6,005 matches
-
e lumea. Lumea care populează cazinourile, barurile de noapte, palatele sau maiestuoasele case pe care nu le merită în totalitatea lor, indiferent de ceea ce se cred că sunt. Romanul superrealist trădează această facere perversă a sistemului, îl decimează și îl târăște în șesul dezlănțuit al libertinajului sodomic. Apropie buze, desface picioare, întărește anumite părți ale corpului, umezește ... să spunem ochii, când receptăm o cădere a noastră, prin noi, aproape și iminentă, poate și datorită energiilor, care ucid energiile universului, provocând scurcircuit
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intimitatea_ca_manifestare_perfecta_a_eului_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
pădurarul o agendă. Am făcut cu diligență cele necesare. Ne-am omenit cum se cuvine și ne-am despărțit. La întoarcere am dat pe la leasă, să văd starea în care se mai află căprioara. N-am mai găsit-o. Se târâse la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar ochii, deși năpădiți de muște verzi-albăstrii și
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403779517.html [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
și mă gândeam unde pot fi iezii... le-or fi foame...și deodată îmi fulge- ră prin minte ideea: Aici, în liziera de salcâmi trebuie să fie. Presupunerea mi-o indicase că- prioara. Încercase, așa muribundă cum era, să se târască în desișul de salcâmi, să-i alăpteze. Am pătruns cu greu printre crengile dese și încurcate până aproape de un izvor, deasupra că- ruia era o vatră de nisip galben și mărunt. Am stat nemișcat cu urechile ascuțite. Nimic. Am început
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403779517.html [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă până la un ududoi aproape. Să n-o devoreze ciorile, coțofenele, vulpile sau câinii prea repede, am băgat-o sub mal și am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marșul funebru. - Rămâi
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403779517.html [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Se așeză apoi la umbra crengilor uscate și închise ochii, părând chiar că adormise. La miezul nopții, când nici o fereastră nu mai era luminată în palat, un foșnet ciudat o făcu pe Cora să sară în picioare. Viermele uriaș se târa de-a lungul trunchiului, căutând un alt pom în care să intre. - Bună ziua, salută fata politicoasă, nu te supăra, dar nu e frumos să distrugi pomii! - Mi-e-he foa-ha-me-he! To-ho-t ti-hi-mpu-hu-l mi-e-he foa-ha-me-he! - Of, bietul de tine! Dacă te duc într-
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
și au ajuns într-un culoar cu o ușă mică ce dădea într-o înfundătură în care au găsit o sticlă de vin cu cămașă. Au luat-o apoi pe culoar la stânga, apoi dreapta unde n-au putut pătrunde decât târându-se circa 5 metri. Alt antrenament: aruncarea, noaptea, de pe un pod ce trecea peste calea ferată, pe un morman de cărbuni; prinși de pază, au fost duși la biroul de serviciu CFR. Din economiile strânse și-au cumpărat veselă de
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1495675428.html [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
Maica Domnului ne-ajută La covrigi și la nuci multe. Ne dați, ne dați ori nu ne dați? La anul și lamulți ani! Oamenii ne dădeau colindețe, covrigi, mere sau nuci, abia mai căram traista prin nămeți,mai mult o târam de grea ce era... Eram o copilă firavă, dar inimoasă, mergeam la colindat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte
COLINDEŢELE-TRADIŢII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1418318187.html [Corola-blog/BlogPost/375739_a_377068]
-
sunt decât niște măști din spatele cărora trage sfori, dă verdicte ce afectează, în primul rând, însuși omul. Nepotul: Înțeleg și îmi dau seama de acest lucru, dar ce aș putea face eu, un simplu om de rând care abia își târăște viața de azi pe mâine? Unchiul: Să fim înțeleși din capul locului. Omul poate fi ceea ce dorește. Dacă te uiți în oglindă și ai încredere în cel pe care îl vezi, dacă ai fost pus în fața unor situații limită pe
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1477764209.html [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
