556 matches
-
și au distrus multe localități), în 1313 (când a avut loc un cutremur devastator care a dărâmat multe orașe și a ruinat capitala Ani) și în 1342 (când cetatea Ani este ocupată de perși). Armenii au fugit din calea năvălirilor tătare și persane, prin Crimeea, o parte dintre ei așezându-se în mai multe localități din nordul Moldovei, cum ar fi Botoșani, Iași sau Suceava. Armenii imigrați în Moldova și-au construit propriile lăcașuri de închinare, primind în unele locuri biserici
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
aramata polono-lituaniană a ajuns față în față cu forțele otomano-tătare, sprijinite de contingente valahe, aflate sub comanda lui Iskender Pașa, beilerbeiul de Oceac. Această forță fusese trimisă de sultan în ajutorul lui Gabriel Bethlen, în lupta lui cu habsburgii. Forțele tătare i-a surprins pe polonezi, reușind să ia numeroși prizonieri. În prima zi de luptă, (18 septembrie), cei mai mulți dintre moldoveni au decis să treacă de partea turcilor și au atacat flancul polonez. Mercenarii, trupele private și magnații s-au dovedit
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
(altă variantă: Mussa Jalil, în limba română Musa Gelil, în tătară crimeană Musa Ğelil, în limba tătară: Musa Cälil, Musa Çəlil, cu litere chirilice Муса Җәлил) (n. 15 februarie [S.V. 2 februarie] 1906 - d. 25 august 1944) este unul din cei mai apreciați poeți sovietici tătari, luptător în rezistența tătară anti-nazistă
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
(altă variantă: Mussa Jalil, în limba română Musa Gelil, în tătară crimeană Musa Ğelil, în limba tătară: Musa Cälil, Musa Çəlil, cu litere chirilice Муса Җәлил) (n. 15 februarie [S.V. 2 februarie] 1906 - d. 25 august 1944) este unul din cei mai apreciați poeți sovietici tătari, luptător în rezistența tătară anti-nazistă, erou-martir decapitat de Wehrmacht la închisoarea
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
în tătară crimeană Musa Ğelil, în limba tătară: Musa Cälil, Musa Çəlil, cu litere chirilice Муса Җәлил) (n. 15 februarie [S.V. 2 februarie] 1906 - d. 25 august 1944) este unul din cei mai apreciați poeți sovietici tătari, luptător în rezistența tătară anti-nazistă, erou-martir decapitat de Wehrmacht la închisoarea Plötzensee din Berlin. Este singurul poet căruia i s-au acordat atât titlul de "Erou al Uniunii Sovietice" pentru lupta de rezistență antifascistă cât și "Premiul Lenin" pentru literatură pentru colecția "Caiete din
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
1931 se stabilește la Kazan dedicându-se activității creative și sociale. Se manifestează în genuri literare diverse: poezie, roman, libret, dramaturgie, jurnalism. Elogiază în vers transformările aduse de comunism. În 1939 devine președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară și vicepreședintele Consiliului municipal. În al doilea război mondial Musa se înrolează ca voluntar în Armata Roșie, este numit corespondent de război și trimis pe front. Continuă să scrie versuri patriotice și lirică de război. În iunie 1942, în timp ce unitatea
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Acest sat a fost fondat în 1813 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătare Cișmeaua-Văruită. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
în timpul și prin propovăduirea Sfintei Nina din Cappadocia, la începutul secolului al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, care îi acordă autocefalia în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului Bisericii Rusiei. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
Mtskheta la rangul de Catholicos de Kastli în anul 466, act recunoscut de întreaga Biserică. Ulterior, Catholicosul a primit titlul complementar de Patriarh în anul 1010, astfel încât titlul întâistătătorului său a devenit: "Catholicos-Patriarh al Întregii Georgii". Ca urmare a invaziilor tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica și organizarea politică a Georgiei au avut mult de suferit. Atât regatul cât și Biserica au fost împărțite în două părți distincte, administrate de doi Patriarhi-Catholicos. În anul 1801, Georgia
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Rinat Faizrahmanovici Dasaev (în , n. 13 iunie 1957, Astrahan, RSFS Rusă, URSS, astăzi în Rusia) este un fost jucător de fotbal rus de etnie tătară care a jucat în echipa URSS la trei Campionate mondiale. Este considerat al doilea portar rus din toate timpurile, după Lev Iașin și unul dintre cei mai buni din lume în anii '80. IFFHS i-a acordat premiul " Cel mai
Rinat Dasaev () [Corola-website/Science/316528_a_317857]
-
Sovietică au reușit să își adjudece medaliile de bronz. Tot în 1980, Rinat Dasaev era numit cel mai bun portar sovietic. Avea să fie prima din cele șase astfel de distincții câștigate de-a lungul carierei de portarul de origine tătară. În anul 1982, avea să participe la primul său turneu final al Campionatului Mondial, în Spania. A fost titular în toate cele 5 partide disputate de Rusia (3 în prima fază a grupelor și 2 în cea de-a doua
Rinat Dasaev () [Corola-website/Science/316528_a_317857]
-
este o fostă cetate a comitatului Crasna. În evul mediu a jucat un rol important în istoria regiunii. Cetatea se află în actuala localitate Sub Cetate din județul Sălaj. În urma unor invazii tătare devastatoare și a creșterii amenințării dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj. Din acest sistem făcea parte și , ridicată pe dealul
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după marea invazie tătara din 1241, jucând un rol important și în luptele interne dintre nobilii feudali, în urma cărora a intrat în posesia familiei Bánffy. În 1319 este pentru prima dată atestat un „Castrum Volko”., într-o scrisoarea de danie a regelui Ungariei, Carol
