575 matches
-
adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
atras de clopoțeii de la gâtul ei, clopoțeii mărunți, argintii, al căror clinchet dulce îmi răsuna în urechi chemându-mă, urcă dealul de la Izvor, dar nu spre biserică cum m-aș fi așteptat, întoarce capul să vadă dacă o urmez, clopoțeii susură vioi la mersul ei dezordonat de nebună, o urmez pe cărăruia ce duce în pădure, e soare mult și curtea mănăstirii e plină de oameni, sărbătoare, dar eu sunt prea mic ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea nerăbdător, ca posedat de o dorință fără margini și ușurința cu care am ajuns la trupul ei de lapte și de miere în clinchetul amuțit al clopoțeilor de la gâtul ei mi-o aduce și mai aproape peste timp, ea susură la urechea mea un cântec neștiut care mă farmecă, prin pădure glasurile îndepărtate ale fetițelor care mă caută, Theo! Aici! dar eu eram întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pariuri. Dyer și Morrie Ryskind de la ziarul Mirror întrețineau toată nebunia cu articolele lor, iar un disc-jockey de la postul de radio KMPC compuse un cântecel intitulat Tangoul Foc și Gheață. Acompaniată de o formație de jazz, o soprană senzuală susura: „Focul și Gheața nu sunt doar sare și piper,/ Două sute de kile puse la bătaie nu-s lucru lejer./ Dar domnul Foc mă-nfierbântă, iar domnul Gheață îmi dă fiori,/ Mie asta-mi sună a serviciu complet și strig Oho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și în ochii ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În concluzie, ce?... Ai o întrebare să-mi pui? a susurat ea aproape imperceptibil. M-am gândit câteva clipe, încercând să-mi dau seama ce aș fi vrut să aflu de la ea. Ce este mai important să înțelegem în viață? Ce ar trebui să căutăm în această lume, în călătoria noastră
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
parcă nu exista timp și secundele erau fără șir... am plecat mai departe cu mai multă inocență și entuziasm decât credeam că există. Floarea soarelui Pășind spre zările însorite, aproape de granița distanțelor intersectate cu fluviul ce aducea apă arborelui universal, susurând ritmul vieții, într-un moment de vară intensă, am ajuns dincolo de culmea unui deal, unde începea o mare aurie de grâu și porumb... mam aventurat prin lanul întins ca printre valurile calde ale unui orizont de culori vii și liniște
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau și legendele, poveștile, istoriile, basmele... împrăștiindu-se în sus, pretutindeni, de jur împrejur, învăluind piața și alunecând pe străzi, spre orice direcție, prin oraș, aparent la întâmplare și fără opreliști, pe lângă clădiri, printre crengile copacilor cu anotimpuri amestecate... Apa limpede
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
elementare până la încăperile cele mai tainice. Împăratul îl remarcă din nou pe Callistus într-o zi când, în timp ce-i dicta, se opri o clipă să se gândească, iar acesta îndrăzni să-i șoptească încheierea frazei - o cutezanță nemaiauzită. Însă cuvintele susurate dintr-o suflare erau exact acelea pe care le căuta Împăratul, calculate și insidioase. Împăratului curios, informatorii imperiali îi dădură rapoarte - așa cum îi dăduseră și lui Tiberius - despre proveniența enigmaticului Callistus; era povestea unei familii bogate, distruse de spolierile cuceririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă libere numai În act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face să se zguduie corporal ca și cum ar fi cuprinsă de ceva nepământean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ger și febra interioară, scuturându-mi părul (prima parte reînviată), frecându-mi obrajii cu disperare să mă trezesc, oprindu-se gingașe pe ochi, pe nas, pe gură, reluându-mă În stăpânire, smulgându-mă treptat din absență; iată, o revăd susurând: plânge, râde fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat), Îmi pipăie brațele, mă bate pe spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul, Îmi scutură cizmele galbene; gata, am fost refăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ritm Înalt și armonios. TU stai tăvălit pe spate În iarba Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zicând, nu ți se pare că durerile astea sunt un motiv de Îngrijorare. Ruby schimbă o privire Îngrijorată cu mama ei care nu părea nici pe departe atât de Îngrijorată ca ea. Dădu din cap amuzată. — Ce s-a Întâmplat? susură mătușa Sylvia. Ronnie Îi spuse să ciulească urechile. — Chiar nu cred că ai nici un motiv să te alarmezi, spuse Sam. Du-te oricum la doctor, dar să știi că nu e deloc neobișnuit ca viitorii tați să aibă din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
