550 matches
-
de la munte până la mare, de la obcinele Bucovinei până la Dunăre, a permis extinderea anumitor plante, În asociații specifice florei din stâncăriile montane, din pajiști uscate și umede, din păduri, tufărișuri, lunci, terenuri nelucrătoare sau semănături agricole. Cu acestea, locuitorii satelor Își tămăduiau suferințele atât În vremi de liniște În țară cât, mai ales, În zilele de restriște, când năvălirile vremelnice ale unor hoarde hrăpărețe Îi obligau să-și părăsească așezările și să se ascundă pe căile tainice ale codrilor prielnici. Materia primă
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
constipației În decursul timpului au fost cunoscut tehnici foarte variate. În urmă cu 150-200 de ani, În multe țări din Europa, oamenii nevoiași mâncau mult mei care provoca constipații severe. Atunci au intrat În acțiune o serie de vrăjitoare care tămăduiau constipațiile prin descântece și prin extragerea materiilor fecale cu ajutorul unor cârlige metalice, asemenea unor andrele curbate. Aceste intervenții dure duceau, de cele mai multe ori, la răniri grave și cancere de colon. În etapa actuală, prevenirea și combaterea constipației se pot rezolva
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
Oreste caută din nou să afle dacă a fost îndreptățită crima lui. Eliberarea conștiinței individuale se produce prin actul nedumeririi și al întrebării cercetătoare (p. 309). Atena votează pentru achitare, invocând bunătatea, adică dreptatea care nu răsplătește răul ci îl tămăduiește (p. 315). Ea determină transformarea eriniilor în protectoarele cetății și transfigurarea mecanismului sterp al răzbunării în dinamismul fecund al iubirii (p. 321). Caracterul tragic al Orestiei nu dispare prin achitarea matricidului. În această interpretare, existența tragică nu este definită de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
durabile care nu se spulberă la primul vânt al conjucturilor. Natura l-a înzestrat cu o imensă răbdare și cu minunata calitate de a găsi la momentul oportun vorba bună, o vorbă de „pus pe rană”, vorbă care încurajează și tămăduiește. Câteodată era aspru, dar, niciodată rău sau nedrept. Ca elevi aveam și „păcate” pe care le considera omenești și le tolera cu un zâmbet de superioară condescendență. În bunătatea lui, pentru a ne ajuta să pregătim examenul de maturitate (bacalaureatul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
tăcu de tea mă să nu izbucnească În plâns. — Nu de la rănile acestea i se trage primejdia, vorbi cu ton mult mai blând ciudatul călugăr. Sunt răni sufletești care dor mult mai tare...Cu voia Domnului, fiul dumitale se va tămădui. Dar Îl pasc alte primejdii. Durerea din suflet poate să lovească mult mai necruțător decât mânia domnului duce. Să lăsăm totul În mâna Stăpânului nostru, al tuturor. El va face cum va crede de cuviință și căile Lui sunt necunoscute
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trăit și în care mulți au și murit. Intensitatea emoțională nu a pierdut aproape nimic prin trecerea din film TV în pagină tipărită. Tensiunea emoțională realizată fără artificii, doar din exprimarea realității așa cum a fost, este copleșitoare. Adevărul ne va tămădui. Dar pînă vom reuși să-l afirmăm sînt încă pași mulți și greu de urmat cît timp exponenții fostei puteri țin cu subtilitate frîiele deciziei în mîinile lor. Cum remarca Marius Oprea, președintele Institutului de investigare a crimelor comunismului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
niște creștini înfumurați. Un subiect arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când soldații americani vor pleca din Bagdad. 2. În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului, în apropierea muntelui Hermon, peisajul are ceva din prospețimea Alpilor: cabane însorite, aer curat, limpede, căsuțe construite direct pe sol, și un nu-știu-ce natural, nesofisticat care te
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
