3,688 matches
-
la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc părinții în odraslele lor, găsise de cuviință că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi privi părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este sănătate curată, spunea el. Intenționa să trăiască o sută de ani și dacă, față de lumea din jur, manifesta indiferență, cu siguranță că se iubea nespus de mult pe sine. De altfel și chipul îi rămăsese insultător de tânăr, la tâmple nu avea nici un fir de păr alb, se conserva, trecea neobservat, se scutea de griji, de implicații de orice gen. Acum să fi ieșit braț la braț pe stradă cu el... Ea, Sidonia, s-ar fi simțit de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu se priveau în tăcere, se cercetau, trecuseră niște ani peste ele și Carmina se simțea marcată de timp, dacă-și ridica părul observa fire albe la tâmple și fața căpătase un fel de asprime și expresia chipului împietrea către o oarecare tristețe. O studia pe Fana și prin ea îl vedea pe Ovidiu, erau asemănători la înfățișare, la suflet, își închipuia că, desigur, așa ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
defecte fizice, nu te mai gândi că a rămas singură, n-oi fi tu unicul om din lume capabil să-i dea ce-i lipsește. Tăcu fulgerată de privirile lui. Tăcu când se afla aproape de apogeul perorației ei, tăcu și tâmplele-i bubuiră în timpul apneei, era paralizată de surpriză, strivită, plecă pleoapele, își cuprinse în palma cu degete lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crezut din nou că recunoaște pielea unei femei care este gospodină, nu se compara cu mâna Sidoniei, alungită, molatică, făcută numai pentru a gesticula semnificativ, oricare alt efort fiind cu dificultate suportat. Ea a văzut în el un bărbat cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu va avea chelie, dar, nu, nu exista nici cel mai neînsemnat semn, arăta foarte bine împădurit și foarte trainic. Fana a insistat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc alb de lumină topită; focul zeilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce veghează leagănul dulce al copilăriei; consolarea la tristețe, speranță la deznădejde, forță la neputință; izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zburdălnicii, întâmplări, peripeții, colorate de zâmbete gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să domine lumea. Dar timpul fiindu-mi limitat, m-am apucat imediat de construcție. Orele treceau și eu eram doar cu o schemă în față, făcând tot felul de calcule, din care nu reieșea nimic. Mâinile începeau să tremure și tâmplele îmi zvâcneau, de parcă ar fi vrut să-mi zboară creierii. După un timp mi s-a făcut foame, dar n-am părăsit masa de lucru. Trecuseră 36 de ore și tot ce reușisem era un mecanism care acționa exact invers
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-o plombă veche pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu epoleți, pantaloni negri Franz Joseph, cu vipușcă de general, Îi zâmbea cu toți dinții de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum făcuse și „generalul” și Îi Întrebă dacă mai găsește pe undeva ziare. La tutungerie, să trăiți, veni răspunsul, cum ieșiți imediat pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adăugat ea pe când trenul se punea În mișcare. Cu tine textele ajung sigur la destinatar. Trebuie doar să-l lași În cutia poștală de la intrare. Și lucrarea ta? a Întrebat el mirat. O am aici. Își duse un deget la tâmplă, cum ar fi dus țeava unui revolver. 15. Domnilor, zise Nagy Oszkár, după numărul de cuvinte ce ne-au fost repartizate, ca se zic așa, ca niște locuințe la bloc, Ziffer e pe locul unu, nici nu mă miră chind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul tuturor lucrurilor, asta era o simplă și perfectă stare de fapt. Brațul lui Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
20 Aranjamentul — Tu? M-am holbat la ea peste foc, înghețând. — O parte din mine, o mică parte care mi-a fost furată, o părticică infinitezimală. Câtva din mine - mare parte din mine - încă-mi aparține, dar... duse mâna la tâmplă. Doamne, uite, nu știu cum să explic asta. O parte din el e în capul meu. Nimic din ce spui nu-i logic. Iisuse, cum adică? Vrei să zici că ai fost posedată sau ceva? — E o situație mai clinică de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tu nu ești singura Scout de pe fața pământului? Sau... Scout își trecu degetele prin părul dat pe spate, scuturându-l. — Bine, zise, o parte din mine a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din el. Se opri să-mi urmărească reacția. Habar nu aveam ce mi se citea pe față. — El e dezactivat, o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i-a arătat cu degetul pe cei care n-o făceau. Ambițioșii adaptabili, ascultători, dar și incolori, o, ei călăreau caii mari. Și, să-ți fie clar: "adeziunile" la politica partidului nu s-au semnat de la început cu revolverul în tîmplă. Ei, care au scris****, bumbesc-livezenii, au fost răsplătiți cu eterne posturi de conducere. "Deci, jos cu literații fără partid!", scandează Șichy. E lozinca lui Lenin, din 1905. Fata asta s-a documentat pentru dialogul cu bătrîna doamnă Iordana Marievici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
buclă, geană cu geană, deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare, cu sînii somnoroși, cu tot ce este ea pe lumea asta, din glezne-n tîmple. Fleacuri or fi? Dumnezeu știe. Dar viața noastră ce-i fără fundamentalism (da, ăsta-i cuvîntul) afectiv? Zi de zi, iubire activ-creștină și duminică de odihnă ortodoxă întru Măria. O, dar atunci ar trebui să descopăr tragedia din comediile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează cu Antipa. Ei, și mie îmi spune vecina de la șapte, care și-a îngropat doi bărbați și gîndește pozitiv despre al treilea, de cîte ori ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să sune? Să depind așa de telefonul lui? Era. Cînd îmi vorbea cam încîlcit (de la vodca Wyborova, cea cu paiul lung, închis în sticlă), cu un sclipăt în ochii aduși spre tîmple, îmi spuneam că mai e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unul pentru tineri? mă întreb înainte de-a intra în somn. O fi avînd Dumnezeu vreo strategie? Morții tineri se întîlnesc ei înde ei sau ne regăsim cu toții, laolaltă? Și-atunci Iordan ar fi mai aproape de vîrsta mea. Îmi țiuie tîmplele la gîndul ăsta: ce oră o fi "dincolo"? Dimineața ninge iară " Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie Dar cine să mai citească acum poezie?" Ileana Mălăncioiu miercuri, 1 ianuarie, 2003 Trag o linie de zece puncte sub 2002
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea. Soneria telefonului o luă de la capăt. Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo? Își spunea sieși domn: era un provincial. -Nu înțeleg. -Aduceți-vă aminte: Salonul miresmelor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]