806 matches
-
a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dim potrivă, cocheta cu alții până la exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și mă zdrobea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pot avea-ncredere...“ Am plecat când deja era noapte și-am mers pe jos până acasă prin bălți, noroaie și pietriș, privit cu suspiciune de milițienii vigilenți. Abia acasă, în patul meu, mi-am dat seama de nebunia acelei seri. „Tâmpita“, mi-am zis, dar, ciudat, eu mă simțeam de fapt ca un idiot, ca un om care tocmai făcuse o mare prostie... Am adormit cu capul greu de la tutunul de care eram impregnat, hotărât să uit totul. Lucrurile au mers
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă puseseră cu altcineva în cameră, poate. Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru cu gâtul tăiat de curând. M-am ridicat de pe pat. Acum tremuram de-a binelea, și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vin cu câte un minimum 20 de exerciții și probleme rezolvate, la oră discutându-se doar dificultățile întâmpinate de unii dintre ei. Dacă elevii sunt puși să se descurce singuri, de ce mai au profesor?” (“Nu mi-au plăcut niciodată întrebările tâmpite, de aceea nici nu le-am prea acordat cine știe ce atenție. N-am s-o fac nici acum! “Tovarășe profesor, m-am încurcat la un lucru care, cred, nu știu de ce, că-i totuși foarte simplu, dar nu pot să ies
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
arătură. Dar e... un tip care apare tot timpul. Apare? Unde apare? Mă înțelegi tu. Ne urmărește. De la o casă la alta. Și cred că știu cine-i omul ăsta. Asta o face să spună o grămadă de chestii destul de tâmpite. E de înțeles: a intrat în panică. Și el la fel, dar el a avut mai mult timp să se gândească la chestia asta. Bonnie e încă la stadiul de negare tipică pentru începători: Cum să ne urmărească cineva? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și mai important decât nutriția. Ceru detalii despre Mark și stătu liniștit surprinzător de multă vreme, față de Robert Karsh cel din urmă cu patru ani. Clătina din cap și spunea chestii gen Zona crepusculară sau Invazia jefuitorilor de trupuri. Grosolane, tâmpite, banale. Dar sunau ca acasă. Începu să se descarce la fel de firesc cum respira. Îi spuse tot, făcând ca episodul cu căderea ei nervoasă să sune aproape comic. El a fost toată viața mea, în ultimele șase luni. Dar a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
treceri de la o chestiune la alta, cu observația că sunt dispus să accept că s-ar putea să fie greșeli în modul nostru de a gândi, încredințat fiind că tocmai această poziție ar putea fi argumentul că nu suntem tocmai tâmpiți, cum crede ministrul de interne. O să le iau pe rând. De ce cred că nu suntem "șovini provinciali"? Răspunsul pe care îl oferim aici vine, credem noi, din abordarea strict democratică pe care am avut-o în vedere, și anume faptul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cărucior. — Ritchie-Smollet l-a botezat așa. — L-a botezat? sări Lanark țipînd. Alexander începu să plîngă. — Șșș, șopti Rima punînd mîna pe mînerul căruciorului și legănîndu-l. Șșșș. — De ce Alexander? șopti Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar nu m-ați chemat! — Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd ai început tărăboiul și te-a strigat din josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebuie doar să aștepți câteva minute la ușă, până le întorc“. Ne-am dus cu ea pe strada Sălciilor nr. 12, în fundul curții, unde își avea noul atelier, o încăpere destul de plăcută, ea nu locuia acolo, lucra doar, picta peisaje tâmpite, am așteptat afară până a întors pânzele și am intrat, ne-a făcut cafele, mie și Zenobiei, pe Dragoș părea că-l ignoră mai departe. Maria ne-a spus că putem folosi atelierul câtva timp, până găsim o locuință, eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fără prea multe vorbe. Pe urmă ea zâmbea, uita, uitam și eu, afară se întuneca, stăteam așa, îmbrățișați, în mijlocul odăii, de afară nu pătrundea nici un zgomot, nici un fir de lumină, mă întindeam pe sofa. „Zenobia“, spuneam, „am scris niște poheme tâmpite, n-ai vrea să mi le citești tu ? Sunt acolo, pe masă...“. Ea lua hârtiile, se culca lângă mine, în beznă, cred că închidea și ochii, întunericul devenea cald și moale. Zenobia citea cu degetele, cuvintele picurau când limpezi, când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
