702 matches
-
lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și paginile smulse din registrul bătrînului doctor Pérec? Yvonne Îl fulgeră cu privirea. - Asta nu privește nicidecum poliția. - Dar nu tăgăduiți legătura. Așadar e un răspuns. Fersen se Îndepărtă, lăsînd-o pe fosta brutăreasă să-și Închipuie cum Îi Înfige pe tăcute un cuțit În spate. Gwen, ajungînd lîngă maică-sa, văzu limpede că aceasta era furioasă. - Ce voia de la tine? - Nimic. Mă Întorc pe jos. Am nevoie de aer. Yvonne se Îndepărtă cu pași mari, simțind În urmă privirea albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu-i așa? Ușa care se deschise lăsîndu-l pe Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de frumoasă ca În lumina transparentă a acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum Își pierde aroganța Într-o agitație necontrolată și, culmea deliciului, imploratoare. - PM, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar Nikki l‑a ajutat să se ridice și l‑a condus În dormitor, scuzându‑se: - S‑a obosit prea tare. A crezut că poate să sară peste siestă, și uite că n‑a putut. Muțenia aparatului video și Ravelstein, tăcut și contemplând poate În gând, dintr‑un unghi nefamiliar, aspectele bolii și ale morții, l‑au urmat pe Nikki afară din cameră. L‑am culcat În patul cu saltea de puf și cuverturi de mătase. Când și‑a lăsat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dizolve „SPI“ și chiar să-i bage la pușcărie pe mulți dintre membrii acestuia, dar noua „Fundație Națională a Indianului“ nu pare mai bună... Aceiași oameni de la „SPI“ sunt acum în „FUNAI“, cu diferența că se străduiesc să acționeze pe tăcute. Iar jurnaliștii au obosit să mai vorbească despre asta. — Noi, jurnaliștii, n-am obosit, îl corectă Sierralta. Cititorii sunt cei care obosesc... Trăim într-o lume schimbătoare, cu o societate care cere în fiecare zi lucruri noi. Știrile, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care celălalt i-o dădea și se instală pe iarbă, sub un bananier. Poate că o să vă par cinic, spuse el, dar vă asigur că nu vreau decât să fiu sincer. Mă interesează să rezolv această problemă repede și pe tăcute, pentru că a izbucnit în zona mea și îmi poate afecta viitorul în companie. În plus, îmi place... Iese din rutină... — Nu e un joc... Nu, bineînțeles. N-am vrut să spun asta... arătă spre tot ce îl înconjura: selva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deveniră complet albi, rămase așa o clipă și apoi îl privi stăruitor pe noul venit. — Răul este deja înăuntru, spuse băiatul în limba lui. Yubani-i îl poartă în piept... Păsările răului zburau peste tabăra albilor. Și yubani-i vor dispărea pe tăcute, fără război, de pe fața pământului. Tuși sec și se înfioră, agitat. Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unei ape de colonie unisex radia dinspre Patta, a cărui față părea În dimineața aceasta să fie pomădată mai degrabă decât bărbierită. Brunetti se duse lângă birou și se opri În fața lui, Întrebându-se cât de mult avea să rămână tăcut Patta, o tehnică la care acesta apela deseori când voia să sublinieze importanța celor ce le avea de spus. Trecu cel puțin un minut Întreg Înainte ca Patta să spună: — Stai jos, commissario. Folosirea repetată a gradului Îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doar din punct de vedere estetic? Desigur, în ultima vreme, Hugo se trezise admirând până și contururile de la Fitzherbert Place. Casa era, într-adevăr, grațioasă, în ciuda volumului enorm de reparații de care avea nevoie. Însă de-acum Hugo abandonase, pe tăcute, planurile de renovare ale Amandei. Care, pentru a fi duse la bun sfârșit, cereau nu numai timp și bani, dar și dispoziția de a te apuca de treabă. Or nici lui, nici lui Theo nu le păsa că, atunci când urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către el și i-a atins obrazul cu buzele. —Adio, Hugo. A închis repede ușa în urma ei. Înainte ca Hugo să apuce să-i vadă lacrimile. Pe tot drumul spre casă, Alice a stat în spatele autobuzului și a plâns pe tăcute, cu nasul în eșarfă. Se simțea ca și cum cineva i-ar fi răsucit un cuțit în inimă. Îi era groază pentru Hugo. Teama acestuia că avea să-l piardă pe Theo era, probabil, justificată. Așa cum ea știa foarte bine, procesele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
1997. La una dintre vizitele-mi duminicale la mormântul Dianei, văzui acolo un monument funerar, zidit de soții Cristina și Vasile Dascălu, părinți de-a pururi Întristați, care au scris acest epitaf profund emoționant: Sub această piatră rece, În acest tăcut mormânt, Doarme tot ce-a fost mai dulce Și mai scump pe-acest pământ. Pomenirea Dianei să fie din neam În neam, În vecii vecilor, Amin! Nicolae Grebenea (1905 2006) preot și scriitor „Ca urmare a unei Îndelungate mediatizări mincinoase
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Stănică turnă în pahare la toți. Convivii ridicară întîi paharul în sus, cu gândul de a ciocni, apoi o oarecare rușine îi reținu, și băură în tăcere. Olimpia făcuse un morman de felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să stați nemîncați?! Ce-o fi o fi, acum, să fim
