597 matches
-
nu era grozavă, chiar s-a simțit puțin luat peste picior. „Vă ajutați, probabil, sora, cînd tatăl copilului nu este acasă.“ „Nu este soră“, a zis femeia. „Soție...“ Thomas nu știa dacă trebuie să mai zîmbească, avea o expresie nițel tîmpă. „SÎntem un cuplu de lesbiene...“ Thomas avusese tot felul de experiențe sexuale. Mai puțin homo. Nici nu le căutase, măcar din curiozitate ; erau destui care făceau astfel de Încercări. „Mda“, a mormăit, după un timp, revenindu-și. Trăia pe o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de naștere ale copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise obsedante și repetitive, pe care le povesteam câr-Mâr prietenilor din grupul nostru și din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
m-am întors la Gura Râului. A doua zi, fiindcă am chiulit, a trebuit să mă țin de promisiune și s-o iau de nebună cu 70 de adolescenți în Piatra Craiului. Am tăcut și am mers cu o răbdare tâmpă, ca pe o Golgotă. La coborâre, după ce i-am numărat când am depășit zona periculoasă, i-am așezat în cerc în fața mea și le-am vorbit ca o profetesă în delir: - Revolta a început. În Timișoara e o baie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
răsfirate la cărțile de pe rafturi și auzind gălăgia din stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri logica. Băă, chelner, ia vină-ncoace. Fii atent: un cretan spune: Toți cretanii sunt mincinoși. Cretanul minte sau nu minte, zii, creti!” „Pe asta o știu, dom’ profesor, zâmbea ăla, tâmp, mi-ați mai spus-o săptămâna trecută și ați zis că-i labadox și nu se poate zice nimic despre el. Ha, ha, despre ce nu putem vorbi, mai bine tăcem, așa ați zis.” „Auzi, bă, ce a înțeles ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Samantha... — Vă rog, domnule Geiger. Trebuie neapărat să vorbim. În cele din urmă, Eddie oftează exasperat și lasă jos stiloul. — Bine. Se ridică, mă conduce afară din încăpere și mă întreabă : Ce-i ? Mă uit la el cu un aer tâmp. Acum că l-am scos din cameră habar n-am cum să aduc vorba despre subiect. Ce să-i zic ? Domnule Geiger, v-aș recomanda să treceți atent în revistă clauza numărul 14. Domnule Gieger, interesele dumneavoastră nu sunt suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O, shit. La naiba. Oare tocmai a zis ceva din inimă și plin de înțelesuri ? Oare mi-a făcut vreun fel de declarație de dragoste ? Și eu n-am fost atentă ? Așa-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de asta ! Am vrut s-o ajutăm cu... Tace, cu un aer tâmp. Cu testul GCSE de engleză. — Și vă sunt foarte recunoscătoare ! intervin iute. Foarte. Eddie își tamponează fruntea cu un prosop de bucătărie. Trish încă se mai ține de scaun, de zici că e posibil să cadă în orice clipă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țară ! Trish îmi arată cu degetul isterică în ziar. Scrie aici ! — Samantha ? Se aude un răpăit în ușă și Nathaniel intră în bucătărie, cu brațele pline de cartofi abia culeși. Crezi că îți ajung pentru prânz ? Mă uit la el tâmp, cu inima strânsă. Nu are nici cea mai mică idee. Nu știe nimic. O, Doamne. Trebuia să-i fi spus. De ce nu i-am spus ? De ce nu i-am spus ? Tu ce mai ești ? zice Trish, întorcându-se spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau trenul vineri seară și-o să ne petrecem weekendul... Nu weekendul viitor, intervine Guy, presărând niște ciocolată rasă deasupra paharului de cappuccino. Ridică privirea. O să fii la Hong Kong. Poftim ? zic cu un aer tâmp. — Cei de la Samatron sunt încântați că te-ai întors și au cerut să vii și tu la fuziunea asta. Mâine plecăm la Hong Kong. Nu ți-a spus nimeni ? — Nu, zic, holbându-mă la el șocată. Nimeni n-a pomenit măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
las să ghiciți de ce culoare - și se oprește în fața unei oglinzi uriașe. E foarte mulțumit de ceea ce vede: un bărbat pe care-l așteaptă un viitor fericit. Peste o săptămână. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Ar vrea să fie atât de șters
