cinthia, murise. Apoi le spuse că de asta se uita el cu ochii puțin Încrucișați și că se va face bine la Chosica, că de asta venise, le lăsă cu gura căscată pe toate. Își făcuseră apariția și cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de drăguță Cecilia cînd vorbea cu puștiul, ce fericită era, se destindea complet și era grozav cînd se așezau toți trei alături, departe de cei din cartier și stăteau de vorbă și-l ascultau pe puști vorbind de o surioară, Cinthia, care acum nu mai era și de o mulțime de alte lucruri, unele foarte ciudate, dar puștiul era milionar și totul era posibil, foarte posibil de altfel și fiindcă puștiul, cum spunea Cecilia era foarte sensibil, tremura de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]