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se descovoaie milimetru cu milimetru) că grija de o viață a Patriciei era că, dacă tot trebuia să-și dea duhul, atunci măcar era musai să apuce să și-l dea dintr-o poziție de bună conveniență. Lângă ei, pe tăcute, Patricia izbutise să-și retragă doi centimetri una dintre glezne. În foșnetul, ca de sare, al dantelelor. În gâlgâitul de nădușală al fiecărui por. După cinci minute de sforțare și chin, era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
considerată un drept absolut ce aparține exclusiv proprietarilor, subiect al anumitor restricții impuse de stat. Aceasta este o distincție esențială care separă conceptul feudal de proprietate de felul cum este gândită astăzi<footnote Jeremy Rifkin, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va pune în umbră „visul american”, Editura Polirom, Iași, 2006, pp. 115-116. footnote>. Istoricul Ch. McIlwain scrie că, în lumea medievală, esența teoriei proprietății este o ierarhie de drepturi și puteri, toate existând și putând fi exercitate asupra acelorași
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Căutase o vreme morții mineriadei. Nu pe cei despre care se știa. Ci morții fără nume, printre care, pentru câtva timp, se aflase și ea. Berti nu ar fi văzut cu ochi buni această strădanie, de aceea făcuse totul pe tăcute, întrebând din om în om, citind prin ziarele vechi mărturiile supraviețuitorilor. Astfel ajunsese, cu mănunchiul de lumânări ale bunicii în mână, dedicat morților fără nume și gropilor comune de pretutindeni, în cimitirul de la Străulești. Administratorul cimitirului o măsurase cu neîncredere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa se pare, spuse popa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stare să i-l facă gratis, simțind că opera avea un caracter de permanență și gratuitate. Lucrarea i-o executa Butoiescu, el, Ioanide, ținea să meargă o zi la fața locului ca să lămurească lucrurile. Cum i se întîmpla nu rareori, tăcutul Butoiescu "critică" la început lucrarea (așa se exprima Ioanide). De fapt, Butoiescu nu zisese nimic, dar când, după o zi de consultare, spre a-și face o idee și a întocmi lista materialelor, Botticelli se prezentă înaintea lui Ioanide, musculatura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dată, într-adevăr, Conțescu se bâlbâia, din care cauză evita să vorbească și făcea numai semne. Luxarea piciorului îi făcea întoarcerile dureroase, cu toate că ea nu era așa de gravă încît să necesite aplicarea unui corset de ghips. Hergot trăsese pe tăcute de picior, fără a mai aștepta alte consultații, și osul își reluase la timp locul originar, lăsând numai o regiune inflamată și dureroasă. Bolnavul era privit și salutat de vizitatori și răspundea din privire. Lângă el ținea cu mâna dosarul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domeniu, să trăiești începutul cunoașterii, al acțiunii, al dorinței de a trăi într-o atmosferă mai înaltă. Prin prisma acestor opinii, snobismul trebuie acceptat. În timp ce cunoștințele noastre sunt in-complete și nesigure, ne complacem în a proceda ca snobii așteptând pe tăcute să ne lămurim (nu sunt oare oameni care, prin tăcerea lor, dau falsa impresie că înțeleg ce vorbesc ceilalți?). În modul în care se manifestă relațiile interumane actuale, fiecare om este snob cel puțin în anumite momente. Dacă nu se
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
alcătuirii lor umane și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața și să-și asume imoralitatea ei funciară. Ce să mai vorbim de sex! Scriind, păreau cu toții asexuați și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața și să-și asume imoralitatea ei funciară. Ce să mai vorbim de sex! Scriind, păreau cu toții asexuați și tăceau în privința singurului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața și să-și asume imoralitatea ei funciară. Ce să mai vorbim de sex! Scriind, păreau cu toții asexuați și tăceau în privința singurului lucru care îi îngenunchea și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
familia mea. Nu existau lamentații, așa cum nu existau îmbrățișări de despărțire sau regăsire, nici declarații de iubire sau de dor. Viața afectivă în familia mea curgea prin albii subterane, iar apele izvorâte din sufletul fiecăruia se întîlneau între ele pe tăcute. Tatăl meu nu m-a mângâiat, nu m-a îmbrățișat și nu m-a sărutat niciodată, nici când ar fi putut să o facă, când eram copil. Mama, care avea un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o zică. Austria vrea aseminea pace, căci dorește să-și rumege în liniște naționalitățile și să le asimileze cu sucul gastric maghiaro-german. Germania are alte trebi de făcut; apoi pe ea n-o interesează aproape defel Cestiunea Orientului, după cum zice tăcutul ci cancelariu. Ea n-are de gând de a-și urni sabia din teacă pentru a apăra acțiunile împrumuturilor engleze, exportul austriac, englez și francez, c-un cuvânt n-are gust să se bată pentru ochii frumoși ai bancherilor din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]