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad și scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe sine, nu pe alții. După ce a fost pedepsit și se află sub ochiul mărit al urmăritorilor, n-ar mai fi drept de vorbit despre frivolitate. Deși până și acest termen își câștigă, într-o lume a seriozității opresive și tâmpe, o nouă valență. O formă, fie și deviată de libertate. Mică mică, dar rebelă, totuși. Măcar, iritantă. Iritantă, cel puțin! Dar dacă acest Țăndărică spilcuit a fost, pur șisimplu, manipulat de Instituția Exemplară? Dacă a căzut în capcana pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă, prin parcul Cișmigiu, prin parcul Libertății, prin parcul Pache, până în fața blocului cu ferestre luminate. Nu mai vorbiră, în acest lung ocol, decât despre spectacolul de la Național, despre improvizația stângace și tâmpa seriozitate, impuse celebrei comedii. Despre frumoasa doamnă de la cafenea nu mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și în fond... Nu ducem decât fiecare povara câte unei minciuni. Nu știm cum să scăpam de ea. Sau nu vrem să ne mărturisim. Ciudata asta frică ne chircește și ne amăgește așa, ca un drog. Ne dă o veselie... Tâmpă, cum să-i spun? Un fum ruginiu se ridica dintre ape. Plutea odată cu Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lume. Cine știe cum e traficul... Poate ar fi mai bine să vă grăbiți, ca să fiți siguri că ajungeți la timp... Masa e rezervată abia pentru ora șapte ! spune Kerry, aruncându-mi o privire ciudată. Ce ziceți de copacul ăla ? Mă uit tâmp la mama, care scoate o pătură de picnic, și la tata, care desface cele două scaune pliante. Nu pot să mă așez la un picnic În familie, În timp ce Jack mă așteaptă să facem sex. Trebuie neapărat să fac ceva, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănânc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tâmp cu ochii În farfurie, repetându-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfârșit. Tata și Nev au făcut cam o mie de glume apropo de Nu mai pomeni de Connor. Kerry mi-a arătat noul ei ceas elvețian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rând, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zâmbesc tâmp. În al doilea rând, fiindcă am sentimentul oribil că, dacă Încep să vorbesc despre el o singură dată, n-am să mă mai pot opri. Dar, În primul și În primul rând, fiindcă nimeni nu mă bagă aproape deloc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știe. Mă fixează lung. Ăsta-i tot secretul. E cu totul și cu totul altceva decât m-am așteptat. Un copil. Copilul secret al lui Pete Laidler. — Dar... dar cum e posibil să nu știe absolut nimeni despre ea ? spun tâmp. Acum ne-am retras și mai departe de mulțime și stăm pe o bancă, sub un copac. Doar nu e invizibilă. Pete era un tip nemaipomenit, spune Jack oftând. Dar nu prea le avea pe-astea cu devotamentul față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gând, fiindcă Luke a ridicat privirea. S-a uitat la noi, după care, în timp ce noi îl urmăream și nu ne venea să credem, ne-a făcut cu ochiul. Eu și Brigit ne-am holbat una la alta cu niște priviri tâmpe, după care am explodat din nou. — Ce tupeu pe capul lui! am chițăit eu printre lacrimile care-mi curgeau pe obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea mea, l-am văzut pe Luke detașându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei stohastice, era la capătul puterilor. Intră ca într-un azil. Uitase cu totul de ironiile pe care nu le precupețise la adresa zeilor acelor altare cibernetico-statistice. Tinerii turbați scorniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Tu trebuie să fii Alin. Avea un accent suspect de corect și înțelegeam în acele momente că o confundasem cu cine știe cine, fiindcă noi, moldovenii, muiem “e” -ul de la sfârșitul cuvintelor și-l transformăm în “i”. Nu vorbeam. O tot priveam tâmp, întrebându-mă în gând de unde o știu în timp ce ochii ei scormoneau ca și mine după un răspuns. Am înclinat capul scurt într-o parte, ridicând umerii, semn că așa e cum spune ea. Dacă trebuie să fiu... musai eu sunt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pustie prevestea golul ce avea să se aștearnă definitiv între noi. Te rog eu frumos, renunță la ea și alege pe oricare alta! Nu mă fă și tu să sufăr mai mult decât pot să îndur! Eu zâmbeam ca un tâmp și nu spuneam nimic. Ce mai conta când nici ea nu mă ascultase și se aruncase în brațele lui Petruș fără să-i pese de mine? O necăjeam zicându-i că e geloasă fiindcă tocmai intrasem într-o relație. Dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]