1,130 matches
-
Deși în articolul-program fondatorii refuză orice ideologie literară explicită, ei își exprimă totuși intenția de a continua o anumită tradiție a culturii transilvănene și preferința pentru o literatură „în care se înveșmântează etnicul nostru”, promițând să încurajeze năzuințele „de a tălmăci marele suflet al națiunii”. Orientarea tradiționalistă este evidentă în alte articole ulterioare (de exemplu, Organizarea culturală de Ovidiu Hulea), ca și, în bună măsură, în textele literare. Calitatea acestora e notabilă: poeme de Emil Isac (Poezie, Poemă de mai), Emil
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
Compartimentul traducerilor este consistent, ilustrat printr-o selecție generoasă. Astfel, Ion Focșeneanu, Lucian Costin, I. Al. Bran-Lemeny transpun din lirica lui Baudelaire, Verlaine, Ady Endre, Kácso Sándor, A. V. Kolțov, H. Zillich, Heine, Rilke, Egon Hayek ș.a. G. M. Ivanov tălmăcește fragmente de proză din opera lui Mihail Zoșcenko și A. K. Kuprin, iar Radu Prișcu schițe de Cehov. Un medalion Frédéric Mistral poartă semnătura Ion Focșeneanu, un grupaj de versuri ale aceluiași poet traducând Al. Iacobescu. Rubricile „Recenzii”, „Note și
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
literatură), Iosif E. Naghiu (Un poet uitat. Asesorul Zaharia Boiu), George Sbârcea (Ion Moldovanu), Const. Rîuleț (Epigrama românească). O prezență aparte în sumar o constituie numeroasele traduceri ale lui Al.T. Stamatiad din poezia chineză și japoneză clasică, tot el tălmăcind câteva haikuuri franțuzești și poemul Moartea săracilor al lui Baudelaire. Se publică, de asemenea, o versiune românească a poemului dramatic Tumulusul de H. Ibsen. I.M.
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
Moșoiu. La rubrica „Mișcarea literară”, D. Nanu și Alfred Moșoiu trec în revistă titlurile și manifestările literare din străinătate, iar „Colindând prin expoziții” cuprinde cronici plastice semnate de Alfred Moșoiu și A. Agnese. Nu sunt neglijate nici traducerile: Șerban Bascovici tălmăcește, în mai multe numere, din Istoria naturală a lui Jules Renard, sunt prezenți cu transpuneri D. Caselli, Ștefan Demetrescu (din Maupassant), Elena Farago (din Verhaeren), Ion Ciorănescu (din Lamartine), C. Nedelescu-Zlotești (din Camões, Bernardin de Saint-Pierre), Ion N. Petrescu. Se
ROMANIA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289329_a_290658]
-
Malot, Octave Feuillet, Lermontov, Turgheniev, Wilhelm von Kotzebue. Într-un șir de numere se inserează o versiune în limba română a studiilor de estetică ale lui Arthur Schopenhauer, pe cât se pare prima lor traducere într-o limbă străină. S-au tălmăcit, de asemenea, multe basme indiene, persane, turcești, precum și numeroase schițe umoristice din literatura engleză și americană. Partea de critică literară și dramatică a gazetei este redactată de D.C. Ollănescu-Ascanio, cronicar circumspect și obiectiv al spectacolelor Teatrului Național din București, D.D.
ROMANIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
transpunerea lui Léon Thévenin. Lista traducerilor continuă cu un fragment din feeria Cocoșul negru de Victor Eftimiu (Mensonge), în versiunea lui Léon Main, cu un sonet al lui Eminescu (À l’heure où tout se tait, et même la pensée), tălmăcit de Mărgărita Miller-Verghy, și o poezie (Dans le bruit du temps) a lui Al.A. Philippide. Francis Lebrun oferă versiunea franceză a baladei Gruia, luată din colecția de poezii populare a lui G. Dem. Theodorescu, iar Anton Balotă scrie despre
RONSARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
spirit de finețe, chiar de „funcțiile emoționale-sentimentale” care stau la originea întrebărilor și demersurilor științei. Întreaga creație filosofică originală a lui R. se prezintă astfel ca meditația lucidă și activă a unui umanist. Filosoful a adus culturii române servicii inestimabile tălmăcind douăsprezece din cele optsprezece volume ale ediției originale a operelor lui Hegel. Însemnări despre Hegel (1967) edifică asupra imensului travaliu depus de traducător, ca și asupra pătrunderii lui profunde și subtile în arcanele sistemului și expresiei hegeliene, care, după Athanase
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea mai învecinată cu poezia, prin senzația
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
