16,351 matches
-
Isus ajunge în fața lui Pilat. În acel moment, spune Origen, diavolul se retrage din sufletul lui Iuda, iar apostolul realizează brusc enormitatea răului pe care l-a comis. Iuda acționează deci în transă? Da, putem afirma acest lucru, dar transa survine abia după ce a hotărât să se despartă de Isus din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil, dovadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gravă după numai câteva reprezentații, dovadă că acatistele Bisericii catolice au prins. Totuși, Biserica nu avea de ce să fie chiar atât de necruțătoare. Iuda apare umanizat, dediabolizat, într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cinste și că, pe viitor, n-aveau s-o mai găsească la mănăstire, atunci când ar fi dorit să-i facă vreo vizită. Și cu casa ce-o să faci, tușico?... vru Mariana să știe, surprinsă și descumpănită de schimbarea neașteptată care survenise în viața mătușii sale. Ar fi bună să stai tu în ea, zise Virgil în glumă, privindu-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spitalul nostru este o măcelărie ! Vă imaginați poate că această decizie personală vă poate da dreptul la un tratament privilegiat ? De unde până unde această pretenție de tratament diferit în cazul că se ajunge la imposibilitatea de vindecare ? Această imposibilitate poate surveni la orice pacient nu numai la cei care dau astfel de declarații de presupusă demnitate umană, declarație care nu slujește la nimic ! La nimic, m-ați înțeles ! ? Iar noi, medicii, suntem aici ca să prelungim, iar nu să scurtăm vieți. Obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
extremis a respectului personal. Sociologul francez Émile Durkheim, în lucrarea sa de pionierat Sinuciderea: studiu sociologic, oferă o magistrală sistematizare a temei, grupând sinuciderile în funcție de motivul care stă la baza acestora. Astfel, primul tip este reprezentat de suicidul egoist, care survine în urma inabilității individului de a se integra în structurile sociale (act determinat de raportul individual-individual). Din contra, tipul secund este constituit de suicidul altruist, care se manifestă atunci când individul se identifică în totalitate cu interesele grupului, apropriindu-și-le în consecință (act
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este interesant de observat, în final, că, ori de câte ori s-au confruntat cu situații-limită (războaie, pogromuri, catastrofe naturale, epidemii etc.), care le reclamau concentrare de energie și curaj, oamenii au încetat aproape să se sinucidă. Statistic, suicidul este un act care survine mai ales în perioade de pace și de relativă prosperitate, precum cele de care ne bucurăm cu toții astăzi. Nu-mi rămâne decât să sper că tot mai puțini oameni vor alege să capituleze, amintindu-și, poate, și de cinicul dicton
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a orașelor nipone nu poate fi înțeleasă dacă nu se au în vedere, după părerea mea, două aspecte, unul geografic, celălalt istoric. În primul rând, nu trebuie uitat că Japonia este una dintre țările cele mai amenințate de cutremure, care survin cu o periodicitate diabolică, însoțite, uneori, de tsunami. Prin urmare, locuințele sunt proiectate de așa manieră încât să reziste unor seisme de magnitudine înaltă, fiind ridicate din materiale ușoare, precum lemnul și cartonul, pe o bază solidă de beton. În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
posibilități, dar din perspectivă filozofică există doar alternativa de fond între o opțiune pozitivă și una negativă. Și eu am experimentat pe propria persoană cât este de folositor a reflecta cu atenție asupra acestor două posibilități raportate la viață, care survin cu o insistență accentuată în crizele existențiale. Există posibilitatea unei substanțiale neîncrederi în viață: pot, mai mult sau mai puțin conștient, să spun nu existenței unui sens în viața mea și realității în general. Alternativa nihilistă, în forma sa filozofică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!..."190 Ultimul articol publicat de arhimandrit în revista Flacăra Sacră datează din ianuarie 1939. Are un titlu cu iz profetic, Șerboianu parcă anticipându-și moartea, survenită doi ani mai târziu. El tratează o problematică spinoasă a acelor vremuri și nerezolvată până astăzi, și anume dorința exprimată de cineva, ca ultim act de voință, de a fi incinerat. Articolul său nu reprezenta un subiect nou în paginile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este cea bună, cum putem să alegem între ele? Oare nu s-ar dovedi ele mai curând "adevărate" și una și cealaltă, fiecare în felul său, dacă le-am raporta la o istorie esențială a tehnicii și la momente cruciale survenite în cursul acestei istorii fiecare "interpretare" corespunzând momentelor respective ca reprezentare a sa mai mult sau mai puțin fericită, ca ideologie a unei epoci? Însă, tocmai, această istorie nu este o istorie esențială decât dacă se întoarce în timp până la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Instrumentul" nu este în mod originar nimic altceva decât prelungirea Corpului subiectiv imanent și astfel ca o parte a corpului organic însuși, mai precis ceea ce cedează la efort și se prezintă ca atare și numai în acest fel: ca ceea ce survine odată cu efectul unei mișcări ceva care fiind prins, mișcat, manevrat, manipulat de acesta nu își trage substanța decât din faptul de a fi termenul său mișcător, limita sa practică și instabilă, problematică, a cărei determinare și fixare sunt lăsate în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