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rogoz, județul Maramureș este una dintre cele mai interesante și valoroase din Transilvania. Construcția este datată de tradiție în anul 1663, moment susținut de inscripția de la intrare care evocă invazia tătară din 1661. Se află pe lista monumentelor istorice din 2004, cod MM-II-m-A-04618. Acest monument istoric este înscris și în Lista Patrimoniului Mondial, cod 904. Biserica se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, și a fost construită după invazia
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
din 1661. Se află pe lista monumentelor istorice din 2004, cod MM-II-m-A-04618. Acest monument istoric este înscris și în Lista Patrimoniului Mondial, cod 904. Biserica se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, și a fost construită după invazia tătară de la 1661, eveniment evocat de inscripția de la intrare: "„de când au fostu robie în arde[a]lu”". Tradiția ridicării bisericii în anul 1663 de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
iunie 10 zile au început [a s]e zugrăvi acea[s]tă sf[â]ntă bi[seri]că și s-au isprăvit [în lu]na lui sep[t]e[m]vrie 11 zile”". Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor: "„Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Muntean[u] Ra[du din U]ngureni și Ma[n] Niculae de la Poian[a] Po[r]cului.”" În 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului, al cărei
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
sau de sus (ce deține și "o" și "u") și Anatri sau de jos (ce are "u" pentru ambele "o" și "u": Vi. totă "plin", tută "gust" - an. tută "plin, gust" ). Limba literară se bazează pe ambele dialecte. Atât limba tătară cât și limbile fino-ugrice au influențat limba ciuvașă, precum și limba rusă, limba mari, mongoleza, limba arabă și limba persană, limbi ce au contribuit din plin la lexicul ciuvaș. "Armonia vocalică" este principiul prin care un cuvânt ciuvaș nativ încorporează fie
Limba ciuvașă () [Corola-website/Science/316304_a_317633]
-
în regiunea lacului Baikal, ele fiind descoperite pentru prima dată în 1902 în bazinul râului Barguzin și în delta râului Selenga, fără însă a atinge dimensiunile comerciale descrise de Verne. În timp ce descrierea fizică a Siberiei este conformă cu realitatea, rebeliunea tătară care apare în roman este fictivă și destul de puțin plauzibilă. Războaiele cu tătarii și mongolii au constituit un element important al istoriei medievale ruse, dar rușii s-au impus înainte de începutul secolului al XIX-lea și niciun han tătar din
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
până la tratatul de la Pereiaslav din 1654 regiunea căzăcească Zaporojie făcea parte din Regatul Poloniei. Nu exista noțiunea de stat ucrainian sau ucrainieni). Zaporojie au creat forțele de autoapărare ale cazacilor, care au devenit suficient de pricepute în respingerea atacurilor hoardelor tătare. Există istorici care consideră că amenințările constante ale tătarilor din Crimeea au fost factorul determinant al apariției instituției cazacilor. În timpul raidurilor de răzbunare ale cazacilor în regiunile stăpânite de Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii, ei nu doar jefuiau așezările bogate
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
, sau „biserica Vlongenilor”, s-a aflat în partea de sus a satului Moisei din județul Maramureș. Documentele de arhivă indică ridacarea ei după invazia tătară de la 1717. Biserica de lemn a fost surprinsă într-o imagine de epocă, de pe la 1880, care identifică o biserică joasă, cu un acoperiș simplu, caracteristică celor mai vechi biserici din Maramureș. În Moisei au existat încă din secolul 18 două
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisele de pe altarele lor erau sfințite de episcopul de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716-1733). Într-o conscripție din anul 1774, se afirmă că bisericile parohiale din Moisei erau ridicate din lemn în anii 1720-21, după invazia tătară. Cele două biserici au fost vizitate în 1857 de protopopul de Vișeu, Ioan Mihaly, care le află în ruină, înlocuite fiind de o biserică nouă de zid. Biserica din sus, în Moisei, a dispărut spre sfârșitul secolului 19, nu înainte de
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
turn puternic, potrivit bazei sale, însă nu foarte ridicat peste coama acoperișului, în stilul vechi cunoscut în zonă. Biserica de lemn din Moisei de sus este relevantă pentru efortul depus de maramureșeni de a-și reface comunitățile după ultima invazie tătară, de la 1717. Biserica nu are aspectul celor bine cunoscute, cu două poale, ci a celor de cea veche tradiție.
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
o jucătoare profesionistă de tenis din Rusia. A ocupat timp de 26 de săptămâni fotoliul de lider în clasamentul mondial WTA. Este sora mai mică a fostului lider mondial, Marat Safin. s-a născut la Moscova, din părinți de naționalitate tătara. Mama sa, Rauza Islanova, fostă campioană de tenis la juniori, era antrenoare la Clubul de tenis Spartak, iar tatăl său, Mihail Safin, era directorul clubului. Astfel că a început să joace tenis încă de la trei ani, iar la opt ani
Dinara Safina () [Corola-website/Science/316439_a_317768]
-
Iași, printr-un act din 8 aprilie 1672 i-a mai dăruit întregul teritoriu cuprins între pârâul Socola, Vlădiceni și înălțimea de la obârșia Vasluiețului. Istoricul Nicolae Iorga presupune că Mănăstirea Clatia ar fi fost nimicită de pârjolul făcut de hoardele tătare în anul 1711, după războiul ruso-turc din același an, când domnitorul Dimitrie Cantemir a luat calea Rusiei. După dispariția acestei mănăstiri, toate bunurile sale au trecut la Mănăstirea Dancu. În anul 1812, Spiridon Papadopol și soția sa Ruxandra, împreună cu fiica
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]