3,733 matches
-
lacrimile care încă se prelingeau pe obrajii Ceciliei. Nici eu n-am visat acest lucru. De mi-ar fi spus cineva, n-aș fi crezut, îi aranjează părul Cecilia. —Cum de-ai ajuns la Frankfurt? —Vin din America. —O! este surprinsă Cecilia. Am fost la un congres internațional al chirurgilor. Mă bucur pentru tine. Ia povestește-mi cum a fost, cum te-ai simțit, dar amănunțit că avem timp până la București. —Și de la București spre casă. — Nu merg acasă. Hai! Credeam
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
anunțat, dar după ce le-am explicat cum au stat lucrurile, au înțeles situația și ne-au felicitat. —Mă gândeam că tata va reacționa, cum este o fire mai aparte. —Domnul Sătmăreanu a fost binevoitor, cu toate că la început a fost foarte surprins. Am închinat împreună, am băut împreună. tata mi-a făcut un pic de morală, dar până la urmă s-a împăcat cu ideea. Lenuș a fost cea mai curioasă. Vrea să știe cum arată inelul de logodnă. — Îmi pare bine că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Gelu se așeză lângă Leontina ținând-o de mijloc și amândoi cu mare atenție îl ascultă pe Matei care trebuie, pentru a nu știu câta oară, să deruleze întâmplările. Când a ajuns la momentul logodnei ei au fost și mai surprinși. —V-ați logodit în mijlocul naturii? Ce romantici! — Spune tu, Gelule, cât de mult se iubesc ei! își exprimă bucuria Leontina. În mijlocul naturii. Doamne! Doamne! Cred că a fost încântător momentul. —Vă închipuiți: albul imaculat care ne înconjura, brazii zvelți încărcați
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i glasul lui Matei, extrem de surprinsă, deschide repede ușa și-l trage înăuntru nemailăsându l să-și termine cântarea. —Matei, băiatul meu din parc, dragul meu romantic, îl îmbrățișă fără să mai țină seama că era în șorțul de bucătărie ce i-ar putea împrumuta pete
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
castronul cu umplutura. — Stai tu, îl oprește râzând Cecilia. dacă ții neapărat, uite îți dau un alt șorț și te las să le împachetezi tu până ce pregătesc cratița în care le așez. În timpul acesta sosește Filip Ardeleanu, unchiul Ceciliei. Rămâne surprins dar în același timp se bucură că are un asemenea oaspete în casa sa. — Dacă am doi bucătari în casă, vom avea și bucate bune pe masă. Cecilia face prezentările. —Domnule Zamfirescu, n-ai să te superi mata dacă îți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sosit iarăși pe neașteptate, dar întâmplarea a făcut ca la ea acasă să-i găsească pe toți membrii celor două familii care veniseră să discute despre pregătirea nunții căci știau că se apropie venirea Ceciliei. Când a intrat au rămas surprinși. Matei a fost primul care a sărit s-o îmbrățișeze și s-o sărute. După ce au schimbat câteva vorbe cu ei, s-a scuzat ca să meargă să se spele și să se aranjeze puțin. Elena a ieșit pușcă după ea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai băut, au plecat toți mulțumiți. —Cecilia, vezi că eu trebuie să mă întorc acasă. Să vii la mamă-ta împreună cu Matei să mai stăm de vorbă, li s-a adresat unchiul Filip. —Așa de repede pleci? l-a întrebat surprinsă Cecilia. — Ce să mai stau? Nunta am văzut-o, pe voi ca miri frumoși v-am văzut, apartamentul îmi place și să-l stăpâniți sănătoși. Este și meritul dumitale, unchiule, și-ți mulțumesc mult că ne-ai ajutat. Voi să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea, de fiecare dată, când omul se referă la ceva ca fiind perfect, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu adâncă 140 Rareș Tiron venerație la alimentația sănătoasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aflase la biserică, la ușa apartamentului în care locuia se auziră, la un moment dat, două bătăi scurte și ferme, atât. Întâmplarea făcu ca Victoria să fie acasă atunci. Întrucât ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atâta căldură la acești oameni?" mă întreb, în timp ce rostesc, pentru a treia sau a patra oară, singurele cuvinte pe care le stăpânesc cu siguranță în japoneză: "Totemo oishii desu. Arigato gozaimasu" (E foarte delicios. Mulțumesc mult). Realizez pe loc, oarecum surprins, că întrebările mi se topesc lin și că o pace deplină, un soi de țesătură emoțională fină, dar fermă pune stăpânire pe spațiul în care ne aflăm. Femeia în vârstă încetează să vorbească în dialect, ceaiul verde devine cea mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână pe cosițe și cealaltă o ținea pe mânerul paloșului. Atât de mirat, atât de surprins a rămas după ce s-a încredințat că e aievea, încât s-a transformat într-o statuie. Mâna n-o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o fi o fi, nu am altă variantă decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A! bună
