548 matches
-
cauză la un subterfugiu: îi scrise Inei, nu mamei sale care din prima clipă, când îl văzuse pe Victor îi spusese : Cu prefăcutul ăsta, n-ai să faci casă bună, fata mea! De aceea, îi detalie Inei până în cele mai tăinuite intimități toată durerea, într-o misivă în care lacrimile erau mai multe decât cuvintele, cerându-i un sfat prietenesc, ce anume s-ar cuveni să întreprindă!? Cum ar putea să iasă din genunea în care intrase!? La primirea scrisorii, Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancțiunea aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit. Tăinuirea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește. Sancționarea tentativei Articolul 222 Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 208-212, 215, 215^1, 217 și 218 se pedepsește. Titlul IV INFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI OBȘTESC Articolul 223 Abrogat. Articolul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/223088_a_224417]
-
Ce-i drept, o politică externă și instrumentul ei, diplomația, sunt atribute ale statului suveran, ceea ce nu erau Principatele. Dar, chiar statele autonome, lipsite de independență, pot dezvolta o politică externă limitată, mai precis, oficioasă și nu oficială, adeseori secretă, tăinuită, dar care rămâne, nu mai puțin, o politică externă, deși debilitată. După opinia noastră, constatarea este valabilă pentru Principate nu numai în timpul domniilor lui Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. Domnitorii au și instrumente ale diplomației: servicii speciale, și chiar un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pozitiv interogației noastre, numai că această verificare a fost circumscrisă mediilor din care proveneau doleanțele și promisiunile scrise țarului, de vreme ce ambasada lui Petru I era asemenea unei cetăți asediate, cu antenele rupte, cu orice cale de comunicație redusă la informatorii tăinuiți ai lui P. A. Tolstoi, și care reprezentau pe cei ce doreau cât mai grabnica lor eliberare, încrezători fără de prihană în „steaua nordului”. Toată domnia lui Constantin Brâncoveanu este o probă a omului prudent, echilibrat, care nu declanșează o acțiune înainte de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sîngele vărsat, fiecare este înlănțuit în propria-i complicitate. Acesta este nucleul comun, forța care-i ține împreună pe membrii societății, mai mult decît interesele sau legile asocierii. Să mai adăugăm că un astfel de complot, care continuă întrucît trebuie tăinuit, este probabil temelia majorității instituțiilor. După aceste două serii de observații, putem încheia repede capitolul de față. Religiile sînt opera "fiilor", a urmașilor unui tată întemeietor al unei societăți determinate sau al unui popor. Ele îi dezvinovățesc și îi legitimează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ar fi judecați de un dumnezeu. Este sentința de moarte. Verdictul nu apare ca adevărat, ci ca necesar. Dacă lor le este frică de ceva, este de a nu-și juca bine rolul, de a da pe față ceea ce trebuie tăinuit, de a compromite un partid făurit de ei și de care sînt legați prin toate fibrele lor. Cu alte cuvinte, sînt cu toții înlănțuiți printr-o solidaritate de grup și de doctrină care nu este nimic altceva decît complicitate. Fiecare este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și o persecuție susținută contra soldaților creștini, poruncind ca în fiecare oraș să fie eliminați și să se retragă gradul oricărui militar care nu va accepta să aducă jertfe demonilor. În aceste condiții înțelegem ura mocnită în suflet contra creștinilor, tăinuită latent. Era evident că: Nu s-a abținut... niciodată... de la persecutarea creștinilor... Iar această persecuție era în același timp ascunsă și pe față. Căci în vorbe era deghizată, iar în fapte pe cât se poate de evidentă. Deși persecuția liciniană (320-324
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asemănător ca scop celui artistic, e o căutare a adevărului pentru ca la sfîrșit să te descoperi iar a descoperi poartă acum sensul de a se dezgoli. Fugit irreparabile tempus? Nicidecum. Trecutul există întotdeauna în noi, persistent, și reprezintă chipul nostru tăinuit, recuperabil atunci cînd ajungi să-l înțelegi întru-totul. Toți purtăm în noi teatre mai vechi de unde uneori scoatem actorii, îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
face teatru pentru vecinii din cartier și pentru copii, a regăsii liniștea de la sfîrșitul zilei, a încerca să menții o dietă pe care niciodată nu o poți respecta, ispitit fiind de micile vicii omenești. Trecutul este unul tulburător, este colțul tăinuit și acoperă pereții interiorului fiecăruia. Incursiunea în trecut reprezintă o retrospecție în ființă, iar operația este una dureroasă, se face fără anestezie și pe organe vitale. Totuși, oricît de lăuntrice ar fi aceste disecții, trecutul arată ca un paradis pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pot oricând să se deosebească. Exemplele sunt nenumărate. Dar cum se operează inversiunea? Ce deplasări se produc? Ce motivații explică neprevăzutul reacțiilor, căci totul se aseamănă și, în același timp, totul este diferit? De la Labiche la Feydeau, o relație erotică tăinuită, ferită de ochii lumii, face ca „situația de supraveghere” să intervină pe neașteptate, iar dispozitivul supravegherii să se instaleze cu totul întâmplător. Această absență a oricărei programări, această nepremeditare devine o sursă a comicului pentru spectator. De cele mai multe ori, situația
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
