1,069 matches
-
Clara, privind-o prin fumul de țigară. — Ei, nu pricepi! Vreau să zic, să facem schimb între pe rechi, să ne-o tragem, vreau să zic... el cu mine și Sorin cu Ruxandra. Am făcut mișto cu toții atunci, ne-am tăvălit de râs, dar ne-a convins... și... asta a fost! Ce noapte, Doamne Dumnezeule! Amuți, uitându-se cu subînțeles la Clara, care încremenise pe scaun. — Ei, uite-așa m-am măritat eu în scurt timp cu Codrin! încheie Ionela, satisfăcută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică și nebună asupra acelor oameni roșii de beție, cu ochii străluciți și murdari, cari, tăvălindu-se pe pământ, o priveau c-o ardoare sălbatecă și neumană. - Hoho!... răcni unul din ei, cu fruntea mică, cu fața grasă și roșie, cu ochii mici și verzi, cu părul roșu ca focul... Oho! frumoasă fată... ce cauți așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
surprinsese și îl făcuse să creadă că băiatul acesta sau ce-o fi fost îl știa de undeva. Așa că îl luase repede: - Mă cunoști, știi cine sunt? - Cum să nu! Ești Zogru, spusese el și se desprinsese din locul ascuns, tăvălindu-se ușor în apa mocirloasă și rămânând mai apoi pe burtă. Era prima oară când își auzea numele spus de cineva complet necunoscut, iar efectul a fost devastator. S-a apropiat emoționat de apă și s-a așezat turcește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ținută de gală, brâu de mătase, butoni cu diamante, pantofi de lac. Un reporter de la Daily News scrisese că banii lui „sunt ceva ce arunci de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres”. Ravelstein mi‑a arătat tăietura din ziar, tăvălindu‑se de râs. Toate lucrurile acestea Îl amuzau nespus. Desigur, eu nu aveam aceleași rațiuni de a mă amuza. Vastele forțe hidraulice ale țării nu mă propulsaseră și pe mine așa cum făcuseră cu el. Deși eram cu mulți ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fel limitat. Îmi aduc aminte de croitorul tău din Chicago, cel care mi‑a confecționat un costum. - Pe care nu l‑ai purtat. - L‑am purtat În casă. - Și pe urmă s‑a evaporat. - Nikki și cu mine ne‑am tăvălit de râs de croiala costumului. Era perfect pentru Las Vegas sau pentru un politician invitat la Întrunirea anuală a aparatului democratic, la „Hôtel Bismarck” - nu te supăra, Chick. - Nu mă supăr. Nu investesc prea multă sensibilitate În costumele mele. - Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
enciclopedii ale religiilor și munți de cărți de sociologie. Bune să‑ți proptească storul când se defectează coarda de ridicat, glumeam eu. Era și cerneală verde. Nu folosea nici o altă culoare. Verdele era marca lui de fabrică. Ravelstein s‑a tăvălit de râs când am ajuns aici. Mi‑a spus: - Așa vreau să mă tratezi și pe mine. Exact așa. Să mă arăți cum mă vezi tu, fără emoliente și Îndulcitori. Ravelstein, după ce a citit schița mea despre Kogon, m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prezentând pe chip o lividitate suspectă. Nu trece mult și se face legătura cu reporterul special. Acestuia i se ițește strategic doar capul dintr-un șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mizerie. Ea nu avea chiar un salariu de mizerie, ca asistentă a lui Max, dar era considerabil mai prost plătită decât fusese Daniel. Când își dădu seama de acest lucru și i-l comunică și lui Max, bărbatul se tăvăli pe jos de râs. —Ți-am mai zis, Daniel era de o mie de ori mai calificat decât tine, spuse. Nici nu te compari cu el. — Am diplomă în economie, replică ea furioasă. Îmi fac treaba, nu? — Da. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că dacă mă concediază, am să-i povestesc lui Lilith despre el și Maria. Cred că uitase despre asta. —Lilith și Maria? întrebă Aidan. Nieve povesti pățania cu Max și femeia de serviciu și cum îi descoperise ea; Aidan se tăvălea pe jos de râs. —Îmi place. Îmi place că el a regulat-o pe ea și apoi tu l-ai regulat pe el. —Aidan! exclamă Darcey. —Calmează-te, Darcey. Se mai întâmplă, zise Nieve. Știu că lucrurile astea se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebă dacă stătea în casa lor. Iar fata zise că era sora lui, Eimear, și că voia să ajungă pilot de luptă când o să fie mare. Apoi Davey o împinse pe Eimear și ea îl ciupi, cei doi se treziră tăvălindu-se prin iarbă, iar Nieve le spuse să înceteze imediat. Folosi același glas poruncitor pe care îl folosise și când era guvernanta lui Guy și a Selinei. Încă dădea rezultate. Davey și Eimear se opriră instantaneu și o priviră curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de idealuri sau, și mai rău, o aglomerare de false idealuri, bani, putere, poziții, într-un cuvânt căpătuială, și toată energia pusă în slujba acestora nu face decât să genereze un câmp de forțe negative care în rotația sa dezordonată tăvălește tot ce-i iese în cale și nimic nu-i va putea sta împotrivă, 4 martie, de ieri a început și maestrul Voinea la șaizeci și cinci de ani să trăiască prin actul său de demnitate, a demontat cu propriile sale mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
