1,240 matches
-
Gerusalemme liberata (cântul VII) de Torquato Tasso, Orland furiosul de Ariosto, Infernul de Dante, Fingal de Ossian. A tradus și prelucrat numeroase fabule de La Fontaine, P. Lachambeaudie, J.-P. Viennet. După o versiune franceză a lui Florian a dat prima tălmăcire românească din Cervantes (Don Chișot de la Mancha, 1840). Dintre romancierii contemporani a ales pe Al. Dumas (Din Corricolo, Speronare) și pe E. Sue (Crucea de argint). În „Curierul românesc” și „Curier de ambe sexe” sunt răspândite articole, fragmente tălmăcite din
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
în colaborare cu D. Anghel); Fr. Halm, Camoens, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); [Carmen Sylva, Lucien Bazin, Bürger, Goethe, Schiller, Carducci, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Gottfried Keller, G. Falke, Meerheimb, Wolf, Multatuli, Geijer, Shelley, Petöfi, Roncinni, Longfellow], în Tălmăciri, București, 1909; Ludwig Detter, O istorie din zilele noastre. Gertruda Baumgarten, Ploiești, 1910; Théodore de Banville, Gringoire, București, 1910 (în colaborare cu D. Anghel); Din legendele neamului Hohenzollern, București, 1911; Corneille, Cidul, București, [1911]; Gottfried Keller, Legende, București, 1911; Fr.
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
în cultura română. Susținută a fost și preocuparea pentru traducerea și cunoașterea unor autori bulgari - Ivan Vazov, Elin Pelin, N. Rainov, Ch. Hristov ș.a. Mai sporadice au fost transpunerile din și referințele la literatura ucraineană (un volum din G. Gașenko, tălmăciri din Taras Șevcenko), cehă (Jan Neruda, Vladislaw Vancura) sau polonă. Multe dintre traducerile apărute în periodice sunt însoțite de prezentări ale autorilor (de care se ocupă și cu alte prilejuri). Din alte spații culturale, a mai transpus în română fragmente
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
91-96; Maria Vodă Căpușan, Umanistul Henri Jacquier, TR, 1980, 17; Ștefan Augustin Doinaș, Henri Jacquier, prietenul nostru, ST, 1980, 5; Octavian Schiau, Profesorul Henri Jacquier, ST, 1980, 5; I. Baciu, Henri Jacquier, CLG, 1980, 2; Mircea Muthu, Hortensia Papadat-Bengescu în tălmăcirea lui Henri Jacquier, RITL, 1988, 1-2; Mircea Muthu, Henri Jacquier al revistelor, ST, 1989, 11-12; Sanda Cordoș, Actualitatea lui Henri Jacquier, TR, 1992, 9; Gabriela Duda, Restituiri. Henri Jacquier, VR, 1992, 8-9; Ioan Pânzaru, „Babel, mit viu”, JL, 1992, 19-20
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
o serie de erori comise în tipărirea lor și, de asemenea, să semnaleze ediții necunoscute de specialiști (patru, de pildă, în cazul lui Eminescu, două, în acela al lui I. Creangă). De menționat este și scoaterea la lumină a primei tălmăciri a piesei Hamlet. Odată cu trecerea timpului, își face apariția la I. o tot mai accentuată înclinație spre evocarea caldă, plină de un patos ce nu alunecă niciodată în grandilocvență, a valorilor autentice ale literaturii române, pentru care are un adevărat
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
literaturilor celor două patrii ale sale. A transpus în română, în anii ’70, scriitori greci precum Evanghelos Moutsopoulos, Kostas Karyotakis sau Odysseas Elytis, iar în spaniolă, singur sau în colaborare, din poezia populară românească și din creația lui Ion Barbu. Tălmăcirile sale au fost încununate cu Premiul Internațional de Poezie Mistică (1988) și cu Premiul pentru traducere la prima întâlnire internațională a traducătorilor de literatură română (1990). SCRIERI: Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs, Atena, 1979; Formă și deschidere, București, 1980; Literatura hispánica, Atena
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
poezii de Octavian Goga, N. Iorga, Ion Minulescu, Nichifor Crainic, Demostene Botez, M.G. Samarineanu, Vasile Al-George, George A. Petre, Emil Isac, Iustin Ilieșiu, Adrian Maniu, Teodor Murășanu, G.M. Zamfirescu, Ecaterina Pitiș, D.N. Teodorescu. Teatrul Maghiar din Cluj a jucat în tălmăcirea lui K. piesa Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, reprezentată și la Budapesta cu prilejul unui turneu al teatrului clujean. Traduceri: Új román költők antológiája [Antologia noilor poeți români], Oradea, 1922. Repere bibliografice: O antologie a poeților români (alcătuită și tradusă
KERESZTURY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287709_a_289038]
-
