2,227 matches
-
se părea că aparține, de acum, unei alte împărății, a Întunericului. Plimbările prin pădure le făcea noaptea, pentru a nu fi văzută de nimeni. Astfel, companionii ei au devenit liliecii și bufnițele, iar în nopțile cu Lună Plină își făcea tăieturi adânci pe braț, până țâșnea sângele, pentru a parafa astfel un straniu pact cu forțele întunericului. Ziua stătea închisă în cameră, purtând un văl pe față, iar una dintre slujnice a auzit-o spunând: „Vana! Vana! Sper că răzbunarea mea
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
se pregătesc două altare de jertfă pe care sunt sacrificați doi viței, Ilie le dă întâietate spunând: rugați-vă la zeul vostru și faceți să se coboare foc din cer peste jertfa voastră. Preoții lui Baal se roagă, își fac tăieturi pe corp, sar înaintea jertfei dar nimic nu se întâmplă. Atunci îi dă la o parte, pune să se toarne de trei ori câte patru cofe de apă peste jertfa sa și se roagă în auzul întregului popor: ,,Doamne, Dumnezeul
SFÂNTUL ILIE de ION UNTARU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365267_a_366596]
-
am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proștii, că te răpun... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viață? Pe urma deștepților? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupți frumos cu tăieturi fine de floretă, el lovește greu cu lăstarul în moalele capului. Și în zadar risipești spirit și vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ți spun, prostul are o concepție telurică a vieții. Uite așa își înfundă spatele și
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
că vor primi buletine de vot cu numele respective, dar ei sunt liberi să facă orice altă propunere. Cu o mică precizare tehnică (adică procedurală): Nu numai să taie, ci să taie adăugând alt nume. Buletinele care vor avea numai tăieturi se anulează. Cele care propun alt nume sunt valabile. Și, bucuros de succes, a păstrat în biroul său, la Kremlin, acea colecție de buletine de vot care i-au confirmat impunerea absolută a politicilor pe care le începea. Bajanov era
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (4) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365578_a_366907]
-
de a scrie un alt nume, nu avea nici un alt scop decât cel premeditat de a-și identifica adversarii din CC care-l tăiaseră, prin analiza grafologică a scrierii numelor pe care le adăugaseră. Dacă ar fi rămas o simplă tăietură, grafologii n-ar mai fi avut ce identifica. Pe toți aceștia, bine înțeles că i-a împușcat ca dușmani. Asta era adevărata confirmare a puterii sale și nu colecția de voturi pe care o păstrase. Dar i-a împușcat și
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (4) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365578_a_366907]
-
tronează și acum în fața blocului, dar imediat după revoluție, prin anul 1991, un ,,binevoitor” a încercat să-l suprime pe inocentul nuc. Astfel că într-o noapte din toamna - iarna lui 1991 l-am găsit pe acest copac având două tăieturi și pe o parte și pe alta cu joagărul. Norocul a fost că nu au fost prea adânci. Când am văzut rănile, mi-am adus aminte cum se făcea la noi în sat când iepurii sălbatici rodeau merii, că se
NUCII COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366195_a_367524]
-
să spună că, deși nu vedem în interiorul lemnu- lui, totuși simțim semnul care se pune/ se naște în trunchiul lui- atunci și numai arunci când prindem miracolul cuvântului. Poezia lui Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) este naturală, ieșită parcă din prima tăietură a gândului, caută simplitatea, este discret presărată cu filosofie (și cu idei filosofice), cultivă înțelepciunea, găsește expresia memorabilă. Ritmurile ei sunt ritmurile ideii- de aceea se citește cursiv, ca o demonstrație cu larghețea de rigoare (nu strictă, adică, ci trecând
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