arde, nu există suprafață, volum sau solid în afara celui pe care îl putem atinge, nu există lumină în afara celei care se aprinde în subiectivitatea Ochiului nostru. Corpul și Pământul sunt legate printr-o Copropriere atât de originară încât nimic nu survine vreodată în în-fața unui În afară pur, în calitate de obiect, pentru o theoria, drept ceva care să fie acolo fără noi ci doar ca istorialul acestei Coproprieri originare și ca modul său limită. Vom numi Corpropriere această Copropriere originară atât de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acolo în față, ea nu este nici în felul a ceea ce este acolo, stabil și permanent, oferit reiterării indefinite a unui scop intențional. Ființa originară a vieții și a științei înseși în calitate de mod al vieții, în calitate de patos, nu este, ea survine ca necontenita venire în sine a vieții, ca ceea ce, necontenind a se simți și a se încerca pe sine, nu contenește a se încerca în acest fel și astfel a se modifica în felul în care se modifică Suferirea primitivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această oscilare sau această schimbare permanentă care este cea a Vieții, dorită și dictată de propria sa esență, de esența absolutului, nu este o ființă inferioară, este ființa acestui absolut, singurul mod de "a fi" al acestuia, adică de a surveni ca ajungere în sine a vieții potrivit modalităților patetice în care ea nu contenește a se încerca și a se simți. Există așadar două "adevăruri". Ființei-așezate-în-față și care se arată ca atare, asupra căreia este posibil a reveni la nesfârșit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu o alta. Faptul că acest adevăr este cel al Individului înseamnă: el singur îl găsește și îl poate găsi, nu în afara lui și ca independent de el, ca fiind acolo înainte de el sau fără el, ci ca ceea ce nu survine decât dacă devine el însuși acest adevăr și nu devine astfel decât în măsura în care acest adevăr își face loc în el ca una dintre potențialitățile fenomenologice constitutive ale ființei sale, ca ceea ce poate deveni, tocmai, cu condiția unei autotransformări a vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în fața căruia trebuie să te estompezi, cu scopul de a-l lăsa să fie așa cum este el în sine, ci acel ceva căruia trebuie să-i acorzi asistență, să-i faci darul propriei sale cărni, pentru că orice adevăr esențial nu survine decât ca această carne a Individului și ca propria sa viață. Adevărul, după cum știm, își este sieși propriul criteriu. Acest criteriu este fenomenalitatea din care este făcut și în care consistă, fenomenalitatea patetică a subiectivității absolute, adică viața însăși ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al ek-stazei timpului, oamenii se raportează la lumea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea însăși să trăiască și să-și asume sarcinile vieții. Legile istoriei nu sunt prin urmare nimic altceva decât legile vieții, însăși temporalitatea sa nu se epuizează în cea a lumii înțelegem prin aceasta exteriorizarea originară a exteriorității în care survine de fiecare dată o lume -, ci consistă în ultimă instanță în temporalitatea imanentă a vieții, în convertirea, în ea și făcută posibilă de către ea, a dorinței în satisfacerea sa, a suferinței în bucurie. Istoria ca știință, fie că aceasta o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine în experiența continuată de sine. Ființa originară este ființa experienței sub forma sa naturantă, este încercarea încercându-se pe sine și care, în această încercare de sine în care ea pune stăpânire și se umflă pe sine, își survine sieși, în așa fel încât această venire în sine a ființei sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
început și un sfârșit se poate spune de fapt că este vrut, și chiar că este un mod al voirii sau al acestui Eu Pot fundamental care sunt eu. Însă mișcarea prin care, fără contenire, viața ajunge în sine și survine sieși în conservarea și sporirea de sine această mișcare nu este vrută, ea nu rezultă din nici un efort, ci mai curând îl precede pe acesta și îl face posibil; ea este acel a fi cu sine în mod integral și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numite culturale. Ele sunt căile deschise unei subiectivități în măsura în care aceasta înfăptuiește în ea prin operația sa proprie unul dintre modurile esențiale ale raportării sala patetice la ființă. Cultura este ansamblul acestor căi deschise și oferite. Acum, dacă numim Energie ceea ce survine în raportarea patetică la ființă în calitate de efectuare fenomenologică a sa, în calitate de încercare de nestăvilit a ceea ce sporește în sine și se încarcă de sine până la exces, atunci vedem prea bine că orice cultură este eliberarea unei energii, iar formele acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru că ea face acest lucru, este în mod identic mișcarea prin care noi ne aducem în noi înșine, prin urmare ceea ce suntem și ceea ce facem. Ceea ce suntem, de vreme ce această mișcare constituie ipseitatea noastră. Ceea ce facem, deoarece, aduși de ea și survenind nouă înșine în măsura în care ea survine sieși, ființa noastră în ea este astfel faptul nostru de a opera cu ea ceea ce nefiind niciodată afirmat de acțiunea noastră nici creat de către ea furnizează totuși tot ceea ce este ea și tot ceea ce face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este în mod identic mișcarea prin care noi ne aducem în noi înșine, prin urmare ceea ce suntem și ceea ce facem. Ceea ce suntem, de vreme ce această mișcare constituie ipseitatea noastră. Ceea ce facem, deoarece, aduși de ea și survenind nouă înșine în măsura în care ea survine sieși, ființa noastră în ea este astfel faptul nostru de a opera cu ea ceea ce nefiind niciodată afirmat de acțiunea noastră nici creat de către ea furnizează totuși tot ceea ce este ea și tot ceea ce face ea, devenind astfel propria noastră
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz, unde își propune să elimine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]