această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care imaginea armenilor era asemănătoare cu cea a evreilor 28. Am zăbovit asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de carte occidentală, sunt realizate de către greci și români pe două paliere: în primul avem traduceri din literatura occidentală, dar prin filieră neogreacă, iar în al doilea, din literatura greacă. Dacă primul nivel este vag reprezentat în perioada studiată 33, tălmăcirile unor autori greci sunt destul de • Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 70. • Uneori caietele de literatură conțin creații în greacă, română, franceză. Dinicu Golescu este un exemplu de cărturar român care-și considera limba maternă ca prea săracă pentru a putea vehicula
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o prodigioasă activitate de traducător. Transpune în limba maghiară deopotrivă din literaturile italiană, franceză, spaniolă, engleză, germană, rusă și mai ales din română, oprindu-se la proza lui Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu. Din creația lui Tudor Arghezi realizează tălmăciri inspirate, publicate în mai multe ediții. L. rămâne cel mai devotat traducător maghiar al lui Ioan Slavici, marea majoritate a nuvelelor și povestirilor scriitorului circulând în această limbă în versiunile lui. Traduceri: Ioan Slavici, A kincs [Comoara], București-Budapesta, 1954, A
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
mai fac unii lui F. - aceea de „spirit oral”, evitând efortul scrisului. O susținută activitate de traducător din limbile franceză, spaniolă, italiană, germană și engleză dă sens concret unei mari disponibilități intelectuale: de la Cervantes și Shakespeare până la Thackeray și Rimbaud, tălmăcirile lui păstrează ritmul și nuanțele originalului, cu o admirabilă constanță. Studiile sale - mai ales cele referitoare la Renaștere, la baroc și la arta primei jumătăți a secolului al XX-lea - sunt, în descendența celor ale lui Tudor Vianu, unele dintre
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
că, mai mult decât „imitarea” textului original, s-a străduit să facă o transpunere în „stilul modern” - prima atestare la noi, în plan literar, a conceptului de modern. Traducerea e însă greoaie. O contribuție la constituirea terminologiei științifice românești este tălmăcirea din franceză, în 1846-1847, a cărții Prințipii filosofice, politice și morale de colonelul François-Rodolphe de Weiss. În 1851 comisul transpune după Al. Dumas romanul „istoric, religios și politic” Akté sau Moartea lui Neron, împărat a Romei, iar în anul următor
GANE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
cu organizarea marilor manifestări aniversare și comemorative (1955-1975). Debutează editorial în 1949, cu placheta Dimineața pe schele. După volumul Rădăcină și cer (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), publică tot mai puțin versuri originale, dedicându-se, cu stăruință, minuție și implicare afectivă, tălmăcirii poemului Zlatna al umanistului Martin Opitz, poem care reprezintă „una din cele mai frumoase icoane ale sufletului românesc” (Adolf Armbruster). În primele cărți ale lui G. predomină versificările unor teme „obligatorii” în epocă, tratate însă în compuneri armonioase, fără ridicolul
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
culturii, precum și din Artă și valoare, studiu cuprins în Trilogia valorilor. Susținut colaborează în primii doi ani (după aceea intermitent, până în 1933) Adrian Maniu (versuri, inclusiv ciclul Războiul, semnat cu astronim și editat abia în 1965, sub titlul Cartea păcii, tălmăciri din Ibsen ș.a.), și mai frecvent, Ion Pillat, Aron Cotruș (din primul până în ultimul an), Radu Gyr și D. Ciurezu (1926-1944), V. Voiculescu (1927-1944). Prezent în fiecare număr cu eseuri, articole și note, Nichifor Crainic tipărește sporadic și poezii. Versuri
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
1886). O scenetă dramatică, după Henri Murger, e găzduită de „Curierul de Iași” (1872), iar o imitație și o traducere din Victor Hugo, în „Convorbiri literare” (1880). În 1906 se tipărește ceea ce G. socotea a fi lucrarea lui de căpetenie, tălmăcirea Infernului lui Dante. Efortul său a fost de a nu trăda înțelesurile poemului, de aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este însă
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
și 1933, a fost profesor la Constanța și București. Istoria literaturii române îl reține pentru traducerea - sub titlul Despre Coran (1927) - a lucrării lui Dimitrie Cantemir despre religia mahomedană, Cartea sistemei (1722). Studiul introductiv trece în revistă toate încercările de tălmăcire ale înaintașilor și oferă informații documentate despre religia islamică. Importanța acordată de G. culturii populare tradiționale îl determină să se ocupe de ea în articole de folcloristică și în culegeri de folclor rămase în pagini de revistă. A scris numeroase
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