drezină am să pier, ci ca o splendidă rachetă și port ca pe un giuvaer a nemuririi verighetă. Sunt vânător, nu braconier, gândind cioplesc, nu scriu cu cretă. Sunt arșiță, nu aspru ger, mândru condor și nu egretă. Nu mă târăsc. Nu sunt apter și posed magica baghetă care preface în prier iarna ce-n mine se repetă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1425926896.html [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
tribună rezervată presei în care ne strângem mai toți...Adică majoritatea ziariștilor prezenți la Rio: lângă mine iau loc colegii mei din Radio Ștefan Alecsiu, Răzvan Tomescu și Bogdan Predescu( Mugur Corpaci a fost dimineață la canotaj, apoi s-a „târât” spre odihnă, nerefăcut încă după răceală puternică...),pe rândul din spate se află toată echipa GSP(Luminița Paul, Cătălin Tolontan, Marian Ursescufotoreporterul Criști Preda se află jos, la nivelul suprafeței de joc, alături de Criști Nistor de al Agerpres și de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/rio-2016-ganduri-razlete-9/ [Corola-blog/BlogPost/92543_a_93835]
-
stalinistă, procesul în care să fie acuzată întreaga ortodoxie ne supusă Moscovei, așa cum s-a urmărit. Din punct de vedere istoric, asta ne îngreunează cercetarea trebuind să-i stabilim de- abia acum pe adevărații rezistenți care ar fi putut fi târâți în proces; dar din punct de vedere martiric, unicul acuzat pe care îl au în mână călăii răpindu-l cu riscul producerii unui conflict international, se poartă cât se poate de tradițional pentru actele frumoase ale Credinței lui: Preia totul
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_biserica_din_eter_conclu_corneliu_leu_1330887561.html [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului POETUL Ăstei lumi nesăbuite Când pricepe-i adevăr, În zdrențuite căpute Liniștit poți să și mori; Te-ai târât pe brânci, pe coate, Să ajungi până aici, Lasă-i pe-alții mai departe-n Mușuroiul de furnici... Și rămâi lumii de strajă Închipuit în eres, Lasă-te pătruns de vrajă, Cate alții...înțeles; Deapănă mereu poveste În troheu, dactil
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1424563822.html [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de bestii fioroase ce se strângea ca un cordon implacabil în jurul lor. Se opri o clipă cât să înțeleagă despre ce era vorba, apoi se repezi târând după sine fata ce era încă, sub efectul șocului, o împinse în mașină cu forța, apoi apucă levierul de sub scaunul posterior și se întoarse cu rapiditate de felină către prădătorii ce dădură înapoi surprinși de arma periculoasă, ce li se
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481805378.html [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
ce avea să o aștepte la Istanbul, dacă acolo îi va fi locul. Așa cum ședea pe butucul de odihnă al Doamnei, până atunci a Țării Moldovei, mama voievodului Alexandru Movilă, cu părul ciuntit, cu privirile pierdute, vedeai pe martira catolică târâtă pe pământurile unei alte religii mult mai păgâne decât cea ortodoxă cu care își împăcase gândul, ca fiind a soțului și a copiilor săi. Pădurile se întindeau de o parte și de alta a drumului. Verdele lor strălucea viu sub
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei ienicerii îl aplecară cu fața la pământ. Acesta se smulse ridicându-se mândru. Își întoarse pe jumătate corpul spre cei din carul prizonierilor domnești, aplecându-și capul către
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
înceta să se audă: "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum..." Capul i se rostogoli, înroșind pământul. Ochii îi deschise, clipind repede de câteva ori, limba și-o trase în gura năclăită de sânge, rămânând așa, nemișcat. Tobele tăcură. Trupul târât prin fața carului din care, timp de aproape cinci ore, Principele Alexandru împreună cu mama sa și fratele său mai mic priviseră chinul celor ce-și jertfiseră viața pentru ei, se zdrobea de bolovănișurile locului, înroșindu-le cu sângele ce nu contenea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
nuntă mare cu alai, Rapsozii din vechime povestiră: Nuntașii-aveau cu toți un nobil strai. Sosiseră din vremi îndepărtate Pulsari și stele duble, galaxii, Fuseseră din vremuri vechi chemate Să poarte în lumină gânduri vii. Cometele cu plete-n trenă ruptă Târând cu ele praf de diamant Si palizi sateliți cu fața suptă, Planete-nfăsurate-n alb neant, Venind grăbit la mese se-așezară Cu ranguri, cu fireturi, cu brocart, Când mirii în văpăi se aplecară, Suflând în lumânările ce ard... În noaptea veșniciei