ideile, literaturile și personalitățile acestui spațiu spiritual. A prefațat opere de Conrad Ferdinand Meyer ori Franz Kafka, a redactat articole dedicate multor scriitori contemporani din diferite generații, precum Ernst Jünger, Ștefan Heym, Peter Bichsel, Heiner Müller (din care a și tălmăcit piesă Misiunea, apărută în „Secolul 20”), Christa Wolf, Adolf Muschg, Marcel Reich-Ranicki ș.a., a intervievat personalități precum Martin Walser ori Tankred Dorst. A tradus scrieri de Gotthold Ephraim Lessing (Educarea speciei umane) și Friedrich Nietzsche (Amurgul idolilor), Franz Kafka, Elias
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
comentează, printre altele, volumul Câteva scrisori de Al. T. Stamatiad. Câteva însemnări critice - de pildă, M. Gillard, Sufletul francez și „Le Feu” de Henri Barbusse - sunt reluate după „Ideea europeană”. Numeroase sunt și transpunerile din proza universală. Al. T. Stamatiad tălmăcește Singurătate din Guy de Maupassant, alt text tradus din același autor fiind Istoria Franței în cuvinte celebre, iar din Oscar Wilde sunt selectate Privighetoarea și trandafirul și Prințul fericit, din Guillaume Apollinaire Moartea Salomeii, iar din Giovanni Papini Ziua nerestituită
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește, poema dramatică Manfred de Byron. Versiunea, cu pasaje și imagini remarcabile, se poate să fi stat în atenția lui Eminescu (în Mureșanu, dacă nu și în Luceafărul). În epocă R. s-a bucurat, ca poet, de mare
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
așa cum se poate deduce din prefața traducerii sale după Lesage (Dracul șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind în curs de tipărire, se pare că nu a mai apărut. Traducerea romanului lui Lesage este fidelă, cu o frază bine echilibrată, fără asperități
SAMBOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
Presse” se traduce un studiu scris de F. Schültz, dedicat vieții și operei lui Lev Tolstoi. Revista mai include, în traducere, trei scrisori ale lui Dostoievski adresate fratelui său Mihail, și un articol despre H. Heine. Din poemele lui Heine tălmăceau C. Săteanu (sub pseudonimul Brândușă) și Mărunt (pseudonim neidentificat); Săteanu mai realizează o versiune românească a poeziei Secerișul de Petőfi și o transpunere a dramei Puterea întunericului de Tolstoi, din care aici au apărut câteva fragmente. R.Z.
LUMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287895_a_289224]
-
Elie Trăilă, Gr. Silași, Simion Mangiuca, G. Candrea ș.a. S-au publicat în traducere fragmente din Dante (Maria Chițu), din Boccaccio (S. Properțiu), din Principele lui Machiavelli (G. Popa). Câteva pasaje ale Contractului social de J.-J. Rousseau s-au tălmăcit, probabil, în redacție, iar mai multe nuvele ale scriitorilor Émile Zola și H. Zschokke au fost transpuse în românește de I.S. Spartali și P. Pesteanu. L. a fost prima publicație importantă a românilor bănățeni și a contribuit efectiv, în anii
LUMINATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287915_a_289244]
-
După ce publică o traducere din Schiller, Clopotul (1869), se face cunoscut în epocă datorită efortului de a transpune opera lui Shakespeare în limba română. În 1877 traduce Hamlet, prințul Danemarcei, în 1879 dă o versiune la Iuliu Cezar, în 1881 tălmăcește Regele Lear. Titu Maiorescu a prezentat favorabil în „Timpul” versiunea din Hamlet, A. D. Xenopol semnala, însă, în „Convorbiri literare”, abaterile față de spiritul limbii române. Transpunerea tragediei Romeo și Julieta a fost citită în ședințele Junimii, iar Eminescu îi aprecia inițiativele
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
publicat Opere alese de Shakespeare, în cinci volume, cuprinzând: Hamlet, Iuliu Cezar, Antoniu și Cleopatra, Coriolan, Macbeth, Neguțătorul din Veneția. Traducătorul încearcă să transpună originalul shakespearean cu fidelitate literală, dar prin echivalarea mecanică a cuvântului rezultă pagini adesea forțate. El tălmăcește direct după original, ajutându-se și de ediția germană a textelor shakespeariene, realizată de August Wilhelm von Schlegel și de Ludwig și Dorothea Tieck. Structura metrică a versului este păstrată, în schimb limbajul familiar și localizant ori grave inexactități duc
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
Clain, Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii și alte studii din „Biserica Ortodoxă Română”, „Revista teologică”, „Telegraful român”, „Gândirea” etc.) -, S. a avut contribuții decisive la consolidarea spiritualității filocalice între români. În urma unor eforturi de călugăr benedictin, el a tălmăcit, începând din 1946, Filocalia grecească a lui Nicodim Aghioritul de la Athos, tipărită la Veneția în 1782. S-a folosit de ediția a doua, scoasă la Atena în 1893, completând-o cu alte texte filolocalice și izbutind să imprime, până în 1991