fiindcă simt nevoia să comunic și comunic fiindcă simt nevoia să trăiesc. Și trăiesc fiindcă scriu. CUVÂNTUL CARE RÂDE Neinspirat fiind ... .. Ca să încep cu aceste două cuvinte următorul meu text, nu vă pot arăta dar, a trebuit să execut numeroase tăieturi a unor cuvinte banale și fără zvâc. Mergeam bezmetic cu pixul pe hârtie și urmăream o muscă urmărită de un muscoi, doar-doar îmi vine musca ... ăăă ... muza la picioare. Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
Scriu fiindcă simt nevoia să comunic și comunic fiindcă simt nevoia să trăiesc. Și trăiesc fiindcă scriu.CUVÂNTUL CARE RÂDENeinspirat fiind ... ..Ca să încep cu aceste două cuvinte următorul meu text, nu vă pot arăta dar, a trebuit să execut numeroase tăieturi a unor cuvinte banale și fără zvâc. Mergeam bezmetic cu pixul pe hârtie și urmăream o muscă urmărită de un muscoi, doar-doar îmi vine musca ... ăăă ... muza la picioare.Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
parcă în fața unui caleidoscop care schimbă prin nenumărate unghiuri mii și mii de fațete ce se succed în planuri amețitoare. Un perete al muntelui tăiat în linie dreaptă acum îți lasă spațiu pentru a privi alt munte cu o altă tăietura dreapta, ori în trepte, ori cu rotunjimi sau scări, cele mai multe cu infinite și complicate forme geometrice, căci fantezia naturii a întrecut orice închipuire. Adâncimea, șerpuirea râului Colorado care-și adună apele din mai multe râulețe, miile de forme, planuri și
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
dumnezeu semințele se țin de mână cu ochii închiși așteptând o nouă împărăție mâine va fi un flash-mob în central park vor să dezgroape un copac și să-l planteze cu rădăcinile în sus. tangent la soare pielea este franjurată tăietura adâncă te spăl cu apă rece sângele curge în fire răsucite carnea pare un ochi bolnav de conjunctivită corpul tău tangent la soare mă chinuie ca pe brâncuși coloana - ți-ai schimbat linia vieții. de sus cineva privește strada ca
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PLICTISEALĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului tăietura e adâncă. tiparul a ars. reconstituirea e inutilă. brațul strânge între cot și coaste, indiferența. degetele atacă tastele inutil. în sepia, coperta a patra a pasului tău printre file, pare ruptă. sfâșiată de minciună, virgula a devenit aluatul din care
PLICTISEALĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354826_a_356155]
-
se agrava din ce in ce mai tare! La o nouă examinare la ecograf, doctorița a exclamat: - Doamne, ce mă fac! Cheamă repede chirurgul! A fost operată in cele din urmă! Puțin a lipsit să nu dea ortul popii! Este fericita posesoare a unei tăieturi, viitoare cicatrice, de vreo 20 de cm, semnul trecerii prin calvarul medicinii romanești de înaltă clasă! Un dr. chirurg a salvat-o: dr. Pxxxx. A scăpat datorită colaborării a trei medici: Pxxxxxxx, Cxxxxxxx si Pxxxx. Diagnosticul: - icter mecanic cu abces
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
om!...” „Da, un om! Povestea aceea cu Auschnit... la grădina de vară... pe care chiar tu mi-ai spus-o... Cine o poate uita?” Moșu’ Klesch înclinase pe neașteptate capul, încât Sibla a putut evita abia în ultima clipă o tăietură greșită. În seara aceea frizerul n-a plecat devreme acasă. Moșu’ Klesch l-a reținut lângă sine. „Știi, Sibla, mai rămâi”, i-a spus după ce acesta își reintrodusese instrumentele în tașca de piele scorojită. „Mai am un șnaps, dacă vrei
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
se întâlnesc după trei decenii de absență, derulându-și amintirile și biografiile vreme de zece zile - zece secvențe, ca într-un Decalog, petrecute în biblioteca de acasă, acea bibliotecă mai ales din suflet, acolo unde se mai păstrează, cu sfințenie, tăieturi din articolele publicate în tinerețe, texte scăpând ca prin minune ochiului „de vultur” al cenzurii (și) datorită trucurilor, familiare deja, uzitate pe larg de scriitorii timpului comunist. Nu întâmplător, fiecare capitol are un motto biblic, răzbunând parcă vremea copilăriei, în
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
ochi, urechi sau piele unde libertatea mă desfată cu limite albastre unde frigul nu se poate cățăra, unde viața e atât de tare încât poate îmbata vinul *** scapă-mă de mine, să mă evapor, să fiu transpirație pe suferința Ta, tăietură în coasta crucii, taie-mă cu coasa iubirii, fă-mă amurg și junghiere perpetuă, scapă-ma de mine, scapă-mă, in inima Ta *** mă las în nisipul umbrei, cu spatele la mine insumi mă întorc, si mă arunc in vântul vechi, ca să