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară se păstrează în casă de pe un an pe altul. Alți penitenți poartă în spate câte o cruce grea și își târăsc picioarele în lanțuri care le rănesc gleznele. Explicația “măștii” lor e foarte simplă și de natură practică: se dorește ascunderea identității purtătorilor, lucru explicabil dacă ținem seama de brutalitatea cu care se autoflagelează unii dintre ei. Prin autobiciuire, cătușe fixate
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1397837922.html [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
chiar cu pietrele templului nostru...căci nu mai contează cât de sfioasă e mâna care a lovit... Viața merge pe contrasens... suntem decapitați, dezmembrați... pretutindeni cad așchii din noi... Într-o confesiune a umilinței... Am strigat, am plâns, ne-am târât pe genunchi Implorând ascultare. Explicând că nu suntem noi... Că nu-s trupurile și sufletele noastre Cele pe stâlp răstignite și expuse lapidării. Că nu e a noastră acea îngrozitoare vinovăție Cu care ticălos ne-ați împroprietărit, Voi, cei mai
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Recurs_la_intelepciune_rodica_elena_lupu_1373889929.html [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
ce arde în permanență prin ochii-ți de stăpân! - Accept darul vostru! - își puse Ursuz coroana pe cap. Ei, cum îmi stă? - Minunat, stăpâne! - Îmi doresc o încoronare cu alai mare în care însuși vodă să cadă la picioarele mele târându-se ca un șarpe! - Precum poruncești, Majestate! Dar după umila mea părere este nevoie să terminăm odată pentru totdeauna cu dușmanii din lumea ta! Nu dorim ca încoronarea să fie deranjată de Contele Dracula... - Ai dreptate! Chiar acum vă voi
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421651217.html [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
ăsta, în timp ce eu mă duc cu bicicleta s-o chem pe bunica de la vale! Fără să-i dau timp de gândire, am apucat-o cu hotărâre de mână și am tras-o neînduplecată afară la aer curat. Abia se mai târa biata de ea și tremura din toate încheieturile. Am silit-o să se așeze pe iarbă sub cireș și am constatat cu uimire că afară nu era nici urmă de muște. Nici măcar pereții externi ai casei nu erau atinși de
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481727573.html [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
nu contează. Toate erau crime ale Ființei umane îndreptate împotriva ei înseși. Diferența dintre om și câine, sesiza la un moment dat autoarea evadărilor tăcute și imposibile din realitate în Sinele propriu, era aceea că „Măcar el, câinele, se poate târî să-și găsească un adăpost. Să găsească un colț de pâine, un os.”, pe când el, Omul, redus la orizontul strâmt al imperiului maladiv al fricii, nu mai poseda de mult libertatea-i firească de a-și alege, fără constrângeri, drumul
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1409057274.html [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
din acele vizite, văzându-mă cu romanul lui Herman Melvill împrumutat de la biblioteca sătească, aflată într-o casă rechiziționată și ea, roman pe a cărei copertă, Ahab, cu piciorul său de lemn, dirija de pe puntea vasului, țipând la mateloții ce târau harpoanele cu pipa-n gură, îmi promisese una asemănătoare, care să-mi decoreze rafturile unei modeste biblioteci, fără să aibă nici cea mai mică bănuială că aș putea-o folosi la o vârstă așa de fragedă, îndesând în ea tutunul
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
riduri, bătută de soare și vânt, ca a unui marinar. Ca prin vis rememora crâmpeie din tot ce s-a întâmplat astfel că se văzu trasă cu forța de o mână și de gulerul paltonașului mototolit și murdar de mâzgă, târâtă prin mulțimea de soldați și de civili ce-i împingeau și îi loveau până pe trotuarul de dincolo de Inter. Când era convinsă că o va trânti la pământ cu aceeași forță, își adună ultimele puteri să strige după ajutor, însă el
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
la pământ cu aceeași forță, își adună ultimele puteri să strige după ajutor, însă el a privit-o crunt o fracțiune de secundă și i-a adresat un singur cuvânt printre dinți : FUGI! Și a fugit. Mai mult s-a târât, rezemându-se de pereți. Nu mai avea forță să alerge. La doar câțiva pași de ea de ea, un tânăr cu hainele sfâșiate și cu sânge pe față încerca să se ridice în picioare după ce se târâse mult pe genunchi
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]