2,234 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > TÂNJIND A CĂDERE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâna mea dinspre umăr spre cer, fruntea ei subțiată în lumină, sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
va învinge mereu. Reprimarea dragostei duce la dispariția ei. Dacă impulsurile de amabilitate și generozitate sunt reprimate, ele dispar, iar inima devine rece și însingurată. Simt că eu am lăsat ca inima celei care a fost legată de mine să tânjească după dovada că dragostea mea a fost sinceră. Eu eram convins că i-am acordat-o. Nu știu în ce măsură ea a fost mulțumită de acest lucru. Înseamnă că planta prețioasă a iubirii nu a fost suficient de bine îngrijită cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
locuiește în altă localitate decât cea de baștină a autoarei. Prietenia lor a fost întreruptă de comun acord, fără ca cei doi să aibă ceva de reproșat unul altuia, iar regăsirea a venit la cinci ani de la întreruperea relației. Autoarea a tânjit la propriu după cel care astăzi îi este soț, la care renunțase cu ușurință și de bună voie doar pentru că se simțea între ei diferența de vârstă. Ulterior a survenit regăsirea.Aceasta a venit cu bucurie la ambele părți și
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
niciodată, dar niciodată, nu îmi va mai fi confortabil, nici în dulcea amintire, nici în viitorul care deja începea să devină prezent. E ca și cum, trăind într-o viață din care nu vrei să pleci, privești deja filmul vieții viitoare si tânjești după ea. Părăsind România, am pierdut acea parte din viață pe care o cunoșteau doar rudele si prietenii mei, am pierdut ușurința de a mă exprima căci limba în care vorbesc în noua mea țară nu este cea a gândurilor
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
a sugerat un pseudonim, Daris, luând din nume și prenume începutul și sfârșitul. După mulți ani, a mai adăugat un Basarab. Boris David, ca brav basarabean, bolnav de românism, s-a identificat cu versul său, strigându-și dorul prin cânt, tânjind după Ismail. Și-a urmat drumul, remarcându-se în toate domeniile. În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupație sovietică, scapă dintr-o coloană de deportați. Războiul de eliberare se termină greu pentru basarabeni care, în 1944
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
adică să asimileze statornicia în schimbare și schimbarea în statornicie (exemplul cel mai grăitor: Tudor, din Amiază, în simfonia cicorii). Iată, de pildă, ce se petrece în sufletul Anicăi (Anette Rosier), care, încărcată de glorie prin mari străinătăți, începe a tânji după modestia de “acasă”: “Nevoia asta o simțea parcă tot mai des în ultima vreme și credea că nu se va liniști decât găsindu-și răgaz să mai meargă pe acasă...Și mai observa Anica uimită că lucrurile astea se
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
împreună, însă în același timp orgoliul său teribil îl chinuia. Auzea două voci în interiorul său ca și cum în el s-ar fi luptat doi oameni unul îi spunea: ,,Oprește-te din viața ta de vagabond și întoarcete cu Sofia doar ai tânjit după ea în tot acest timp nu vezi că și ea se topește de dorul tău e doar tovarășa ta de viață.” Însă cea dea doua voce îi spunea: Nu știi ce ți-a făcut a fost amanta lui Viorel
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
neamurilor. De aceea depărtează Doamne, de mine paharul cel rostit pentru vecie și poartă-mi pașii pe cărări plăcute, senine și limpezi, ce se bulucesc spre iadul de zi cu zi anodin si monoton cu care sunt obișnuit. Sincer, eu tânjeam mai degrabă după alt pahar, cel cu ape furate și dulci. Mi dat însă cărticica dulce ca mierea, care în stomac se făcu amară - atât de amară ca a trebuit să vând fânul, lemnele și trestia la care țineam pentru
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de primă linie și de primă mărime, ar însemna să-mi contrazic înteaga carieră și s-o pun pe același plan cu cea a veleitarilor ce au crezut că sunt gazetari atunci când, fără să li se ceară, au ajuns să tânjească după postura de ciomăgari. Presa nu poate ignora nu numai drepturile și libertățile fundamentale, despre care vorbim astăzi când marcăm ziua declarației universale, dar nici preceptele biblice pentru cei ce-și revendică respectarea lor, și mai ales învățăturile simple, dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
evocă anticii, adăpostul acestui popor și, clar pentru noi astăzi, sursa existenței și dezvoltării lui. Codrul este invocat și în prezent, în reminiscențe de formule magice, ca exemplu,,foaie verde”, ascunsă în cântecul popular. Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogățiile dacilor, învăluite la rândul lor în aceeași taină a misterului, cunoșteau această pădure de departe, când se vedeau nevoiți să o ocolească - sau mai de aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