începem meciul că apărea și Puiu-nebunu, nu ne lăsa să ne jucăm și firește noi ne luam de el, cel mai tare îl enerva când îi spuneam că el nu-i bărbat, ci femeie, era un haz! Începea să se tăvălească pe jos, se rostogolea, se dădea cu fundu de pământ, Puiu e băiat! Striga el, nu spunea bărbat, ci băiat, și urla ca nebunu că e băiat nu femeie! Iar noi ne prăpădeam de râs, și cu cât râdeam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai ales în iarba asta moale îmi lipsește trupul senzual al Anei, aș fi făcut dragoste cu ea aici, aș fi dezbrăcat-o încet sub ochii tăi penibil de curioși, am și făcut-o deja, cu cine crezi că am tăvălit iarba în halul ăsta de, Doamne, copilul meu! Nu-mi spune, copilul meu! Eu nu sunt copilul tău! Prea bine, dar de ce te enervezi și-ți azvârli cu atâta disperare hainele de pe tine? Gol ca un zeu! Taci! Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trupul neliniștit de femeie se face vizibil ca și cum dintr-o dată cojocul înflorat, cămășile aspre, îmbumbate, fustele suprapuse ar deveni transparente, lăsând să se vadă sânul alb ca laptele la care Daniel copil fiind, doar clopoțeii nu-i mai aud, se tăvălește în iarbă Florița, ridicându-și poalele către soarele coborât al după-amiezii, o urmăresc cu atenția încordată din spatele unui fag bătrân, și râde, acum doi ani când se întâmpla asta nu știusem că Theo însuși, dar acum, amintindu-mi, știu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de inspirație În compunerea unui cântec. mă tăvĂleam pe jos de râs. la un moment dat se auzi o bătaie În ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se Încruntă În același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țn joc, mâncare sau activități de orice fel. Era foarte atașat de o jucărie pe care o ținea tot timpul în mana ți o lua peste tot cu el, daca i se lua jucăria reacționa prin crize de plâns și tăvălit pe jos. Vorbea despre el la persoana a III-a, făcea cu greu fata eșecurilor și refuzurilor. In mare parte vroia să facă doar ce vroia el și nu accepta să facă și ce i se cerea de către cei din
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
in viata noastră. Mama lui Constantin Totul a început in jurul vârstei de 1 an si 7 luni,când Constantin a început sa refuze alimentele si sa se comporte anormal pentru un copil atunci când i se refuza ceva : tipa, se tăvălea pe jos, se dădea cu capul de leagăn si a început sa piardă din limbaj aproape tot ce știa. Am fost la pediatru la 2 ani, i-am spus ca nu vorbește , medicul m-a liniștit si mi-a zis
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de optimism. Altele, în stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai verde ne tăvălim acum / Și-aflăm în timp ce râdem ca-n alte ere cum / mesajele din cosmos ne gâdilă pe burtă.” Tipică din nou pentru „câmpia eternă” este însă evoluția, ascensiunea cârtiței pe sub pământ, de unde iese la lumină „cu stânca-n dinți”. Ceea ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
a lovit, îi taie capul. Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să se știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna lui cea iuti. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat; gol, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” ( Secvența aceasta l-a impresionat cu deosebire pe autorul Istoriei lui Mihai Viteazul ce va fi integrată în Letopisețul Cantacuzinesc, a preluat-o aproape fără
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbatul ei de fațăț. Iar cea din potrivă ei răspunde: «Jălește-te cât vei vrea că legea nu se va schimba, ci mai bine mărită-te ca să fii și tu ca noi, precum erai mai nainte”; „Văduva fără bărbat rău se tăvălește-n pat”; „Mai bine văduva să se căsătorească decât în foc să să chinuiască” (recomandare a Sfântului Apostol Pavel); „Muiarea văduvă tot castraveți visează”416. Notându-și catrenul „Să plâng cele măritate, Că nu au de bărbați parte; Dar cele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și el trecut în "manual". Sistemul le organizează timpul și în acest fel oamenii nu au timp să gândească. Mersul cu capul în jos este permis numai logodnicilor din pricina mușcăturii șarpelui, din pricina durerii: "se lasă absorbiți de obsesiile lor, se tăvălesc în suferința lor, își clocesc spaima"(Ibidem, p. 134). Logodnicii își dăruiesc șerpi pentru a-și arăta dragostea. Legătura convențională cu Cartea Genezei sugerează un animal teluric și malefic ce însoțește logodna folosită de autoare drept simbol pentru înscrierea în
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
testează limitele spectatorului de dans contemporan, dar și limitele interpreților. Sunetele ajung până la urlet, spaimele până la disperare. Trupurile și mai ales fețele sunt supuse unor presiuni extreme care le deformează, atunci când nu poartă măști. Corpurile aleargă, cad, smulg, împing, se tăvălesc, se aruncă unele asupra altora, se mușcă, părând a se devora unele pe altele. Scena se transformă într-un câmp de bătaie, în care intră și corpuri dinamice, dar și corpuri inerte, ca și când ar fi moarte. O lume în care
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]