arate Ruby cum să montezi căruciorul, și eu să am grijă de Alfie În timpul ăsta. Hannah aprobă din cap. Chanel Îl duse În cealaltă parte a magazinului deasupra unei jucării de atârnat deasupra pătuțului. Întoarse cheița, și aceasta Începu să susure Cântec de leagăn de Brahms. — Din păcate, cărucioarele astea triple sunt niște mașinării destul de complicate, spuse Ruby În timp ce tăia ambalajul cu o foarfecă. Dar sunt sigură că ai să te prinzi cum funcționează destul de repede. Sunt sigură că mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să mori și au să moară toți cei ce-mi vor citi istoria, toți, toți, toți, până la unul! Ființe fictive ca mine, la fel ca mine! Au să moară toți, toți, toți!“ Așa mi-a spus, și cum îmi mai susură în ureche, de peste douăzeci de ani, într-un teribil suflu aproape tăcut, precum cel biblic al lui Iehova, vorbele lui profetice și apocaliptice! Căci nu doar m-am tot apropiat de moarte, dar au murit, mi-au murit ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
niște pijamale în dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de alee. Șansele să dau peste el erau inexistente. I-am făcut cu mâna și Scottie mi-a răspuns: —Bună, domnule van Peth, susură el prin strungăreață. Copiii vecinilor mă plac. Am răbdare cu ei. Nu ridic vocea, cum fac alți tați. Nu mă enervez niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a spus: «Am auzit, Efraim, am auzit». Am zis: «Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și geniul creator al campionului nostru trecut prin ciur și prin dârmon. Totul a fost plănuit sotto voce la Western Bar. Halba cu bere alterna cu cafeaua cu lapte; noi doi, străini de consumarea lor, trăncăneam prietenește. Acolo mi-a susurat anteproiectul său care, dacă stau să mă gândesc bine, nu era decât o bucată de furnir pe care scria Antarctide A. Garay, Expoziție de sculptură și pe care, o dată agățată de doi stâlpi de pitchpin, aveam s-o punem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vii cu mine? Hai, te rog, o să fie foarte plăcut, promit. O să te prezint unor tipi senzaționali, Andy, o să vezi. Zău, am o mulțime de prieteni heterosexuali superbi. Și-apoi, e petrecerea dată de Marshall - o să fie prima-ntâi, a susurat James și s-a sprijinit de biroul meu, În timp ce Îmi citeam e-mailurile. Emily ciripea fericită În partea ei de birou amănunte despre rendez-vous-ul ei cu compozitorul cel pletos. — Aș vrea să vin, știi prea bine că aș vrea, dar prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează ea, ușor îmbufnată. — Ascultă-mă, iubito
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ajuns și eu, din întâmplare, într-un grup... Așa ne-am cunoscut! îl privi galeș pe soțul său. — Ce petrecere nebună a fost! râse ea, etalându-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altercație cu bunica Yulenei, definită de aceasta ca o criză de gelozie, Riosse va pune punct muzicii și nu va mai cînta niciodată. Dar niciodată. Bunica a păstrat însă cîteva înregistrări din care vocea acompaniată de chitară a lui Riosse susură cu volutele unui alt timp, cîntece languroase apropiate de tangoul argentinian al lui Carlos Gardel sau Piazzola însă fără timbrul aspru al argentinianului, cu ceva molatec, efeminat, de o incomparabilă tristețe, ca o lentă hemoragie reflectată în chipurile femeilor pe
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
zice, e mai bine așa, la primăvară vin anglo-americanii și o să le spun: uite ce-au făcut din mine! Și, Costaichie, zic, crezi că or să te facă ei șef mare? (Vintilă se ciocăni ușor cu degetul în piept și susură insinuant): ei pe mine? eu mă fac șef! zice. Pe toți o să vă belesc! Vedeți!" mai zise cu o amară ironie în glas, dar și ca un fel de încheiere asupra acestei hazlii istorii. "Hazlii ziceți? Ehe, dom' profesor! o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum ai pierdut tu și ai găsit un portofel!" Naiv, Vintilă râse iar și dădu din umeri cu ceva din orgoliul artiștilor, cărora orice li se întîmplă trebuie să fie interesant: Păi nu mai știu!" Atunci nu ești scriitor Vintilă, susură iarăși Bacaloglu, scriitorul are memorie, domne, ține minte tot, altfel de unde-ar ști să scrie atâtea cărți? Tu ești un simplu om din popor, care ai limba deslegată, nu te îngîmfa, Vintilă, că și tăcerea e de aur! Uite, așa-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Batroane, se bâlbâi el, văd agum o băsărică de Joi-mari, gu miros de tămâie de la sărbătoarea morților cum se băinățează be capul tău înfumurat ca un bivol în eleșteu..." " Păi nu e așa, Calistrate!?" strigă Vintilă triumfător. "Alo, domnu Calistrat, susură Bacaloglu subliniindu-și printr-o nepăsare parcă adormită înfrîngerea (nu reușise să-l intimideze pe Vintilă, dimpotrivă, îi stârnise și mai mult verva sarcastică), domnul Calistrat, fii atent, domne, nu te lansa, fiindcă s-ar putea să rămâi foarte ușor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]