poem de Paști, „Imn” are și o parte a doua, obscură: „Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși oriunde e o reînviere.../ Iată, sunt goale/ Dumbrăvile sacre -/ Poetul a plecat./ Și dacă tu mai cauți,/ Pășind prin tăinuitul izvor,/ Pe mine nu mă vezi -/ Poetul a plecat.../ Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși, oriunde, e o reînviere...” 11) „Dumbrăvile sacre” (foarte potrivit spus, în felul lui Dosoftei și al unora dintre traducătorii Bibliei) sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anamnezei ce poate readuce ființa poetică aproape de stadiul infantil: Atingem blând cu pleoapa dimineața/ Și rana curge-ncet peste priviri/ Călătorind ni se subție viața/ Și-adânc ne îngropăm în amintiri.// Și deodată fulgerul ne-ncearcă/ Pe gândul cel mai tăinuit, firește,/ Spre-acasă pașii vor să ne întoarcă:/ Simțim, copilăria ne-ndumnezeiește" (Acasă). Altminteri, spațiul rural care i se înfățișează înstrăinatului este o colecție de piese muzeale, greu de restaurat chiar și prin adorația sau nostalgia poetice aferente ("Ca-ntr-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucru, puterea e o subtilă otravă și rareori se întâmplă ca deținătorii ei să o părăsească din proprie inițiativă. Tocmai de aceea e necesară o instituționalizare a raportului dintre maladie și rațiunea de stat, mai ales dacă maladia e adeseori tăinuită dacă nu și utilizată ca armă în serviciul guvernanților. Maladia, în asemenea cazuri, nu mai ține de mica istorie, ci constituie o serioasă problemă, plină de consecințe pentru cei din jur. Războiul și pacea au depins adesea de câte un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nimic din vechea mea lume. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje semnificative pentru romanul experienței Captiv în universul magic și derutant al iubirii, Allan este gata să se căsătorească, dar Maitreyi îl roagă disperată să nu le dezvăluie părinților tăinuita lor dragoste, convingândul că aceștia nu vor fi niciodată de acord cu o căsătorie ce încalcă legile castei. Oficiază apoi o logodnă mistică, adresânduse cerului, pădurii și, mai ales, pământuluimumă. Jurământul de dragoste și fidelitate al eroinei, rostit în marginea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui sufletească se adună elanuri, neliniști, aspirații, o chemare obsesivă a spațiilor silvestre, marine și siderale, a atitudinilor amețitoare și a adâncurilor abisale, a zvonurilor tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția sublimului, a tragicului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.” „Marile focuri” semnifică dezlănțuirea unei forțe primenitoare pe care poetul o poartă cu sine, ca element aparținând modelului sufletesc. Preferată rămâne pentru Labiș peștera tăinuită a sufletului: „Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui care o adoptă deoarece ea poate fi interpretată În atîtea feluri!... „Nu e destul să știi, trebuie să știi că știi.” (C-tin Noica) În primul caz, cunoștința este doar Înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai mult asupra lucrărilor apocrife cu un conținut religios și mult mai puțin asupra celor care tratează problemele politice, relațiile interstatale și interumane din diverse epoci. Nu trebuie însă să pierdem din vedere faptul că scrierile apocrife prezintă partea secretă, tăinuită a diverselor perioade ale istoriei universale, atât din punct de vedere social cât și cultural. Dacă am putea compara literatura cu un vast castel, plin de camere somptuoase, reprezentate de epoci literare, cu coridoare care se întrepătrund și se intersectează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lor e ca un vis, ca iarba, ce răsare dimineața și înflorește, iar seara se taie și se usucă. Așa ne mistuim și noi de mânia Ta, și pierim în fața urgiei Tale, când pui fărădelegile noastre înaintea Ta și cele tăinuite ale noastre sub lumina feței Tale. Toate zilele noastre s-au scurs în mânia Ta și anii ni se pierd ca un sunet. Zilele vieții noastre sunt șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari optzeci de ani și cea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie un mecanism major, cvasipermanent al raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare foarte greu sau imposibil de mărturisit
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
foarte violente. Se pare că virușii cei mai periculoși sunt realizați de astfel de grupări. 6. Ziariștii, în intenția de a realiza articole de senzație, pe principiul „scopul scuză mijloacele”, scurmă în „Berevoieștiul informatic” sau chiar în locurile, aparent, bine tăinuite. 7. Publicul larg, din pură curiozitate informațională sau din dorința de a-și verifica aptitudinile informatice, atentează la integritatea multor sisteme. 8. Adolescenții, deși fac parte din categoria anterioară, au forme specifice și rezultate deosebite în atacarea sistemelor. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mai mari pe linia „cercetării științifice” decât ale oricărei firme în parte pe linia asigurării securității sistemului. În SUA, atacurile sunt abordate printr-un număr mai mic de categorii, în care se regăsesc cele enunțate anterior, după cum urmează: 1. Atacurile tăinuite ale angajaților (subversive). Aceste atacuri pot duce la distrugerea echipamentelor sau a celorlalte componente ale sistemului, aflarea unor programe secrete sau a căilor de accesare a sistemului, modificarea programelor și a datelor, inclusiv crearea de drepturi bănești, distrugerea programelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ales în sărbătorile creștine sau în orele de veghe și rugă ale nopții. Poetul își află matricea în anii copilăriei, lirica lui este un elogiu continuu al universului natal, imaginat rotund, ca întreaga țară, ca soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
refacere la moșia unui prieten, naratorul îl găsește într-o tabără de țigani. Se instalase acolo fascinat de o fată care nu vrea să îi devină soție, căci iubește un țigan, hoț de cai întemnițat, cu care avea un copil tăinuit. Întreaga povestire e un clocot de romantism. Lostrița e un basm. O „nagodă” cu înfățișare de lostriță spintecă apele Bistriței, și nimeni nu izbutește să o pescuiască. Cei care încearcă sunt omorâți, alții se lasă în cele din urmă păgubași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]