1,030 matches
-
numărul 11 el își republică versurile pe care le crede semnificative pentru creația sa poetică. Întâia poezie aleasă este o traducere din Lamartine, Singurătatea, tipărită în două variante, prima din 1826, cea de-a doua din 1847 (intitulată Isolementul). Urmează Suvenirul, Seara, Deznădăjduirea ș.a., dintr-o serie retrospectivă, care se întrerupe când publicația își încetează apariția. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287771_a_289100]
-
multe impresii. În tot cazul, este foarte mulțumit. Ce l-a impresionat incontestabil cel mai mult a fost revista ,,Nevola”. Se grăbește să-și scoată darurile, mie și Duduiei jaduri mici, dar foarte dulci. Pe urmă a adus și mici suveniruri ale încoronării”. Presa anunță că Mihai își va relua de îndată pregătirea pentru examenul de sfârșit de an școlar. Imediat după revenirea din Anglia, Mihai a aflat despre evoluția bolii colegului său de la Școala Palatină, Dan Mavros, premiantul clasei, care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
rațe, fazani, purcei de lapte, cobai (cochon d’Inde). Pe urmă vin legumele, fasolea, țelina, ciupercile, cartofii, sparanghelul, patatele, andivele, tomatele, În cantități incalculabile. Vin apoi fructele parfumate, proaspete, merele, perele, anansul, lămâile, portocalele, grape-fruits. În fiecare an amatorii de suveniruri și servitorii dosesc din veselă și argintărie obiecte În valo`are de 50.000 franci. Săpunul se aduce de la Londra. Fiecare client nou găsește În camera sa două săpunuri noi, unul pe lavabou, altul În sala de baie. Se taie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Slavici, Nuvele, pref. Ion Breazu, București, 1958 (în colaborare cu Iosif Pervain și Romulus Todoran), Moara cu noroc, pref. Domnica Filimon-Stoicescu, București, 1967 (în colaborare cu Iosif Pervain și Romulus Todoran); Timotei Cipariu, Jurnal, pref. edit., Cluj, 1972; Ion Heliade-Rădulescu, Suvenire și impresii ale unui proscris, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975. Repere bibliografice: Ion Buzași, Timotei Cipariu, „Jurnal”, UR, 1972, 1447; Serafim Duicu, „Petru Maior - un ctitor de conștiințe”, „Steaua roșie”, 1973, 271; Aurel Șorobetea, „Petru Maior- un ctitor de conștiințe”, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
clujene „Erdélyi Szemle”, „Pásztortűz”, „Erdélyi Helikon” și la „Vasárnap” din Arad, cu poezii proprii și cu traduceri din creația poetică a lui Vasile Alecsandri. B. este primul maghiar care a publicat volume de traduceri din poezia lui V. Alecsandri; Emlék [Suvenire] (1935) a apărut cu introducerea și notele traducătorului, cel de al doilea volum, Könnycseppek [Lăcrămioare] (1938) a fost editat, de asemenea, cu un studiu introductiv semnat de B. despre viața lui Alecsandri. Traduceri: V. Alecsandri, Emlék [Suvenire], Cluj, 1935, Könnycseppek
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285639_a_286968]
-
V. Alecsandri; Emlék [Suvenire] (1935) a apărut cu introducerea și notele traducătorului, cel de al doilea volum, Könnycseppek [Lăcrămioare] (1938) a fost editat, de asemenea, cu un studiu introductiv semnat de B. despre viața lui Alecsandri. Traduceri: V. Alecsandri, Emlék [Suvenire], Cluj, 1935, Könnycseppek [Lăcrămioare], introd. trad., Budapesta, 1938. Repere bibliografice: Endre Károly, V. Alecsandri, „Emlék”, „Erdélyi Helikon”, 1935, 7; Gáldi László, Vasile Alecsandri, „Emlék”, „Vasárnap”, 1935, 23; A. P. Todor, V. Alecsandri în limba maghiară, PL, 1936, 3; Gáldi László, Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285639_a_286968]
-
În România nu trebuie descurajat. Dacă străinii Îl vor pe Dracula, Îl vor avea! Le stau la dispoziție trasee pitorești — cu castele pe unde o fi zăbovit Vlad țepeș, dar cu siguranță nu contele Dracula — și o Întreagă industrie de suveniruri kitsch marcate cu imaginea voievodului. Cine știe, s-ar putea ca Într-o bună zi românii Înșiși să-l uite pe Vlad țepeș și să ajungă și ei să creadă În autenticitatea lui Dracula! Faptul că Dracula (vampirul) nu a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și României. Este, probabil, una dintre ultimele pagini ale operei lui Eftimiu, care avea să moară peste doi ani, în 1972. A dus cu el "un