959 matches
-
soției mele patul de păduchi și, pentru asta, a fost chiar nevoită să meargă la baie. Ce înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu era o haimana vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
imbecil.“ Nu eram atent la sensul cuvintelor pe care le pronunțam, mă amuza doar să-mi aud vocea vibrând în aer. Poate îi vorbeam umbrei mele, ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul ăsta, mi-aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit om din lume. Târfa intră în cameră; gândurile îmi dispărură. Corpul, gesturile ei se revărsau ca un fluid care mă calma. De data aceasta avea o mină mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia devenise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pulpana rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam: „Târfă... târfă...“ Îi îmbrățișam pulpele având gust de miez de castravete, amar, dulce și acru. Am plâns. Cât am mai plâns! Când mi-am revenit, mi-am dat seama că plecase. Poate că îmi trebuise mai puțin de o clipă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam: „Târfă... târfă...“ Îi îmbrățișam pulpele având gust de miez de castravete, amar, dulce și acru. Am plâns. Cât am mai plâns! Când mi-am revenit, mi-am dat seama că plecase. Poate că îmi trebuise mai puțin de o clipă ca să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin de naja; un singur gât ar fi trimis toate coșmarurile mele în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fața cu un fular. În aceeași clipă percepeam în mine o personalitate dublă, un complex de măcelar și negustor de mărunțișuri. M-am îndepărtat în vârful picioarelor spre camera soției mele. Încăperea era cufundată în întuneric. Am deschis ușa încet. Târfa cred că visa, spunea cu voce tare, ca pentru sine: „Desfă-ți fularul de la gât!“ M-am apropiat de patul ei, îmi scăldam fața în respirația ei arzătoare și calmă. Ce căldură plăcută și însuflețitoare: respirându-i efluviile, în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
coapsă bătrânului cititor de versete din Coran. A două zi l-aș fi întrebat: „Știi de unde era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era al meu! Continuă pe un ton tânguitor: „Da, în dimineața asta, fiica mea (voia să spună „târfa“) mi s-a plâns că cineva i-a furat cămașa. Nu vreau să spun nimic rău, dar ieri a avortat. Noi știm bine, copilul... Spunea ea însăși: «La baie am rămas însărcinată.» Ieri-seară, m-am dus să-i fac frecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l pun într-o cutie veche, în alcov. Am închis cu grijă capacul. Nu, copilul nu-mi putea semăna deloc. În mod sigur e al bătrânului negustor de mărunțișuri. După-amiază, ușa camerei mele se dechise din nou; fratele ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere, toți cei care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care crede că totul îi este permis pentru a-și câștiga existența. Natura părea că prevăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în mine. Ce este eternitatea? Pentru mine era să te joci de-a v-ați ascunselea cu târfa, pe malul Surenului și, apoi, cu ochii închiși, să-ți înfunzi pentru o clipă fața în pliul rochiei sale. Îmi dădeam seama că vorbesc singur. Într-un mod bizar. Am vrut să-mi vorbesc mie însumi, dar buzele mi-erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror cerc mă ținea prizonier. Semănăm cu o bufniță, dar gemetele mi se opreau în gât și le scuipam sub formă de cheaguri de sânge. Poate bufnița suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și mi-am înfășurat fularul de două-trei ori în jurul capului, îndoindu-mi spatele. În sfârșit, m-am dus să iau cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem în caseta cea veche; în vârful picioarelor, mă îndreptam spre camera târfei. La ușă am observat că încăperea era scufundată într-un întuneric profund. Ascultând cu atenție și am auzit-o spunând: „Ai venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mele și brațele i se lipiseră de ceafa mea, atât de bine, că eram unul, ca masculul și femela de mandragoră. Ardoarea tandră a acestei cărni proaspete și tinere pătrundea în mine, aspirată de toți atomii corpului meu în flăcări. Târfa mă absorbea ca pe o pradă, iar eu trăiam între teamă și voluptate. Gura ei avea gustul acru al miezului de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce avea să fie trecut în rezervă, într-un fel sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
