981 matches
-
împotriva „infamelor stipulații” care atingeau „înșiși vechile noastre drituri, păstrate și respectate până și în timpii cei mai nenorociți”. Consulul englez, Colquhoun, arăta ca românii se tem ca nu cumva Poarta „să nu se ridice ea însăși la suveranitate în loc de suzeranitate”. Dar schimbarea majoră de statut juridic a deceniului VI a fost instituirea garanției colective a Marilor Puteri asupra Principatelor, în urma Tratatului de pace de la Paris (25 februarie - 30 martie 1856). Astfel, în articolul 6 se stipula că sudul Basarabiei revenea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Marilor Puteri asupra Principatelor, în urma Tratatului de pace de la Paris (25 februarie - 30 martie 1856). Astfel, în articolul 6 se stipula că sudul Basarabiei revenea Moldovei, iar cele două Principate erau puse sub garanția colectivă a celor șapte Puteri semnatare. Suzeranitatea otomană era menținută, dar o largă autonomie internă era garantată. Aceasta a fost formula de compromis în contextul în care românii ar fi dorit ca această sintagmă să fie înlocuită cu cea de „drepturi imprescriptibile”, care nu au fost dăruite
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
garante în soluționarea chestiunii române, ceea ce, dacă Principatele ar fi fost privite ca o simplă posesiune otomană, ar fi însemnat o încălcare a suveranității otomane. Tocmai acest mod de abordare dovedește ca Principatele erau privite ca o realitate politicoteritorială distinctă, suzeranitatea otomană fiind doar un paravan juridic pentru a salva aparențele. O precizare de statut juridic a intervenit în urma Conferinței de la Paris (22 mai - 9 august 1858). Aceasta ajungea la o soluție hibridă privind unirea Principatelor. Hotărârea finală a fost ca
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de statut personal. Odată cu înființarea consulatelor străine în Principate, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea, regimul jurisdicției consulare fusese extins și asupra Moldovei și Țării Românești, cu toate ca acestea erau țări creștine, aflate sub suzeranitate otomană. Beneficiind de acest regim juridic, supușii străini, sudiții, cum sunt cunoscuți în istoriografie, mulți dintre ei nativi moldoveni sau munteni, se bucurau de un statut privilegiat, care dădea naștere la numeroase abuzuri. Prevalându-se de protecția consulară, sudiții se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
să le-o acorde pentru că aceasta însemna, în termeni diplomatici, protectorat, în afara faptului că ar fi reprezentat un obstacol juridic în calea anexării în viitor a altor posesiuni otomane de către Rusia sau al secesiunii unor provincii și teritorii aflate sub suzeranitate otomană. într-un articol secret se prevedea ca Imperiul otoman să închidă Strâmtorile pentru vasele străine în caz că Rusia ar fi fost atacată, prevedere care nu se aplica însă și pentru cele rusești, flota rusă bucurându-se de libertate de navigație
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
4. Kars, împreună cu celelalte teritorii otomane ocupate urmau să fie înapoiat turcilor, iar Crimeea, Rusiei; 5. Navigația pe Dunăre era declarată liberă pentru vasele tuturor țărilor, sub controlul unei comisii internaționale. 6. Sudul Basarabiei era retrocedat Moldovei. Principatele rămâneau sub suzeranitatea Turciei, dar protectoratul rusesc era înlocuit cu garanția colectivă a Marilor Puteri. O deplină autonomie internă le era asigurată. O comisie europeană urma să propună „bazele viitoarei lor organizări”. în acest scop, urmau să fie alese divanuri ad-hoc prin care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
rusească și se gândesc cu cea mai mare groază că țara ar putea rămâne pentru totdeauna în mâinile rușilor”. Aceștia nu aveau încredere nici în independența promisă de generalii ruși, temându-se că aceasta ar fi însemnat smulgerea țării de sub suzeranitatea turcească și plasarea ei sub o tutelă mai jenantă. în acest timp, ciuma se răspândea în voie, pe fundalul mizeriei care însoțea rechizițiile forțate. într-o săptămână, între 1 și 7 iunie 1829, au fost descoperite 183 de noi cazuri
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Rusiei dacă nu se uneau sub un singur conducător”. Domnitorul Alexandru Ghica i s-a părut însă mai circumspect în privința unui potențial ajutor englez în eventualitatea unei încercări de emancipare a țării de sub protectoratul țarist. Urquhart a pledat pentru menținerea suzeranității otomane, „singura poartă de salvare pentru Țara Românească (...); distrugerea Imperiului avea să fie urmată, în concepția sa, de anarhia cea mai de temut și de cel mai cumplit despotism străin”. El adăuga că Rusia era puternică prin „forța înșelăciunii și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