cer întreg de amintiri / în pleoapele pe veci închise". Legitimitatea prefațatorului unei cărți cu suveniruri din teatru i-o dă și calitatea lui de dramaturg cândva la modă ("Înșir-te, mărgărite!", " Omul care a văzut moartea" ș.a.), dar și postura oficială în care s-a aflat din 1920 director general al teatrelor. Cele 18 pagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dacă "mortul" nu e din lemn. (Oare se face să discuți despre moarte cu un puști de cinci ani?) Ambalez craniul într-o cutie de carton. Îl duc la poștă și i-l expediez lui Bosse cu ramburs. (Conținutul pachetului: suvenir.) Totuși Malin nu-i mulțumită, vrea să scoată cât mai mult profit de pe urma situației, refuză să plece până nu spălăm husa chitarei. Nu mai e timp de așa ceva. Pe chestia asta Malin a fost îmbufnată până la Nynäshamn. Nu ne-am
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
a fost deosebit de plăcut. Aerul serii, în locul aerului condiționat era cît se poate de binevenit și ne-am putut schimba și duce la cină cu totul relaxați și împrospătați. Dar, în drum spre restaurant, oprindu-mă la micul magazin de suveniruri, am dat peste un francez "neaoș" reunionez, care lucra acolo și care, aflînd că sunt de origine română, mi-a spus cu seninătate că știe bine că în țara noastră există o uriașă minoritate hindusă, de mai multe secole. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Harpa apare pe steagul prezidențial, pe cel al marinei irlandeze și pe cel al unor steaguri regionale, steagul țării fiind însă tricolorul verde-alb-portocaliu. În schimb, trifoiul este prezent peste tot, nu numai pe cîmpii. Fulare, bijuterii, brelocuri, mici tablouri, orice suvenir, mai scump sau de nimica toată, poartă pe el trifoiul clasic cu trei foi. Legenda spune că acel ce avea să devină Sfîntul Patrick, care a încreștinat Irlanda în secolul al V-lea, englez de origine, a fost răpit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a-și vinde mărfurile. În sanctuarul sacru din Olympia, toți cei prezenți așteptau răsăritul soarelui. În așteptarea răsăritului pe dealul Cronion din Olympia. Astăzi, Ler și prietenii vizitează Olimpia. Se plimbă pe strada principală a orășelului și admiră magazinele de suveniruri antice. Sentimentul de măreție produs de strălucirea luminii pe piatră și relația de liniște contemporană creează o stare de pace și mulțumire, asemănătoare, probabil cu aceea de demult. Lângă stadionul de azi, înconjurat de ruine și clădiri vechi, la Templul
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
produse, servicii și bani de care avea nevoie Comitetul de Organizare pentru buna desfășurare a Jocurilor. În cele din urmă, corporațiile cu drept de licență au fost autorizate de către Comitetul de Organizare al Jocurilor Olimpice pentru fabricarea și vânzarea de diverse suveniruri având simbolurile olimpice. Până în 1970, C. I. O. venea ca un amator în organizarea jocurilor, în 1976 era în pragul falimentului, iar acum a ajuns o organizație internațională cu multe resurse pentru toate sporturile și toți sportivii. Acest lucru se datorează
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Ajutați din nou de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un suvenir neplăcut În oala de sub pat, m-am cățărat pe pervazul ferestrei și am dat acolo frîu liber durerii mele, În noaptea Întunecată dimprejur. Dimineața următoare m-am uitat afară, să văd efectul nopții trecute și am văzut că, la doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Cu cît o privești mai mult, cu-atît se-nvîrte mai repede. Roata aia avea vulgaritatea de coșmar a mozaicurilor aztece, coșmarul sîngeros și vulgar, inima pulsînd În soarele dimineții, nuanțele de roz și albastru țipător ale scrumierelor, cărților poștale și calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sau din dormitoare-ateliere-buc)ț)rii sau brut)rii sau Inc)peri unde se Împletesc coșuri. Pe ălei, croitorii lucreaz) la vechi mașini de cusut Singer, cu pedal). Îmi plac fleacurile destinate turiștilor, care atârn) pe șfori de țocul ușii: coliere, suveniruri, opaițe, curele, piei de oaie și fete de pern) din piele (le iei acas) și le umpli singur), păpuci c)ptușiți cu bl)nit) de miel, p)l)rii