5,786 matches
-
prima pagină, apoi lopețile au ajuns la un amestec negru și mizerabil. Ne depărtam de Lourde's Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de foi mari de hârtie rezistentă reprezentau o avere ce nu-și avea locul aici. Istoviți, târând lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul ne
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
pesemne, de semenii în putere, o bătrînețe polară. În așteptarea ei, într-o noapte de șuetă, ori numai o cură de lene binevoitoare meditației, vin să-l viziteze: Bursucul, vecin fără drept de ședere în vizuină, dar întrucîtva necesar, Vulpea, tîrîtă de Cocoș la judecata Ursului (ea va deveni, de fapt, adevărata stăpînă a viziunii), Iepurele, Vulpoiul, Viezurele, Purcelul, Lupul, Broscuța și alți cîțiva. Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și le mai amintește, o inventivitate
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
cu Marian Munteanu, drogați, legionari, smintiți de libertate și democrație. Nici faptul că nici un preot nu a ieșit cu crucea în mînă ca să-i potolească pe acești oameni întărîtați împotriva semenilor lor. Oameni ieșiți din adîncuri, din întuneric, nemîncați, obosiți, tîrîți prin trenuri ca să scape Bucureștiul de asediul golanilor. Ca să aducă liniștea. Pentru care votaseră. Ca să sape și să planteze flori pe peluza din fața Teatrului Național. Ca să hăituiască pe străzile unei capitale din Europa oameni împotriva cărora erau asmuțiți. Am trăit
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
în care-și au principalul bazin electoral, și-au primit, cu vârf și îndesat, palmele meritate. Marko Bela, cel mai bine plătit poet din republică (!!!), ar trebui să realizeze că pentru a intra în curvăsăriile politice în care și-a târât partidul e nevoie de mai mult decât de o retorică a îmbufnării și de invocarea nerușinată a persecuției pe baze etnice, și când e cazul, și când nu e cazul. Problema mea, ca intelectual și cetățean, e ce se întâmplă
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
despre episodul său legionar nu amintește de-a lungul celor peste 500 de pagini decât de două ori, vag și în trecere. Cum e acesta, sunt și alte lucruri pe care jurnalul său le eludează: procesele în care a fost târât, anii de detenție, mizeriile materiale. E de înțeles: îndeobște foștii deținuți politic evită să vorbească despre umilințele fizice și morale pe care le-au îndurat. E o reacție a demnității lezate. Dincolo de asta, la Arșavir Acterian se pare că a
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
de viață, dragosteo. M-ai făcut să înțeleg moartea - și sunt cuprins de o panică urâtă" (22 dec. 1954). Exasperarea crește, cum înțelegem din rândurile scrisorii din 6 ian. 1955: "Plecarea ta m-a sfâșiat... De ce mă pedepsești atât? Mă târăsc ca într-un coșmar și plâng pe străzi. Nu pentru mine, iubitule, ci din grija ce am să fii fericită, ca să ai căldură în jurul tău, ca să nu te apese străinătatea lumii. Zilele de când nu te-am mai văzut sunt îngrozitoare
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
să se comporte oamenii căzuți în albia lui, ei se împart în două categorii: cei slabi, care intuiesc că lupta e zadarnică și se lasă duși de curent; cei puternici, care se împotrivesc cu îndîrjire și care, în ciuda zbaterii, sînt tîrîți. Deznodămîntul e mereu același, indiferent de calea pe care o alegi. Ori te supui și ești purtat de bună voie, ori te opui și ești dus cu de-a sila. Teologia creștină ține de a doua variantă: zbaterea unor teoreticieni
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
același, indiferent de calea pe care o alegi. Ori te supui și ești purtat de bună voie, ori te opui și ești dus cu de-a sila. Teologia creștină ține de a doua variantă: zbaterea unor teoreticieni care, deși sunt tîrîți de o lume a cărei absurditate refuză să o accepte, aleg să fie tîrîți cu demnitate. În asta stă și demnitatea lui Mihail Neamțu.
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
de bună voie, ori te opui și ești dus cu de-a sila. Teologia creștină ține de a doua variantă: zbaterea unor teoreticieni care, deși sunt tîrîți de o lume a cărei absurditate refuză să o accepte, aleg să fie tîrîți cu demnitate. În asta stă și demnitatea lui Mihail Neamțu.