A. Bassarabescu (care semnează I.A.B. sau Barion), aflat la începuturile carierei literare. Traducerile, datorate lui I.S. Spartali, Ed. M. Adamski, B. Florescu, sunt la fel de eteroclite ca și literatura revistei. Căpitanul Matei Eminescu, fratele poetului, este prezent cu o tălmăcire în proză și un articol de istorie. Portretele unor scriitori români (A.I. Odobescu, I.S. Spartali, Veronica Micle) și străini (Vittorio Alfieri, Émile Zola, Octave Feuillet, Lev Tolstoi), câteva recenzii semnate de Dem. Moldovanu și articolele lui I.I. Livescu (Artele și
GENERAŢIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat Viața și moartea regelui Richard III (1884), Neguțătorul din Veneția (1885), Regele Ioan (1892), Antoniu și Cleopatra (1893), Iulius Cesar (1896). În 1884 citea la Junimea actul al doilea din Neguțătorul din Veneția. Tălmăcirile sale, făcute în versuri albe și nu în pentametrul iambic, sunt corecte; lucrate pe baza textelor comentate și a dicționarelor limbii lui Shakespeare, ele respectă sensul originalului. Mânuirea mai puțin suplă a limbii române de către traducător nu micșorează contribuția lor
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
secretar de ambasadă la Berlin, apoi atașat și consilier de legație (1894, 1896) și funcționar superior (secretar al Ministerului de Externe). În 1913 ținea lecții la Institutul pentru Studiul Europei Sud-Orientale. În 1880 G. era distins cu Premiul Academiei Române pentru tălmăcirea cărții a IV-a din Istoriile lui Herodot, publicată însă în 1902. Va da în transpunere românească alte trei volume ale Istoriilor, tipărite la Berlin (1894) și București (1912, 1915). Traducerea din Herodot e făcută după original și însoțită de
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
franceză apărute în „Iașul literar”, „Orizont”, „Secolul 20”, „Viața românească”, în mare parte incluse într-o amplă antologie din 1966. A mai semnat versiuni în românește, rămase în reviste, din Proust, Sartre, Robbe-Grillet. De excepțională acuratețe și expresivitate sunt și tălmăcirile din literatura italiană (Emilio Cecchi, Pirandello ș.a.), traducerea romanului Ghepardul al lui Lampedusa fiind distinsă cu un premiu al Uniunii Scriitorilor (1964). Un alt premiu al Uniunii Scriitorilor i s-a decernat în 1977, pentru transpunerea în limba română a
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
ales, pasiunea pentru poezie, dăruirea ei pentru viață au transformat locuința din Brașov a Gherghineștilor într-un viu salon al artelor: Arghezi și Blaga i-au arătat prețuire și iubire. Lui Blaga i-a inspirat poemele din volumul Nebănuitele trepte. Tălmăcirile sale (Cărarea pierdută, după Le Grand Meaulnes de Alain-Fournier, apărută în 1942, Prințișorul, după Le Petit prince de Antoine de Saint-Exupéry, publicată în 1946, în „Femeia”, apoi în „Luceafărul de ziuă” din 1956-1957, Fermina Marquez de Valery Larbaud, din 1969
GHERGHINESCU-VANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
În fiecare număr sunt publicate pagini din romanele Stabilimentul d-nei Tellier de Guy de Maupassant, În grădina lui Epicur de Anatole France, Antoaneta de Romain Rolland, Băietana de Victor Margueritte, Aphrodita de Pierre Louÿs, Zilberman de Jacques de Lacretelle, în tălmăcirea lui N.D. Cocea, I. Vinea, Valeriu Ghibaldan, Dinu Geoglovan. F.l. a întreprins o anchetă ambițioasă, punând în discuție situația literaturii române, ale cărei scrieri nu ar atinge nivelul european și nici nu ar corespunde sufletului cu adevărat românesc. La discuții
FACLA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
firul epic al celui dintâi, dar are ca centru de greutate personalitatea lui Tudor Vladimirescu. Sarea norodului, o evocare a lui Ion Câmpineanu, manuscris pierdut înainte să fi fost definitivat, urma să încheie trilogia Sfărâmătorii de valuri. Romanul Pandurul, în tălmăcirea românească a Elisei I. Brătianu (1912), va fi întâmpinat cu entuziasm de Gala Galaction. Din aceeași perioadă datează preocuparea intensă a scriitoarei pentru studiul teosofiei, manifestă în articole și conferințe. De altfel, în 1925, va înființa o lojă teosofică română
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
sincronizarea lor cu marile literaturi europene. În scopul educării estetice a publicului, el cerea un program de traduceri din literatura universală. Un ciclu de articole se ocupă de însemnătatea traducerilor, de dificultățile legate de selecția și de posibilitatea realizării unor tălmăciri artistice în limba română. A pus în circulație, în publicistica românească, numele lui Émile Zola, Gustave Flaubert, Guy de Maupassant și ale scriitorilor ruși, care devin, mai ales datorită lui, familiare cititorilor români. A scris cu înțelegere și căldură despre
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]