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
Prudhomme. A transpus din limba franceză câteva lucrări ale lui Vasile Conta (Încercări de metafizică materialistă, Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale și Bazele metafizicii) și din germană scrieri dramatice de Carmen Sylva (Vrăjitoarea, Ullranda, Loiza, Mărioara). Pentru teatru a mai tălmăcit din P.-E. Hervieu și din Adolphe D’Ennery și Philippe Dumanoir. În traducerea lui S. au fost jucate pe scena Teatrului Național din Iași piesele Cadavrul viu de Lev Tolstoi (1912) și Torquemada de Victor Hugo (1916). SCRIERI: Sărăcie
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
civică. După 1920, în colaborare cu Titus T. Stoika, alcătuiește o „culegere de date și documente istorice”, Basarabia, pământ românesc (1924), și singur, în 1938, „un profil literar” Cincinat Pavelescu. Interesat de literatura franceză, dar și de cea rusă, a tălmăcit din Alfred de Musset, Baudelaire, Verlaine, Leconte de Lisle, Jean Richepin, François Coppée, Henri Bataille, Émile Verhaeren, Lermontov, Heine ș.a. O dramă în versuri, Semiramida de Joséphin Sâr Péladan, a fost reprezentată, în versiunea realizată de el, în 1914, la
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
e anacronic, documentarea istorică, atmosfera de epocă lipsesc, în prim-plan trecând aventura - erotică și eroică. Diletant, totuși S. a fost un harnic traducător de poezie și de teatru. După versiuni franceze, transpune din Byron poemele Manfred, Corsarul și Mazeppa. Tălmăcește din lirica lui Goethe, din Schiller, Musset, Lamartine, André Chénier, Sully Prudhomme, Leconte de Lisle, Petőfi. Alături de Macedonski, el este printre primii popularizatori, la noi, ai lui Maurice Rollinat. În „Revista literară”, sub pseudonimul Zetta, traduce, în 1887, poeme în
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
a volumului Laureații Premiului Nobel pentru literatură (1983), a tradus pentru Teatrul Național din Timișoara o piesă de Ivan Cankar (1980) și a transpus o serie de scrieri din limba sârbă în română și din română în sârbă. I-a tălmăcit, între alții, pe Ivo Andrić (Povestea cu elefantul vizirului, 1966, în colaborare cu Gellu Naum) și pe Mesa Selimović (Dervișul și moartea, 1971), după cum i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
dat numele de „biblie” care, după ce în grecește însemnase „fâșie de papirus”, a ajuns să însemne diminutivul pentru „carte”. Însumând milenii de istorie, de experiență și inspirație, a avut ea însăși propria istorie în cultura și în credința popoarelor, fiind tălmăcită, treptat, în toate limbile pământului. Masiva parte scrisă înaintea apariției învățăturii creștine formează cartea sacră a poporului evreu, a religiei sale. Alcătuirea acesteia s-a desfășurat în timp cam un mileniu, de la o dată greu de precizat. Ea este parțial acceptată
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Nicolae Milescu în direcția transpunerii Bibliei în românește să nu ajungă la noi, deși numeroase izvoare informează că acesta a tipărit la Frankfurt traducerea integrală a Vechiului Testament, ba mai mult decât atât, că, aflat la Constantinopol ca agent diplomatic, tălmăcise integral Biblia. Manuscrisul său, se presupune, va fi stat la temelia Bibliei de la București. Biblia de la București sau Biblia lui Șerban Cantacuzino (1688), numită astfel după voievodul care o comandase și care supraveghease redactarea ei (fără a apuca, totuși, să
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
fost folosite în reprezentațiile Teatrului Național din Iași sau ale celor de diletanți, dar cele mai multe au fost doar tipărite. Pe lângă numeroasele traduceri din comediografii bulevardieri francezi (O. Feuillet, E. Scribe, A. D’Ennery, Melesville, E. Labiche, H. Murger ș.a.), a tălmăcit și din marele repertoriu - Shakespeare, Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii capitale a Moldovei, cea mai importantă fiind Orașul Iași (1904), o monografie care își dovedește și azi
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
roman de I.C. Fundescu, Amor, Patria și Dumnezeu de G. Baronzi ș.a.). Un P. E. traduce, nu fără o sensibilă înțelegere a originalului, Tristețea lunii de Baudelaire și, în versuri curgătoare, Undinele de Heine. Poezii ale lui Victor Hugo sunt tălmăcite de Paul Pârvulescu și de D. Petrino, căruia i se publică și versuri originale. Al. Macedonski a colaborat la R.j. cu fragmente din poema Carminella și cu Pastel. R.Z.
REVISTA JUNIMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]