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
țigările că ăștia nu au niciodată, da' ne fumează pe noi!" (dictionarurban.ro). Ambele sensuri apar și în presă: "Tirează (ia portofelul)" (RL = România liberă, 2455, 1998, 6) sau în memoriile lui "Fanfan, rechinul pușcăriilor": "Îl bunghesc pe nea Cazacu tîrînd o carte la saltea" (M. Avasilcăi 1994: 29). Alte atestări recente, culese din Internet, confirmă răspîndirea verbului, mai ales cu sensul "a pleca": fie în construcția cu pronume reflexiv - "io maine mă tirez pana în Grecia" (connect.co.ro); "mă
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
Daniel Cristea-Enache Să pornim banda: "un soare ca un cerc/ de decor, descărcat,/ un acumulator defect// în lumina nevrotică/ se târăsc la suprafață, ies din pereți, se preling/ gemând/ Ťglycerineť// strălucirea cadaverică pătrunde/ prin piele se impregnează în corp/ ca mirosul/ ca bătrânețea// nici o umbră nici o urmă de milă.// (băiețelul întinde mâna Ťhi my name is stereo mikeť" (peisaj); "jeleuri colorate
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
dorm și am coborât să-mi iau puțină apă. Apoi mi s-a părut că aud un șobolan în camera asta. — Ah, nu, de mulți ani nu mai sunt șobolani aici. De ce nu arunci toate lucrurile astea? Cordonul halatului se târa pe podea în urma ei. — Ți se face rău numai la gândul că ai putea să le atingi, nu-i așa? spuse fata. Dar eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat, iar Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am spus că, păstrând proporțiile, Elena Băsescu e un fel de Nicu Ceaușescu în PDL. Beizadea capricioasă, excesivă și superficială, amestecă lumea de Dorobanți (sau Primăverii) cu politica. Pretinde că totul i se cuvine. Fiind fata lu’ tata, partidul se târăște la picioarele ei. Sub titlul: „Mission Elena - Papa macht’s möglich“ („Misiunea Elena - tata o face posibilă“), nemții de la ARD au făcut subiect din investigația HotNews.ro publicată vineri, în care am demonstrat că partidul îi va asigura intrarea în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o funcție, intră și ies din criptele partidului după voia atotputernicilor, cu condiția să nu le ia vreodată, cum ar zice țiriac, numele în deșert. Ne hrănim dintr-o mămăligă de idei puține, amestecate la nesfârșit. Această bolboroseală cumplită ne târăște pe un sol sterp, ne provoacă o lehamite periculoasă și o plăcută stare de lene intelectuală. Cum am putea scăpa noi din coșmar? Am putea: ieșind din toropeală și contemplație; gândind autonom și critic. Am putea: căutând oameni noi, vii
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
banii negri se împuținează, unele ziare se închid. Când banii albi se împuținează, presa sănătoasă suferă cumplit. În rest, discuțiile despre reforma presei sunt bune de ținut la cursurile de jurnalism. Toată durerea și compasiunea pentru ziarele oneste care se târăsc prin deșertul crizei, sperând să supraviețuiască. Toată solidaritatea cu jurnaliștii de bună-credință, atâția câți sunt, de la ziarele care au tras obloanele. Niciun regret pentru hoitarii, vidanjorii și ciomăgarii de presă care dispar astăzi în neant, aerisind puțin locul. Parcă se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
că metodele lor sunt cele bune. Ei au confiscat discursul corect, vorbesc mereu în numele unor valori pe care le încalcă primii. Tot ei parodiază disidența sub o dictatură inventată. Tot ei trag semnale de alarmă și tot Cornel Nistorescu își târăște ziarul pe tărâmul puturos al invectivei securistoide de tip vadimist. Alți pseudoziariști, ca Mircea Dinescu, reclamă cu maxim tupeu că sunt cenzurați la mitingurile organizate de politicieni pe care îi toacă obsesiv, patologic, la televizor, în deplină libertate. Ei, falșii
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
invers. Scena de mai sus se multiplică la nesfârșit, ne izbește în plin de îndată ce pășim afară din universul domestic. Agresivitatea gratuită, indiferența macabră, lipsa de înțelegere față de durerea altuia au ajuns un mod de viață, un mod de a ne târî un destin mizerabil prin praful istoriei. Toate gesturile mici de peste zi - de la șofatul în trafic la înghesuiala din supermarket, de la serviciile proaste la mârlănia de pe litoral - se consumă într-un ritual de război veșnic cu lumea din jur. Cine și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Bine, bine. Da’ nu vii odată, că te așteaptă oamenii iștia. Ho! Că nu vine apa, omule! Până ce au să ajungă ca mine, au timp să aștepte. Zicând acestea, și-a băgat luleaua în chimir și a pornit către ei, târându și ciubotele prin colbul drumului. Ce durere aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la ele, că lighioanele îs colea? Să ne strângem unul lângă altul și să ne mișcăm încet încet, ca să nu priceapă lupii ce facem. Dacă ajungem la vreascuri sănătoși, facem focul acolo și gata.” Mic-mic, da’ mintea brici! Ne-am târât noi ca șarpele și după o vreme am ajuns la grămada de crengi. Ia să te văd, Pâcule, cum aprinzi tu focul pe omăt și cu găteje ude? l-a provocat moș Dumitru. Iar te grăbești, Dumitre, ca...Stai și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
timid, privirea spre el. Vorbea în șoaptă - obicei păstrat din țară, de frica microfoanelor ascunse în pereți, în pat, în aer. Ca să-și dovedească apartenența deplină la cultura franceză, Lionel a mai făcut următoarele: a mâncat tot ce zboară, se târăște și înoată; a învățat pétanque; a devenit expert în bilboquet; și-a luat abonament la meciurile echipei SCO Angers; e cu cotizația la zi în asociația pescarilor de crap din Maine-et-Loire; a văzut de trei ori filmul Bienvenu chez les
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din nas și mai toarnă puțină Coca. Mai gustă o dată. Satisfăcut, se întoarce spre Gustave și-i spune: — Abia acum e perfect. Mie-mi plac vinurile mai dulci. Gustave leșină. E prins în ultima clipă de doi picoli care-l târăsc în pivniță. Lionel îi toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un pachet pentru domnul Lionel. — Pune-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chef a venit și a spus că are să Îmi arate ceva În camera lui. Mama era plecată la o rudă. Nu am vrut să merg. Îmi era somn și abia mă trezisem. M-a smuncit de mână și m-a târât după el... aveam 13 ani când tatăl meu vitreg m-a violat... venea În camera mea ori de câte ori avea ocazia. Nu puteam să spun nimănui nimic pentru că amenința că mă omoară. După un timp a Început să Își aducă prietenii acasă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
chef, a venit și a spus că are să Îmi arate ceva În camera lui. Mama era plecată la o rudă. Nu am vrut să merg. Îmi era somn și abia mă trezsem. M-a smuncit de mână și m-a târât după el... Aveam 13 ani când tatăl meu vitreg m-a violat. Când iam spus mamei, mi-a tras o palmă și mi-a spus că trebuie să Îmi fie rușine. Lucrurile nu s-au oprit aici. Tatăl meu vitreg
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]