păstrat. Îmbrăcămintea bărbaților e neagră (portul național ostășesc); tot în negru se afla învesmântată o gruzină tânără, elegantă, subțire, care înainta și se retrăgea cu grație când anunța numele programului. Asemenea tipuri estetice și curate ale rasei mai m-au tămăduit de obsesia nasurilor din sală. Valeriei 6 îi plac însă năsoșii, găsindu-i importanți și prestigioși. De asemenea găseam și eu o înfățișare epică unei femei care se desfăcea parcă din episoadele legendei lui Alexandru Macedon. Când am trecut Kura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
magistrat, care sunt uneori în situația de a se resemna în fața neputinței de a combate, de a îndrepta ceea ce văd cu claritate că este rău în suflet și în trup. Cred în puterea noastră de a îndrepta, de a „tămădui” elevii cu probleme de comportament și cred că orice profesor trebuie să aibă această convingere care, odată îmbrățișată, îi va furniza și soluțiile, căile de intervenție. Iată, așadar, încă un avantaj al profesiei noastre, profesie care mi s-a părut
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
Tine Păcatele mele m-au acoperit Și abia mai pot să strig Glasul mi-i sfâșietor Din cauza păcatelor... Auzi-mă, auzi-mă! Sfântă Mamă! Tată Bun 01.06.2006 Cât de mult, Tu ne iubești De rele ne ferești Bolile tămăduiești Pâine, Tu ne dăruiești Pâinea și cu vin Acela-i Trup Divin Și e Cina ce de Taină Să luăm bine seamă! Cu Tine prăznuim Inimi curate să fim Un ogor curat Cu grâu nou Însămânțat Roadă multă, rod bogat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am scăpat așa. Această tragi-comică aventură mi-a servit de lecție, astfel că de atunci și pănă în ziua de astăzi n-am mai comis pacatul de a spune vreo minciună. Leacul a fost prea drastic, ca să nu mă fi tămăduit radical. Când am plecat cu trăsura spre casă, mi-am făcut trei cruci mari mulțămind lui Dumnezeu că am ieșit cu obraz curat din beleaua ce-mi stârnisem singur. Parcă mă renăscusem a doua oară. Numai galoșii mi i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
constată o stare de permanentă decădere; omul este chemat, crede el, ca prin forță proprie să transforme decăderea într-un urcuș: "Devenirea culturală istorică amenință în mod constant să se îmbolnăvească. Omul trebuie, prin învățămîntul lui, prin activitatea lui, să tămăduiască ceea ce în devenirea culturală tinde în permanență să se îmbolnăvească (...). Cultura se poate naște" adăugă el "numai dacă omul tămăduiește necontenit cu forțele ființei sale, ceea ce în extrauman, tinde în permanență spre declin" (s.n., 10, p. 185). Cel care sprijină
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
urcuș: "Devenirea culturală istorică amenință în mod constant să se îmbolnăvească. Omul trebuie, prin învățămîntul lui, prin activitatea lui, să tămăduiască ceea ce în devenirea culturală tinde în permanență să se îmbolnăvească (...). Cultura se poate naște" adăugă el "numai dacă omul tămăduiește necontenit cu forțele ființei sale, ceea ce în extrauman, tinde în permanență spre declin" (s.n., 10, p. 185). Cel care sprijină ființa umană în efortul său de a se tămădui este dascălul, "medicul permanent al culturii"; "prin copilul în devenire [dascălul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se îmbolnăvească (...). Cultura se poate naște" adăugă el "numai dacă omul tămăduiește necontenit cu forțele ființei sale, ceea ce în extrauman, tinde în permanență spre declin" (s.n., 10, p. 185). Cel care sprijină ființa umană în efortul său de a se tămădui este dascălul, "medicul permanent al culturii"; "prin copilul în devenire [dascălul, n.n.] infuzează dezvoltării culturale medicamentul necesar", în consecință, "educația poate fi exercitată în mod corect numai dacă este concepută ca o tămăduire, dacă educatorul devine conștient că trebuie să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dacă educatorul devine conștient că trebuie să fie tămăduitor" (s.n., 11, p. 186). Prin educație, așadar, omul se vindecă pe sine și vindecă și umanitatea de tendința spre decădere, de ceea ce îl împinge spre rău. Efortul fiecăruia de a se "tămădui" este susținut în concepția lui Steiner de conștientizarea reîncarnării, pentru că viața spune el are sens numai dacă putem reveni, numai dacă putem aplica experiența dobîndită în alte vieți. Menirea antroposofiei este tocmai aceea de a cultiva certitudinea în privința reîncarnării: Dacă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt litere greci și chirilice