fie așa, pe când cei care au ales ,,departele’’, chiar dacă au condiții mai bune și în ochii lor se citește fericirea de a trăi mai bine, sau mândria de a se fi realizat printr-un efort susținut și o muncă grea, tânjesc după ,,acasă’’, fiind mistuiți de dor? Cred că acesta este răspunsul, dar mai cred că uneori cei de departe își zdrobesc în colțul ochiului o lacrimă care încearcă să li se rostogolească pe obraz de Paști, de Crăciun sau ori de câte ori
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor și ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca. În precipitarea noastră, dinspre final, nici nu prinsesem de veste că Soarele își văzuse de drum și trecuse de miezul zilei. ...De atunci, am tot tânjit să mai dăm o fugă până la Prislop, însă nu am mai făcut-o. Nu-i târziu nici acum, dar ...cu Părintele Vasile Prescure nu vom mai putea grăi decât în gând, sub mestecenii aceia magici, de acolo, de lângă mormântul său
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, inima-mi bate ticăind e
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, ... Citește mai mult AM DREPTUL
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
VIAȚĂMĂ macină grijurile,unele sunt negrepline de catran,altele sunt greleaducând în ele plumbul vremii.Mă macină grijurile,gândurile-mi sunt răvășitee un frig artic,mă strâng oasele din încheieturistau zămislit și răpus.Mă macină grijurile,sper încă la viață,tânjesc după-o vară fierbinteși lan de grâu copt,întind mâinile spre cerul albastruîmi caut soarele,vreau să-l prind,vreau să-l cuprind.Mă macină grijurile,trăiesc în timidsunt curios de viață,... III. MAGICA NOASTRĂ SEARĂ, de Mihai Mircea Matei
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
pe alte cruci, și vor pieri și-aceia, și celălalt lemn, și tot așa, generație după generație, pădure după pădure, până voi fi confundat cu Timpul. Iar tu, femeie, te vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai tânjesc după Caravella? Să nu mai uneltesc împotriva stăpânirii? Să devin un Mag? Un nemuritor? Sunt! CRONICA INFAMĂ îmi va fixa un loc în istoria literaturii: sunt conștient de valoarea mea. De curând, o mare editură străină mi-a propus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sobă. — Alte vremuri - zise pan Bijinski. E mare mizerie în pivniță - completă el, arătând spre pat. Piotr ăsta nu mai face nimic. — Pe anumite porțiuni - spuse Metodiu, după ce tuși ușor - sunt de acord cu dumneavoastră: căsătoria este o teorie care tânjește după practică, o forma mentis bâjbâind după o forma corporis. — Iar în privința corpului stăm rău - spuse Bijinski. Malgorzata, ca să nu vorbesc cu păcat, e o fată sănătoasă într-un context nesănătos. Mediul în care a trăit, mâncare neîndestulătoare, apa argiloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu e dispusă să satisfacă necesitățile legitime ale locuitorilor. Și, spre marea mirare a notabilităților, cu sprijinul nedisimulat al presei, sentința i-a atribuit o mulțime de sălbăticiuni și cuștile aferente. Din clipa aceea, afacerea a înflorit - în timpul războiului, mulți tânjeau să fie acolo, astfel încât Grădina Zoologică a devenit ultima stație a cele mai lungi linii de tramvai. Chiar și atunci, din nostalgie, el ținea la animalele de curte din vremurile de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur, după care au tânjit nepricopsiții ăia, și că bărbații se apucau unii pe alții de acolo unde ea, ca fată mare, nici nu ar pune mâna, ptiu, și că-și taie ceea ce le-a zămislit acolo Dumnezeu. Chiar și în ziua de azi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi-e greu să fac fapte bune! Sau, mai exact, demonii mă împiedică să fac binele! Dar dacă am să mă exersez făcând binele, atunci poate o să mă schimb. Trebuie să mă obișnuiesc cu binele, asta cere timp. Trebuie să tânjesc mereu după ce e bine și poateă până la urmă ceva din stropii mării bunătăți mă vor atinge și pe mine“. Toată noaptea a stat la masa de scris străduindu-se să scrie un articol, deși nu avea nici un chef de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trist și nu îndrăznea să intre cu nici una în vorbă. Avea cincizeci și cinci de ani, dar chipul îi era velin ca al unei fete, avea un nas subțire, ochii negri scânteietori și o barbă galbenă ca mătasea porumbului toamna. Tânjea după iubire și visa să trăiască cu o femeie ca un evreu normal. Dar remarcase imediat că mai toate femeile din sinagogă întorceau privirea de la el. De altfel, Zaharel avea obiceiul să-și ducă mâna după ureche și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]