râs; când au priceput, doamna Ojog și celelalte, despre ce era vorba, s-au supărat foc, mama zicea : «E nebun», și așa mai departe, cred că se bucura în sinea ei...“ „Vai“, a spus doamna Gerda, „ești indecent...“. „Ești tu tâmpită“, i-am spus, „unde sunt indecent ? Lucrurile astea sunt prea complicate pentru olița ta, de aia ți se par indecente, e aparența lor, așa cum aparența lucrurilor aparente e să pară decente, stai să vezi; uite, să-ți dau un exemplu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un anunț de cofetărie, nici măcar una de renume, cum ar fi a bătrânului Fialkowski, ci una care azi e, mâine nu e? Apoi dădu peste știrea despre bărbatul cules
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu vrei să le comunici ideea la telefon? Nucu Scarlat șopti cu privire tulbure: ― M-am convins de atâtea ori... Am trecut prin câteva situații dificile. În combinațiile cele mai bine ticluite, cele mai subtile, se strecoară totdeauna o gafa tâmpită. De asta mi-e teamă. Melaniei Lupu îi sticliră ochii: " Cred că ai găsit, draga mea... Nu cunoști denumirea exactă, dar știu ce vrei să spui. În locul domnului milițian ai folosi ceva care să ne adoarmă... Un anumit gaz să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
copilărie, domnule maior, și țin la ea. Ne leagă niște ani, o tinerețe, mi-a botezat băiatul, dar asta nu mă împiedică să vă spun că, oricât te-ai strădui, n-ai să întîlnești într-o viață o ființă mai tîmpită! Cine își închipuie că e senilă se înșală amarnic! Așa a fost și la 20 de ani și la 40. Și pe urmă, cum să fi strecurat biletul în antreu? Nu s-a clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul își pocni palmele cu o expresie de nețărmurită surpriză. ― Uite cine vorbește! Ei nu, că e formidabil! Să-ți spun eu, coană Melania, ce-a fost în stare boșorogul ăsta să facă în timpul războiului? Se întoarse spre bătrîn: Sânt tâmpit, ai? ― Iremediabil! ― În regulă! Nu însă și lipsit de memorie. Ca să țin minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăpând. Își șterse lacrimile. Știți ce a făcut? A împrăștiat peste tot zvonul că se desparte de bărbatu-său. Lumea a compătimit-o. Fiecare a consolat-o cum a putut. După aceea, au felicitat-o pentru că se împăcaseră... ― O istorie tâmpită, bombăni Matei. Știu un singur lucru! În casă nu-l putem ascunde. Îl descoperă cât ai clipi. ― De ce în casă? ― Hm, n-ai decât să dai perdeaua la o parte ca să vezi caraliii. Sîntem filați zi și noapte. ― Știu, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutîndu-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
munca pentru care ești născută, dacă te interesează terminarea unui conflict care a provocat atâta suferință, dacă vrei să îndrepți lucrurile, vei accepta. —Spune-mi, zise ea după o lungă pauză, de ce m-ai vizitat acasă? De ce toată disimularea asta tâmpită de a te da drept un client? — Am încercat să-ți telefonăm, dar nu răspundeai și nici nu ne sunai înapoi. Nu credeam că o să-mi dai drumul să intru în clădire. —Ați dat telefon? — Îți lăsăm mesaje pe robot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au făcut un fund mai frumos decât meriți. Ăsta e linkul: uite-te și tu... Maggie dădu clic curioasă. Liz i-a mai vorbit despre Second Life de vreo două ori, insistând asupra faptului că nu e doar un joc tâmpit, ci o copie virtuală a lumii reale. Lui Liz îi plăcea la nebunie și ținea predici despre cum poți să călătorești și să cunoști oameni - nu balene sau ucigași de dragoni - fără să fie nevoie să te miști de la calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse Tal. —Bineînțeles, dar Hamas? Și ei. Dar... — Dar nu știm dacă trebuie să-i credem. Și aceste crime din Ierusalim. Nu sunt convins că le-au comis cei care le-au revendicat. Apărătorii Ierusalimului Unit sau orice alt nume tâmpit și-or fi luat. De ce n-am mai auzit de ei până acum? Există întotdeauna un grup trăsnit gata să-și asume niște fapte care nu îi aparțin. Ar putea fi o simplă crimă stradală. Nu neapărat. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]