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
petrecem Crăciunul în pace. Băiatul apucă forfecuța strălucitoare și porni cu viteză prin galeria înghețată, fără să simtă frigul care se făcea din ce în ce mai crâncen. Patina pe urmele de cenușă risipite deasupra pojghiței de gheață, gata să reteze dintr-o singură tăietură barba vrăjitorului, când avea să îl ajungă. Nu dură foarte mult până ce reuși să îi vadă mantia roșie în față. Simțindu-l că vine, Vrăjitorul de Foc se opri. - Băiete, vino cu mine! Am să îți dau averi nemăsurate, un
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
a scris multe editoriale memorabile pe care nu trebuie și nu am voie să le uit. Râma Un zoolog - mai mult pescar! -mi-a spus că râma, tăiată în două, se transformă în... două râme : partea cu gura își face la tăietură (din rană deci) gură, iar din gură - dos; partea cu dosul își face din tăietură (rana, deci) dos, și din dos - gură. O fi sau nu așa cu râmele, nu știu. Dar am întâlnit indivizi ( ei își zic oameni) care
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
uit. Râma Un zoolog - mai mult pescar! -mi-a spus că râma, tăiată în două, se transformă în... două râme : partea cu gura își face la tăietură (din rană deci) gură, iar din gură - dos; partea cu dosul își face din tăietură (rana, deci) dos, și din dos - gură. O fi sau nu așa cu râmele, nu știu. Dar am întâlnit indivizi ( ei își zic oameni) care nu se deosebesc deloc de râma zoologului - pescar. (Traian Suciu, articol preluat din cotidianul sibian
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
așa de mare, se putea umbla mai lesne. Iată, nici nu intră bine în pădure, că și găsi niște urme de cal și sanie plecate la tăiat lemne. De la o vreme, chiar ciuli urechile, deoarece i se păru că aude tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
la tăiat lemne. De la o vreme, chiar ciuli urechile, deoarece i se păru că aude tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un cal înhămat, rumegând niște fân, lângă o sanie pentru cărat lemne. Ceva mai la deal, zări doi țărani care
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
îmbrăcăminte fiindu-i compromisă. Se va schimba la primul popas ori într-o parcare dacă se oprește ploaia până la Brașov. Deschise trusa de prim ajutor, luă o fașă, spălă rana cu apa oxigenată din trusă și își legă cum putu tăietura destul de urâtă la brațul drept. Credea că s-a tăiat în vreun ciob când a tras fata pe fereastră sau când a alunecat în alergarea spre mașină. Rana nu era atât de periculoasă să necesite o îngrijire mai specială sau
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
Odată, un tânăr Navajo la vreo 20 și ceva de ani a fost victima unui îngrozitor accident de circulație, întregul chip îi fusese complet desfigurat, răvășit, era de nerecunoscut, însă noi eram datori să-i îndepărtăm orice vânătaie, echimoze, tumefieri, tăieturi sau să “punem la loc” dislocări de oase, ale feței chiar și-apoi printr-o “chirurgie” practicată cu instrumente casnice, sulă, cuie, ace de diferite mărimi și ață de in sau cânepă groase, sârmă moale “pătrundeam” oasele și fixam și
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
pe care poate alții le-au învățat abia mai târziu. La cabana Suru cred că m-a dus mama încă de la vârste preșcolare. Drumul într-acolo l-am cunoscut aproape pe de rost, cu șipotele și izvoarele cu adăpătoare, cu tăietura din care adunam zmeură, atenți la fiecare zgomot ce putea anunța venirea ursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleam spre vale, mestecenii de care ne aninam ca să ne „dăm huța” sau ritualul spălatului pe dinți cu cărbunele scârțâitor
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală: „Dragobetele sărută fetele!” Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următoarea zi de Dragobete
SĂRBĂTOAREA IUBIRII CELEBRATĂ LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354470_a_355799]