de p)durar, vase vechi de alam) și tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În acest oraș. Îl caut pe colegul meu de la Universitate, Morris Janowitz, si fixez cu el o Întâlnire - la Eagle, un mic local din cartier. Vreau s) vorbesc cu el despre Israel. Eagle este un bar-restaurant cu vedere la strad). Suveniruri din perioada New Deal, fotografii ale unor staruri de cinema și lucr)ri de art) scot În relief aerul s)u melancolic. Cel mai mult mie Îmi place un tablou alungit, recuperat dintr-o școal) demolat). Când eram copil, aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de capitulare). Traduce primele poezii din Petöfi Șandor în românește Az ember ( Omul), Aurora română, I, 1865, nr. 5; Ifjuság (Junețea), I, nr. 9, 1865. La Foaie pentru Minte, Animă și Literatură (1859) publică și creațiile originale: Amicul C. Gr...; Suvenir umbrei amicului Vasile Grama; Quisque fortunae suae faber est; Cândva și acum. George Marchiș și paternitate unor poezii atribuite lui Mihai Eminescu George Marchiș este un colaborator fervent în cercul cultural al revistei lui Iosif Vulcan. Poeziile sale au un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
variate (vezi HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html). • Păpușile etnografice. O metaforă simplă, atemporală, dar comercială a culturii este „păpușa în costum național”. De vânzare în târguri și magazine de suveniruri, ilustrând copertele cărților și ale revistelor, păpușile evocă imaginea locuitorilor și, odată cu ea, cultura respectivă, esențializată în câteva elemente de fizionomie și detalii vestimentare distinctive. Românașul și româncuța, păpușile rusești, păpușile în costum german, micile japoneze sunt câteva exemple. HYPERLINK
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Craiova, 1883; Scrisori din exil, publ. N.B. Locusteanu, București, 1891; Istoria critică universală, I-II, București, 1892-1893; Amintiri asupra istoriei regenerărei române sau Evenimentele de la 1848, București, 1893; Amintirile și impresiile unui proscris, tr. G.O. Gârbea, București, [1916]; ed. (Suvenire și impresii ale unui proscris), îngr. și pref. Maria Protase, Cluj-Napoca, 1975; Acte și scrisori, publ. Emil Vârtosu, București, 1928; Scrieri literare, îngr. și pref. George Baiculescu, Craiova, 1939; Scrieri politice, sociale și lingvistice, îngr. G. Baiculescu, Craiova, 1942; Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
localizează comedia Revizorul de Gogol, introducând numeroase elemente de satiră socială autohtonă. N.V. Scurtescu trimite o dramă istorică, Despot-Vodă, iar G. Sion încearcă o versiune românească a tragediei Fedra de Racine. Prin V.A. Urechia (Miron Costin) și G. Sion (Suvenire despre poetul Conachi) revista inițiază studiul scriitorilor din trecut, în dorința de a consolida o tradiție literară. Polemica, iscată chiar după primele numere, cu „Convorbiri literare”, în urma articolului lui Titu Maiorescu Beția de cuvinte la „Revista contemporană” (1873), a determinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
convingerile sale politice îl aduc în rândurile așa-zișilor conservatori. A redactat gazetele „Timpul”, „Secolul”, „Unirea” și, probabil, „Conservatorul progresist”. Călătorea mult în străinătate și, în 1855, a publicat impresii de călătorie din Italia, iar câțiva ani mai târziu, alte „suvenire de voiaj” din Franța. Interesul pentru literatură l-a făcut să rezerve o bună parte din paginile publicațiilor pe care le-a redactat foiletoanelor beletristice sau de critică literară. A editat, de asemenea, un supliment al foilor politice, intitulat „Albumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
plan de construire a unei așa-zise case OMIH, la Izvorul Mureșului (Körösfő), în care a funcționat și filiala "Oficiului pentru turism" și colecția etnografică a episcopiei reformate din Călata (Kalotaszeg), a cărei epitrop era Kós; acolo s-au vândut suveniruri pentru turiști și s-au oferit locuri de cazare pentru cei aflați în trecere. De la Budapesta s-au trimis (la Cluj) planurile arhitectului Nagy Győző, care se proiectase prin țară mai multe clădiri de acest gen. Kós a fost rugat
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]