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
urinară șubrezită de cistite netratate și plină până aproape să crape din treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta cofetarului Busuioc, era o aspidă, Înțe pată și furioasă pe mine că nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții ei. Fiindcă, mai Înainte de a o ști cucoană, auzisem
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Copiii Basarabiei Române au sunat clopoțelul Trezirii, aici în Țară. Să-l auzim, altfel nici Dumnezeu nu ne va ierta. Constantin Chirilă ( „Literatura și Arta”, Chișinău, 2 iunie 2005) BUCOVINA Mă doare Bucovina ca o rană ce nu se mai tămăduie de-un veac, și munții ei mă dor ca o dojană: munți cine are nu mai e sărac. și Prutul, râul cel mai trist din lume, atuncea când ajunge-n Cernăuți, e-atât de mult, că nici n-ar face
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cel ce umblă pre pământ, în lume mai sunt două Moldove și două Bucovine cât mai sânt. Bogat e cine are o poiană, Munți cine are nu mai e sărac. ...Mă doare Bucovina ca o rană, și nu se mai tămăduie de-un veac. Doamne, când ceasul cel din urmă-mi vei suna, fă-mă, pe plai, un fag de rouri ud, ca vânturile când mă vor zvânta de pe un deal, pe toată, s-o aud. NICOLAE DABIJA LA TAXOBENI, DE
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au făcut milităria și au participat la arderea mânăstirilor, că aceasta s-au făcut pe la toate satele de pe sub margini, care erau prin păduri, în ele aflându-se mulți călugări care se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu, ieșind el într una din zile la preumblare cu caleașca sa, s-au făcut spaimă mare cailor lui care au răsturnat căruța sa care l-au strivit până ce a căutat să piară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile luminii. Chiar sîngele și noroiul sînt saturate de lumină, iar Oedip Înaintează vagabond și cerșetor pe un drum plin de soare. Dacă zeul luminii omoară, cu aceeași detașare el tămăduiește și eliberează de greșeli, pătrunzînd lucrurile și stăpînindu-le numai prin elanul inteligenței. Fața sa clară (Îmi amintesc nepăsarea regală cu care Apolo din Belvedere Își ignoră goliciunea) nu lasă loc la nici o Îndoială. Apolo e tot numai echilibru, frumusețe rece
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și în scris, după cum s-a mai spus, i se părea uneori că nu ar fi mărturisit anumite lucruri, iar aceasta îl tulbura mult. Chiar dacă mărturisea acele lucruri, rămânea nemulțumit. Astfel a început să caute oameni duhovnicești care să-l tămăduiască de scrupule. Dar nimic nu-i era de ajutor. În sfârșit, un doctor în teologie, predicatorul catedralei, om foarte spiritual, i-a spus într-o zi la spovadă să scrie tot ceea ce-și putea aminti. Făcu întocmai, dar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț ca și cum mi-ar fi fost îngăduit să privesc spre înalt, întrucât mi se părea că a privi spre înalt mă tămăduia de tulburarea lucrurilor de jos, și cu acestea, mișcări și lacrimi; apoi, căutam să privesc spre înalt și, fie că vedeam, fie că nu, aflam evlavie și tămăduire pentru a nu-mi abate așa ușor atenția de la ceea ce era cuvenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vostru va veni și vă va izbăvi pre voi. Atunce să vor deșchide ochii orbilor, și urechile surzilor vor auzi, și deșchisă va grăi limba muților” <endnote id=" (96, p. 185)"/>. De asemenea, nu este Întâmplător faptul că taumaturgul Isus tămăduiește mai ales orbi (mai rar, surzi și muți) (Matei 9, 30 și 20, 34 ; Marcu 7, 35 și 8, 23 ; Luca 18, 43 ; Ioan 9, 7 etc.), care - În urma acestei experiențe - devin primii evrei creștini. Semnificația metaforei este evidentă. Trecerea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]