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iată-mă. Dar ..... ce-i cu tine? De ce ții legătura aceea la picioare? Și...și te rog vorbește mai încet că mi spargi timpanul. -Iartă-mă, Furnico. Dar așa-i când nu mai ai cu ce auzi. -Cum așa? a întrebat surprinsă furnica. Atunci păianjenul, în loc să-i răspundă, a dat așternutul la o parte și în loc de picioare i-a arătat vecinei niște cârpe în care erau înfășurate ceea ce-i mai rămăsese din membre. -Vai de mine și de mine! Și tu ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
membre. -Vai de mine și de mine! Și tu ai rămas fără picioare ca și vecinul nostru cântărețul întunericului, de aceea nu mai auziți amândoi? -Exact, vecino! Și ..... zici că vecinul nostru, greierul, a pățit la fel? întrebă curios și surprins totodată păianjenul. -Da, vecine. Da! Și el a pățit la fel ca și tine. -Atunci când omul și-a arat pământul, a pățit-o și el. -Așa este! zise furnica după care a căzut adânc pe gânduri. -Ei! Acum să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița protectoare a târâtoarelor să slobozească vrere astfel ca luptătorii cristeni să folosească șerpii cum doresc, dar numai acum, în această nefericită luptă. La auzul acestor vești Uran surprins, s-a ridicat să plece. -Slavă ție, zeiță! -Mergi sănătos, viteazule Uran, și nu uita ce ți-am spus despre cum trebuie să înțeleagă luptătorii tăi viețuirea pe pământ. Uran a dat afirmativ din cap, a ieșit din adăpostul zeiței
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe planul fenomenalității sale, ca fenomenalitate originară a vieții, putem noi să discernem adevăratul său sens, însă mai întâi ceea ce căutăm: propria sa posibilitate. Contradicția internă a științei ca fenomenologică, ca mod de viață întors împotriva vieții, se lasă astfel surprinsă după cum urmează. Un mod de viață, modul de viață științific la fel ca și oricare altul, este așadar o experiență în sensul vieții, este o manieră de a se simți și de a se încerca pe sine. Faptul că un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cumva toate trei la un loc. — Nu trebuie să se afle ce s-a Întâmplat aici, spuse În sfârșit englezul, iar Diego Alatriste Începu să râdă Înfundat, printre dinți. — Nu-s cel mai interesat să se afle. Interlocutorul lui păru surprins de râsul acela, sau poate nu Înțelese bine sensul cuvintelor; dar după un moment surâse și el. Un zâmbet ușor, politicos. Puțin disprețuitor. — Sunt multe În joc, preciză el. Cu asta Alatriste era Întru totul de acord. — Capul meu, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cărora uneori le datorăm viața, am simțit o mișcare ceva mai Încolo, la intrarea unei case Învecinate. Ținu doar o clipă; dar o umbră se mișcase așa cum se mișcă umbrele lucrurilor neînsuflețite când printr-o minune prind viață. Astfel că, surprins, mi-am domolit nerăbdarea și am rămas nemișcat, cu toate simțurile la pândă. După câtva timp s-a mișcat din nou, și În momentul acela mi-a parvenit, din partea opusă a micii piațete, un fluierat slab părând un semnal: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci gărzile ca să-l ia de acolo și să-l spânzure pe loc. Însă favoritul rămase nemișcat și tăcut, privindu-l pe căpitan drept În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea fără mască. — În concluzie, zise Olivares. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ea zâmbi și îl lăsă să-i sărute mâna cu o evidentă satisfacție. Dar, când auzi ce îi propunea, scutură din cap cu hotărâre și răspunse că așa ceva, îi părea rău, dar nu se putea. Și de ce nu?! tresări Bart surprins, ridicându-și privirea și continuând să o țină de mână. Mi-ar face o deosebită plăcere, să știi... Ești singura mea prietenă, Arm, și țin mult la tine... Și eu țin mult la tine, Bart, nu ezită să-i mărturisească
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dependent de scaunul acesta cu rotile. Dar știi ceva, Arm?... Tu nu ai văzut niciodată tot apartamentul meu! (rosti această constatare cu tonul cuiva care ar fi spus „tu n-ai vizitat niciodată vastul meu palat”). Arm îl măsură întâi surprinsă, apoi cu indulgența cu care se cuvine să fie privit un puștan cu idei năstrușnice: Vrei acuma să te lauzi! îl gratulă ea cu blândă ironie. Mă rog, ești ghid, admise și se pregăti să îl urmeze prin toate camerele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]