697 matches
-
soc, către o zonă acoperită c-o iarbă surprinzător de luxuriantă. Firele verzi de iarbă erau încovoiate din cauza propriei lor greutăți, atât de mari crescuseră. Jina a simțit aroma umezelii și-a mușchiului de copac, dar n-a auzit nici un susur de pârâu. La un moment dat, am simțit că-nnebunesc, i-a spus Zach. Pantofii lui scoteau un sunet umed în contact cu vegetația. Mă tot chinuiam să pricep de unde vine toată apa. În august, zăpada s-a terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a vieții care te răsfață cu un curcubeu adunat în priviri transparent de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
putea fi despre lucrul la care se gândea domnul de la Cluj. Dar altfel, domnul Ionaș Popa îl găsea iarăși voinic și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal pe o vreme lină, fără susur devânt. Era jilavă umbra brădetului; în poieni se împânzea aur rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de pătul, în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putere trupul calului între genunchi, să nu fie aruncat din șa. Vântul se potoli, crengile copacilor nu se mai clătinau. O liniște adâncă se lăsă peste pădure. Valerius coborî de pe cal în liniștea aceea ireală, în care se auzea doar susurul unui pârâu. Iat-o pe Velunda, la rădăcina frasinului ei. Era căzută la pământ, cu veșmântul alb plin de sânge. Valerius îngenunche lângă ea și se aplecă deasupra chipului ei iubit, chip de copilă și de vrăjitoare, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
i-aș spune, crede că-i poveste și adoarme repede. Uneori îi spun lucruri pe care nici mie nu aș avea curajul să mi le spun și el le ascultă ca pe niște povești minunate. Îl adorm, de fapt, vorbele. Susurul lor. S-a aplecat și a desprins ușor brațele copilului. Se sprijinise cu cotul de umărul meu. Am dat s-o prind și s-o mușc de țâțe. S-a tras, îndepărtându-mi brațul. — Venisem să-ți spun că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că-l va întreba ceva, pare că-i va șopti ceva, pare că-l va dojeni sau poate va zâmbi, nepăsătoare, la rându-i, la timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul, se trage puțin spre dulapul cu pantofi de lângă ușă, lăsând să se strecoare pe lângă ea un bătrân într-un fulgarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bîjbîite. MÎinile Îmi tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
AIDA FERAT Dintr-o fotografie retușată, Bunii mei buni privesc nevăzând. Alăturea stau neștiind cât de încercată le va fi venirea la chemarea dintâi ! Au buzele încă sărutate ... Surâsul lor e susur de pace Obrajii desenează inimi Ce arată spre Inima-dimpreună. Întâlniții orfani și-au dat Cuvântul și mâna, au mai pus câte un umăr, ba chiar și câte o tâmplă ! El, tâmpla dreaptă ... Ea, tâmpla stângă ... Iar atunci când au plecat, câte
DINTR-O FOTOGRAFIE RETUŞATĂ. In: CEA MAI FRUMOASĂ TRISTEŢE A MEA by AIDA FERAT () [Corola-publishinghouse/Imaginative/518_a_845]
-
bucurându-se, cu toată spaima ei, că și-a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci tineri, udat de două pârâiașe limpezi ce se uneau și-și amestecau apele într-un susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de oboseală și de arșița verii, ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de dese încât aproape că acopereau pajiștea verde și care o îmbia parcă să descalece
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Bradamanta își continuă drumul prin pădure în nădejdea de a-l afla pe Rogero și a sosit în cele din urmă la malul unei ape frumoase. Această apă străbătea o livadă întinsă. Pomi bătrâni o umbreau, iar trecătorii, atrași de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o mare mâhnire. Bradamanta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI LIRICE Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă norocul, fără milă, m-a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
era noapte, dar ceva lega toate aceste imagini și, târziu, Oană Își dădu seama că singura legătură dintre ele e mișcarea. Mergeau fără oprire. O vreme merseseră pe teren plat, apoi urcaseră, apoi coborâseră, apoi urcaseră iar. Uneori se auzea susurul unei ape În apropiere, alteori nu se auzea decât zgomotul copitelor. Acum mergeau mai Încet, ca și cum ar fi scăpat de o primejdie. Apoi apăru din nou chipul acelui om, dar mișcarea se oprise, iar rănitul Își dădu seama că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și un râs gingaș de femeie, dar lui Pran nu i se dă voie s-o ia în direcția aceea. Este împins pe alte câteva scări, care ajung într-un turn sub bolta cerului, unde este întâmpinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham întinde mâna și le întoarce salutul, un adaab, făcând mâinile căuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu participi deloc. Principalul tău defect, Bridgeman, este că nu ai spirit de echipă. — Spirit de echipă? Morgan îl privește cu milă. — Nu ești tocmai genul cu care să se poată colabora, nu-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă norocul, fără milă, m-a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea, Cu speranța neostoită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe hoinare. Ești pură lumină, ne-ndrepți mereu pasul, Ești vânt prin scânteia ce arde liniștit; Ești înger aievea ... ce blând îți e glasul! Ești suflet, Doamnă, un cântec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu-mi pui întrebări. M-aș opri dacă... — Îmi pare rău. Se răsucește pe călcâie și dispare repede în spatele tufelor de bambus. Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mare iubitor de plăceri. Dacă atinge vasul cu băutură, va fi bețiv; în cazul în care alege zarurile, va pierde dinastia... Tung Chih „studiază“ fiecare obiect, dar nu ia nici unul. În sală e atât de liniște, că pot să aud susurul apei care curge în grădină. Încep să transpir și gulerul mi se pare strâmt. Tung Chih își bagă un deget în gură. Sigur îi e foame! Șansa ca el să aleagă sigiliul din piatră pălește. Își reia mersul târâș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
azur, Si zîzîie, beata, albina. Se clatină parcă lumină, Un tunet e simplu murmur. De roze e beata grădină Cu tot ce se află-mprejur. Dar iată... A mea nu e vina... Chiar eu, în gentil trubadur, Visînd, lîngă-al apei susur, Mă schimb, asteptîndu-mi regina... De roze e beata grădină. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul cascadelor de roze Urcînd pe pomi, zîmbind pe casa, Se surpa rozele grămadă, Sau întocmesc cîte-o cascadă Pe vreo alee mai retrasă. Parfumul lor purtat în stradă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
înlocuit zilele. Acum, în plină orbire toridă, fața mea nici n-ar putea fi recunoscută. Stopul schimbase roșul în verde. Coloana de copii porni, sfios. Zâmbete mici, mânuțe strânse una în alta. O educatoarea îndesată dădu semnalul pentru cântec. Un susur lungit, subțire, pic pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]