556 matches
-
glumele unui străin. Dar ce simpatic e străinul ăsta. Nici nu-ți trece prin cap că străinul deja și-a propus să te plimbe prin toate reliefurile anatomiei lui masculine. Dar străinul încă nu-ți spune asta. Doar nu-i tâmpit. E un străin dibaci și răbdător. Mm. Ia uite ce obraznic e. Îți cere numărul de telefon. Și tu i-l dai zâmbind, fără ca măcar să clipești. Apoi trece un timp. Destul de lung. O lună. Poate mai mult. Străinul a dispărut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și dup-aia schimbă macazu și ne ridică un pic în picioare. Măcar arată ca lumea? Mm. Zici tu. Auzi, mă, da’ unde-ai văzut-o. Și ți-a plăcut ție? Pă bune? Bă, io cred că tu te-ai tâmpit de tot, mă. Ceva scamatorii știe să facă? Adică. Adică nu știu, frate. Să cânte-n pielea goală sau știu io. Să dea dân buric, n-am idee. Ce, măă? Vine cu chitarist? Și cu toboșar? Bă, tu ești în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
m-am dus să mă culc, dar băieții din trupă au luat și au însemnat absolut totul din meniul de breakfast în cameră, au pus să li se facă toți pantofii, să li se aducă porridge la 6 dimineața, de tâmpiseră tot personalul hotelului! Zenaida nu ieșea niciodată, stătea numai în cameră, venea direct la teatru și deodată se făcea superbă! și era atât de amabilă... Ei, întorcându-ne la București prin Londra, nu mai știu cum s-a făcut de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
lasă să o sărute acum? Simțea o atracție irezistibila față de ea, dar dacă o să râdă de el ? Brusc ea se ridică și începu să-l dezbrace grăbita. -Mi-a fost tare dor de tine, dragul meu, drag !....El nu era nici tâmpit și nici fraier, dar nici nu voia să rateze ocazia, așa că acceptă cu plăcere să se ,,topească’’ în brațele ei. Buzele ei aveau gust de pepene galben (de la luciul de buze, probabil, isi zicea el în gând), trupul ei părea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și despre ce materie am citit și după aceea - mai pe urmă să fim în stare a socoti, gândi, prejudeca și discursirui sau cuvânta.” Dimitrie Țichindeal 9. „Celor ce multe lumânări la citeala cărților topesc, ochii trupului la vedere se tâmpesc, iar acelora ce niciodată pe slove au căutat, măcar cu vederea ochilor mai ascuțită s-a păzit, însă neștiința în întunerecul și în tartarul necunoștinței i-a vârât.” Dimitrie Cantemir 10. „Nu este alta și mai frumoasă și mai de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mai învăț. Și sper să rămîn îndrăgostit tot de [T] cea curată și emoționantă! Fără ea, aici, m-aș simți ca un păduche. N-am mai scris nimic în ultimul timp, adică-n ultimele luni. Poate că m-au cam tîmpit examenele astea șablonarde. De-ar veni iulie! Îți doresc spor la treabă, bucurie și liniște întru poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cercetător literar n. red.) au fost tare buni și le sînt foarte îndatorat. M-am simțit rău că nu am știut pînă la urmă ce dar să le fac, urmînd să o fac în curînd. Nu știu de ce sînt așa tîmpit în a ști să aleg ceva pentru un om, chiar și băuturi. Dar sînt sigur că data viitoare vom bea vodcă de calitate. Și nu numai. Transmite-i dragostea și recunoștința mea și cele mai bune gînduri pentru minunata sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ploile, puhoaiele și toate diluviile saturniene care stimulează plăcerea-mi pentru expresivitățile... mișcătoare. Sînt tare mulțumit de viața mea atunci cînd citesc mult! Există o plăcere aproape bolnavă în mine (în noi) de a citi. Curios pînă la a fi tîmpit am fost mereu. De-aș fi avut și o memorie ieșită din țîțîni! Dar, la ce mi-ar fi folosit!? Poeții nu e bine să aibă o memorie strașnică. Le ajunge magia cuvîntului. Deci, ziceam, azi am citit mult. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bine, Însă Îmi pare rău că nu am avut și rama care era tare frumoasă, a rămas În sat la un gospodar de unde am căpătat numai tabloul. Nu știu de cine este pictat, deasemenea nici unde sunt Îngropați; poate la Tâmpești sau În satul Petia. Am avut și tabloul lui Cichirdic Însă nu l-am mai găsit după evacuare. Cichirdic era refugiat politic din Serbia. Nastasia Cichirdic avea În dosul caselor din str. Sucevei vreo 20-30 ha teren care se numea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vezi idolii trecând pe lângă valoare, și încă și mai puțin pe scriitorul cu pana vrăjită, acest pasaj din Călătorie în Orient sfârșește prin a mă liniști. El îmi confirmă toate temerile: 1) un tip interesant poate spune uneori și lucruri tâmpite; 2) să n-ai niciodată încredere în spoiala politică: ea ascunde culoarea; și 3) poate exista câte un pai până și în ochiul absolut care era al lui Flaubert (așa cum se vorbește de ureche absolută). Miopul sau cel incapabil să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie (Moruzi îi aștepta pe la bariera Tâmpești). I-a ținut acolo la Hoișie și dimineața cordoane de soldați au izolat pe munteni în partea de nord a orașului și pe Moruzi cu cei 700 ai lui de partea cealaltă, cu steagurile lor, cu muzica lor militară. Izbutește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și s-a uitat În ziar. Tipul continua să vorbească tare. - Unu’ m-a prins În fapt. „Ce faci cu mîna la mine-n buzunar?” zice. - Dumnezeule, nu mai vorbi așa!, a zis Roy și s-a-ndepărtat de el. TÎmpitu’ dracului! a mormăit apoi. Acu’ nu mai sînt mulți prăduitori de drojdieri. Doar Poponaru’, Copoiu’ și bagabondu’ ăsta. Toți Îl invidiază pe Poponaru’ pentru cît scoate. Dacă un fazan se trezește, se face că-i pipăie piciorul, ca un poponar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dar vă rog să mă credeți, înainte să mă îmbolnăvesc, aveam o stare ciudată de neliniște. Carnea parcă voia să-mi iasă prin piele, mă dureau ochii, nimic nu mă mai mulțumea. Înainte să mă internez, oamenii mi se păreau tâmpiți cu toții, niște imbecili triști. Toți mă dezamăgeau. Simțeam, chiar dacă sunt poate ceva cam trufaș când spun asta, că trebuie să fie cineva care să-i scrie, să-și asume sarcina de a rescrie lumea asta. Să întemeiezi prin scris. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mănâncă palmele uneori. Doar la grădiniță mai pățisem așa ceva. Eram singurul care știam să citesc și le descifram colegilor mei ce scrie pe niște cartonașe cu animale. Au mai urmat câțiva ani de glorie în clasele primare, apoi m-am tâmpit brusc. Ani de conservare, de viață de scafandru. V-am spus, am descoperit că am talent literar destul de târziu. În liceu, pentru destul de mulți eram, pur și simplu, un imbecil. Sau, mă rog, nu foarte departe. Problema mea era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
secretar cu organizatoricul, a doua funcție pe regiune, după Primul Secretar. Asta însemna că deasupra lui mai era unul, în fața căruia el era obligat să-și plece capul. Ceea ce îl deranja cumplit, cum te deranjează un țânțar ce ar bâzâi tâmpește când vrei să te culci. Și cum să nu-l deranjeze: el să facă frumos în fața unui căcănar! Ca și când s-ar pregăti să pornească în viteză cu mașina într-o mare cursă și deodată, în mijlocul drumului, ar răsări un pom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de noi. Ce-i, mă, la voi, e casă de oameni sau spital? La ce vă trebuie, mă, atâta curățenie?