amintească toate ofertele care i-au fost făcute de-a lungul timpului, de la minciunile cu care comuniștii au venit la el pe cînd era un simplu sublocotenent, pînă la nebunia loviturii de stat militare a Regizorului. Fusese sau nu Armata tîrfa politicienilor de-alungul timpului? I se părea că da. Iar ce se întîmplase la Revoluție pusese capac la toate. Dacă ar fi putut, i-ar fi scos pe toți din morminte, regaliști, conservatori, țărăniști, liberali, comuniști, le-ar fi zdrobit oasele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca el, i-am spus. Majoritatea bărbaților ar fi geloși pe o femeie ca tine. Mă privi În ochi și apoi se uită la mine de sus până jos. Era acel gen de privire provocatoare care le este permis numai târfelor și vedetelor de cinema extrem de bogate și de frumoase. Era un zâmbet menit să mă facă să mă urc pe ea ca o plantă agățătoare pe un arac. O privire care mă făcea să-mi doresc să dau gaură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Eu nu vedeam la ea nimic care să fie un eșec, cu excepția, poate, a cafenelelor pe care le frecventa. — S-a ajuns până acolo Încât o femeie nu mai poate ieși fardată În oraș, de teamă să nu fie numită târfă, adăugă. — Nu-mi păreți a fi genul de femeie care să-și facă prea multe griji despre cum o strigă lumea, i-am zis. Și se Întâmplă ca mie să-mi placă o femeie care arată ca o doamnă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-sa l-a părăsit, așa că poți să-ți iei gândul de la ea. A cheltuit toți banii pe care el i-a câșltigat, și când i-a terminat a plecat cu alt bărbat. Mai bine moare, decât să-i ceară ajutor târfei ăleia. — Poate că e mort deja, am sugerat eu. — Nu Kurt, zise Bock, și expresia feței lui arăta că se opunea acestei posibilități. E un tip deștept. Plin de idei. Găsește el o cale de scăpare din asta. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o practică pe care a început-o de când era o copilă. Îl văd pe tata cum o lovește pe mama cu o lopată. S-a întâmplat brusc. Fără veste. Nu-mi vine să-mi cred ochilor. E nebun. O face târfă pe mama. Trupul mamei se încovoaie. Mi se umflă pieptul. O lovește în față, în spate, strigându-i că o să-i rupă oasele. Mama e în stare de șoc, incapabilă să se miște. Tata o târăște pe jos, o lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nevoie de el acolo. Nici o referire despre ce simte Yu Qiwei că pleacă, despre relația lor sau despre viitor. Nici măcar o vorbă. Actrița este pentru prima oară nedumerită de rolul pe care-l joacă - o eroină care trădează ca o târfă. Continuă relația cu Chao, dar între timp îi scrie lui Yu Qiwei. Când nu primește nici-un răspuns, pleacă din oraș, hoinărește, se întoarce și pleacă din nou. Trece un an. Apoi ajunge la un punct când nu mai poate suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
venise greu să-l creadă în întregime: — Totul e fizic. Chimic, electric. Sinapse. Flacără sau nu. Ea se lăsă din nou pe pat, lângă el. Haide, zâmbi ea, agățându-se de cearșafuri, ca să aibă un punct de sprijin. Ce are târfa asta și eu nu? Își acoperi chelia cu ambele mâini. —Nimic. Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-am nici o șansă reală să concurez cu așa ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine nu știu nici eu. Pe mine mă cheamă abia când vine momentul să se insulte. Atunci n-am încotro, stau și ascult. Până izbutesc să-i despart, am ocazia de cele mai multe ori să învăț niște înjurături nou-nouțe. Os de târfă, de pildă. Habar n-am ce înseamnă, dar așa îi zice Negreanu nevestei lui, când se îmbată. Sau cel puțin, simplu, târfă, cuvântul nu poate lipsi și el îl repetă cu un fel de plăcere, făcându-se roșu la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]