consul general al Rusiei la București. Această afirmație era împărtășită de majoritatea consulilor. Francezul Lagan scria, de exemplu, la 21 februarie 1833 că „ar fi de dorit ca Poarta să introducă (în Regulamentul Organic) o frază în folosul rămășiței de suzeranitate asupra acestei țări (Muntenia) ... singurul mijloc, poate, de a scăpa de privilegiile străinilor în general și de a împiedica marile inconveniente ce ar rezulta dintr-o administrație fără control, condusă, din umbră, de consulul Rusiei, un fel de dictator al
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
românească și internaționalizarea celei dintâi în urma impulsului dat de demonstrația de la Navarino, cea din urmă fiind considerată de diplomațiile europene, inclusiv de cea engleză, ca aparținând sferei de influență rusești, războiul rusoturc din 1828-1829. Tratatul de la Adrianopol, din 1829 reducea suzeranitatea Porții la o dimensiune pur nominală. Vremurile însă se schimbaseră: o reeditare a „momentului 1812”, la scară largă, nu mai era posibilă. Principatele se bucurau acum de o garanție internațională, fie și indirectă, cuprinsă în garanțiile generale privind integritatea Imperiului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Or, una din ambiguitățile tratatelor din Westfalia este curînd folosită împotriva acestei hotărîri. Aceste tratate nu au făcut din Alsacia o provincie franceză, ci au transferat regelui Franței drepturile casei de Austria, ansamblu complex de drepturi ale suveranului și ale suzeranității feudale. Suzeranii de pe teritoriul alsacian, un anumit număr de prinți germani, consi-derînd că decretele din august 1789 nu au valabilitate și pentru ei, cer să se profite în continuare de drepturile lor feudale. Constituanta se opune susținînd că Alsacia nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
încercuindu-i și capturându-i cea mai mare parte a oștenilor ei. Volumul acesta nu este, de fapt, decât partea întâia a unei lucrări mai vaste, ce trebuia să cuprindă un studiu în completare, intitulat Românii și Hanatul Crimeii sub suzeranitatea Înaltei Porți (1492-1792). Din păcate acest studiu nu a fost dus la bun sfârșit, datorită dispariției premature dintre noi a lui Alexandru Gonța. Părerea românilor de astăzi despre tătari oscilează între două aprecieri contradictorii: pe de o parte, ei văd
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiind chemați în anul următor, 1070, de către principele Volâniei, împreună cu moldovenii și cu rutenii, împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În același an, pecenegii din Dobrogea cu principii Tatul la Silistra, Saccea la viitoarea Isaccea și Sestlav la Vicina, supuși sub suzeranitatea lui Isac Comnenul (dintre 1057-1059) sunt lăsați să apere granița de nord a imperiului (cu excepția principelui Selte, căzut cu toată hoarda sa ca un erou în luptele cu ostașii imperiali, pe înălțimile unui deal). Stăpânirea uzilor, o populație de vreo
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lunii decembrie 1238, tăbărâseră în Câmpia Traciei, unde-i găsește armata cruciată a francilor, care încheie alianță cu ei, Ionaș intitulându-se rege. Aceasta era situația tătarilor. Toate formațiunile politice din Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia și viitoarea Moldovă erau sub suzeranitatea Coroanei ungare, cedate încet, încet, de stăpânirea pecenegă și cumană, nu însă fără lupte, duse împreună cu românii, începând din anii 903-905 și până în 1238, adică timp de 335 de ani. Numai că nici Bela al IV-lea și nici unul din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
el ar fi fost mai mare decât chiar al celui făcut de săgețile, săbiile și securile mongolilor. Consecința politică imediată a fost desființarea stăpânirii cumane din Moldova și Țara Românească, înlăturarea dominației maghiare asupra Transilvaniei și trecerea celor dintâi sub suzeranitatea Hoardei de Aur, pentru timp de un veac întreg, de la 1242 la 1342. ȚĂRILE ROMÂNE SUB DOMINAȚIA HOARDEI DE AUR (1242-1342) Deși Coroana Ungară avea o cancelarie bine organizată și mulți cărturari catolici, cunoscători ai limbii latine, totuși nu ni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
solii voievodale tocmai la curtea hanului de la vărsarea Volgăi în Marea Caspică, fapte consemnate de către Ioan de Plano Carpini, în anul 1246-1247, și Wilhelm de Rubruck în anul 1253. Existența voievodatelor românești în anul 1247, la sud de Carpați, sub suzeranitatea ungară, și intervenția moldovenilor, în anul 1277, împotriva prusienilor, chemați în ajutorul său de către Przemyel Ottokar al Boemiei din Cronica lui Thomas Tuscus, constituind indicii că românii nu se aflau sub stăpânirea efectivă tătărească, ci erau numai dependențe de Hoarda
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