“ S-a făcut chiar și o ședință, unde s-a vorbit despre o trimitere la psihiatru. Cine-i atât de tâmpit în România să muncească neplătit? Deci omul trebuie dus la balamuc. Totuși, locatarii n-au chemat doctorul și au îndurat încă vreo doi ani umilința, până ce pensionarul Popa a murit. I-a căzut în cap un cărucior de copil, aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a încasat opt ani de pușcărie. O să se sature mâncând opt ani numai caviar. Iar bieții proprietari de malluri se uită ca proștii la magazinele goale și dau unul după altul faliment. Să se învețe minte, să nu ne mai tâmpească economia cu atâtea câștiguri! Turnătorul nostru În Liceul Militar, aveam un turnător pe care-l băteam din când în când, mai mult preventiv. Ca să aibă și el un motiv deslușit de a ne turna, pe lângă acela obscur, din afara voinței sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o citare pe armată. Unii trebuie să se străduiască din greu ca să li se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se născuse. La numai câteva luni, după ce s-a mutat în vila rechiziționată de la un academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-au umflat tălpile din nou... Iarăși dezlegat, alungat prin celulă, și iarăși legat și bătut de circa 6-7 ori, nu pot preciza... Destul că m-au torturat astfel până după miezul nopții. La terminarea bătăii, s-au repetat întrebările tâmpite din ziua de mai înainte, la care n-am răspuns decât „Nu”. Am uitat să amintesc, că pe când eram plimbat prin cameră, la un moment dat am fost prins cu barba în ușă (aveam atunci barbă mare, de circa 15
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
simțit cuprins, pas cu pas, de un curaj nebănuit, ceva de genul: „Ai început să te rogi!? De când n-ai mai pus tefilimii? Mai știi unde sunt? I-ai aruncat? I-a luat mama cu ea la Tel Aviv? Te tâmpește încuietoarea unei valize... Ce-i așa o tragedie că ți se desface o valiză? Te dai evreu și nu ești... Te dai cardiac, vrei să te sinucizi... ce ai tu cu sinuciderile? Mai bine te-ai întreba dacă ai talent
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu delirez - gest fără ironie, de seriozitatea unui băiețel care nu îndrăznește să-i spună amicului său că-i tâmpit și lovit în cap; i-am îndepărtat palma și i-am vorbit mai clar: trebuie să mă înțeleagă, 12 ani de zile n-am avut leafă, m-au dat afară din presă (fu rândul meu să-i arăt, din bărbie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în pături și bând ceaiuri fierbinți. Acum programul s-a tâmpit la loc, nu mai deschidem decât la desene animate, pentru Tomi, sau sâmbăta seara, la serial. De citit însă, slavă Domnului, avem tot timpul ce: pe filiere oculte, probabil aduse de persoane care călătoresc, ajung și la mine pentru câteva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în prima zi de facultate, după ce terminase răm împreună o armată înfiorător de grea, primul lucru pe care l-am făcut, colegii mei și cu mine, a fost să ne așezăm
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Unii chiar au coborît din autocar și au venit la noi. Rîdeau și ne spuneau tot felul de chestii, pe care, desigur, nu le înțelegeam. Noi le zîmbeam și, ca să ne distrăm, le ziceam, cu voce mieroasă, „ești prost“, „ești tîmpit“ și altele de felul acesta. Bulgarii dădeau din cap că „da“ și mureau de plăcere ! Ca să arate cît îi sîntem de dragi, un bulgar a scos un flacon cît o fiolă din buzunar, l-a destupat și l-a întins
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în business, înțeleg? Nu, dar știu destule ca să știu că e foarte rău ce ai făcut! Luke, ce faci dacă află investitorii? Nu poți să-ți folosești firma ca s-o subvenâionezi pe mama ta! — Becky, stai liniștită, nu sunt tâmpit. Toată chestia asta cu binefacerea o să prindă bine și companiei. În fine, catadicsește să se întoarcă și să mă privească. Afacerea asta a mea înseamnă capital de imagine. Când mi se face o poză înmânând cine știe ce cec imens unei instituții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]