persoană botezul. Întrezărindu-se posibilitatea înlăturării pericolului tătar în viitor, pe calea convertirii la catolicism, planul de cruciadă a fost dat uitării cu totul. Adevărul, însă, era că toți regii din Europa Centrală tremurau când auzeau de numele Nogai. Sub suzeranitatea acestuia, Moldova și Țara Românească intraseră în circuitul comerțului tătărăsc, antrenat de bancherii genovezi și venețieni, circuit dovedit astăzi din plin prin monedele bizantine și tătărăști, emise de hanii Tuda Mangu (12804287), Tula-Buga (1287-1290) și succesorul acestuia, Toctai (1290-1311), descoperite
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
față de locuitorii de religie ortodoxă, numiți schismatici, i-a lipsit de cel mai prețios sprijin din partea românilor din Transilvania și Maramureș, pe care i-a aruncat, din punct de vedere moral, în tabăra celor de dincoace de Carpați, aflați sub suzeranitatea mongolă. Românii din Transilvania, aflați sub suzeranitatea Coroanei Ungare făceau front comun cu voievodul Ladislau Kan, deținător provizoriu al coroanei, aflat în lupte cu toți ceilalți pretendenți. Maramureșenii, organizați într-un voievodat, sub voievodul Mauriciu, în anul 1299, după o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
i-a lipsit de cel mai prețios sprijin din partea românilor din Transilvania și Maramureș, pe care i-a aruncat, din punct de vedere moral, în tabăra celor de dincoace de Carpați, aflați sub suzeranitatea mongolă. Românii din Transilvania, aflați sub suzeranitatea Coroanei Ungare făceau front comun cu voievodul Ladislau Kan, deținător provizoriu al coroanei, aflat în lupte cu toți ceilalți pretendenți. Maramureșenii, organizați într-un voievodat, sub voievodul Mauriciu, în anul 1299, după o sută de ani de suzeranitate maghiară, erau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflați sub suzeranitatea Coroanei Ungare făceau front comun cu voievodul Ladislau Kan, deținător provizoriu al coroanei, aflat în lupte cu toți ceilalți pretendenți. Maramureșenii, organizați într-un voievodat, sub voievodul Mauriciu, în anul 1299, după o sută de ani de suzeranitate maghiară, erau ostracizați, în 28 ianuarie același an, ca eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
întâmplată în anul 1323, a avut repercusiuni și asupra românilor. Ea a pus în mișcare oștile bizantine, conduse de însuși împăratul Andronic al II-lea (1282-1328) și de fiul său Andronic al III-lea, care dorea să supună Bulgaria sub suzeranitatea Bizanțului, dar și pe cele mongole, din care nu lipsiră românii. Cronicarul bizantin Ioan Cantacuzin semnalează, în anul 1323, prezența oștilor românești în Tracia, specificând că ele sunt trimise de voievodul din Țara Românească, adică de Ivanco Basarab, cu ajutorul țarului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
răsplătit pe fiecare în parte. Probabil că voievozii români de dincoace de Carpați le vor fi dat, verbal, asigurări că atât cât nu-i vor sili mongolii la incursiuni, ei nu le vor face. Despre o desprindere a lor de sub suzeranitatea Hoardei de Aur și trecerea sub aceea a Coroanei Ungare nu se poate vorbi, deoarece Carol de Anjou nu schițase nici cel mai mic gest că ar putea escalada Carpații cu forțele sale, alcătuite din unguri și români din Transilvania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Robert nu poate fi vorba, căci el își întinsese stăpânirea în dauna regelui ungar. Problema aceasta era cea mai greu de rezolvat de către Coroana ungară. Pentru a-i înfrânge pe tătari, se impunea neapărat o colaborare cu românii, aflați sub suzeranitatea mongolă. Dar cum se putea face așa ceva când românii schismatici de pretutindeni, chiar și din Transilvania, erau obiectul unor agresiuni de ordin spiritual și umiliri săvârșite de către dregătorii feudali ? Faptele creaseră o stare de animozitate de neîmpăcat, care era alimentată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Experiența făcută trebuia să fie învățată bine de către toți sfetnicii regali de la Buda. De aceea, în viitoarele campanii împotriva mongolilor a fost necesar să fie atrași și cointeresați românii de pretutindeni. Căci, chiar dacă se putea obține o victorie decisivă, lichidarea suzeranității mongole și, mai ales, instaurarea uneia noi asupra celor două țări românești de dincoace de Carpați erau în funcție și de voința acestora. Situația rămânea, astfel, neschimbată și după această campanie. „Un raport vrednic de crezare” − „relatio fide digna” − scris
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
istoric ca să complice și mai mult urzeala ițelor politice ale acelor vremuri turburi și să-i anunțe pe români că dominația mongolă va apune în curând, pentru a face loc aceleia a turcilor, în ciuda eforturilor lor de a ieși de sub suzeranitatea străină. Nimeni nu se gândea atunci că poziția geografică și mediul biologic, creat între Tisa, Nistru și Dunăre, va continua să atragă și mai departe privirile lacome ale popoarelor parazitare, născute și crescute în stepă. Suferințele românilor din aceste părți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]