1,049 matches
-
1907. Sunt aruncat lângă o tastatură, de unde vă scriu: eu m-am simțit mereu mai puternic, mai îngăduitor, mai bun, mai mândru, sau măcar cumva mai ... Citește mai mult Am început ziua, cu rostul ucis!Un timp curbat strâmb...mă tăvălește prin jungla istoriei:ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă,ba sunt soldatul perfect, aruncând napalm;părul îmi crește bruscși alerg cu o creanguță ascuțită,după o pradă nenorocită,un soi de cruciați mă păstoresc,pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
-l neînduplecată în ghiozdanul prea gol, căci unicul caiet folosit la toate materiile și cele două manuale cu coperțile transparente, de atâta folosit (și nu mă refer la prea mult studiu, ci la nenumăratele generații de elevi care le-au tăvălit prin ghiozdane, ... Citește mai mult Știu că sună destul de patetic expresia: ,,Pe vremea mea, era mai bine!” și că aceasta e detonatorul garantat al conflictului dintre generații, dar cred că fiecare suntem convinși de acest lucru. Cu rare excepții, toți
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
-l neînduplecată în ghiozdanul prea gol, căci unicul caiet folosit la toate materiile și cele două manuale cu coperțile transparente, de atâta folosit (și nu mă refer la prea mult studiu, ci la nenumăratele generații de elevi care le-au tăvălit prin ghiozdane, ... X. DILEME ( FRAGMENT 33), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017. A doua zi, toată familia era în fierbere. Carlos își anunțase sosirea la Otopeni, în după amiaza zilei în curs dar, deși
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
că are o reclamație făcută de vecinul Haralamb, pentru că a construit cotețul porcilor la geamul lui. Au cerut permisiunea conform regulamentului, să intre în curtea ei, să constate dacă e adevărat. Atâta i-a trebui babei, a început să se tăvălească pe jos, să țipe că moare de infarct, că poliția a venit să o persecute. Polițiștii, care erau niște tinerei de fapt, se purtaseră regulamentar și i-i vorbiseră cu respect babei. La început au crezut-o și vroiau să
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
precis c-o bate că e tare slută în zilele de post budist ce vis avui cu-n polițist un dadaist nebun tragea în mine cu-al sau tun și m-am trezit tu nu erai în brațele cuiva te tăvăleai.. ** ultima poză e subtilă femeia statică, nubilă asteapata un iubit, o scară ar vrea să evadeze din viață ei precară afară-i frig, plin de invidii și grosolănii rahat de porumbel, parșive viclenii servite omului naiv, în cap totul se
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
realizau ce li se pregătea pentru restul vieții lor. În acea perioadă de timp femeile gravide nu erau menajate de la muncă ceea ce uneori se sfârșea cu o tragedie: „Au apucat-o durerile facerii în timp ce aduna fânul cu grebla. S-a tăvălit pe jos de durere și de spaimă, iar după ce a născut, Ion a învelit copilul în cămașa lui. Era mic, avea nevoie de ajutor și, ca să nu se chinuiască, Dumnezeu l-a făcut înger.” Cu toate aceste întâmplări tragice soții
VIAŢA – UN EPISOD DIN „ROATA TIMPULUI” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376770_a_378099]
-
În urma ta Mă uit în oglinda anului acesta Mă văd pe mine dar văd altul Aceiași ochii, același chip Dar cu o cicatrice-n privire Văd un an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul am călcat, Posomorât și singur am înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o
ÎN URMA TA de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372687_a_374016]
-
Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului POVESTEA FURTUNII Din orizontul cu nori negri presărat fulgere-orbitoare cerul l-au brăzdat. Sunt atât de aproape de sol, încât ai crede că totul s-a tăvălit pe pământ. Mă-ntreb, deși nu-i nimic mistic, dacă nu mâna zeilor se joacă artistic. Zeii cei mânioși pe sărmana natură, ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
cojoacă de oaie. Nu îl mai durea când îl mângâia „mămica”, în schimb urla cu disperare când era lovit și se făcea că plânge de durere. Toată clasa (mai puțin monitorul general) știa șolticăria cu blana de oaie și se tăvălea de râs pe sub bănci când domnul Fusulan îl lovea icnind, iar Ionel țipa ca din gură de șarpe. Apoi, în mod ostentativ, făcea din nou fel de fel de nebunii, ca să-l înfurie pe monitorul general, de altfel, foarte generos
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
de paing taieLama luminiiMutareDesen pe tavanCu hățuri ce trag cerulîntr-o caleașcăCoabitareCușcă de câineînăuntru leneșăPisica toarceParadoxTot din naturăAre umbră pe pământNumai soarele...... XVI. AJUTOR !, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012. Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
cu țuțipide plecate în străinătățuri, să facă un ban din ochio labagio in cheia demisol. Deh, vă mănâncă ochiu' dracului, se trag cu toți si după ce rămân borțoase înșiră lista, să prindă boul care pune botu' că ele s-au tăvălit cu mulți boi și unu' tre' să cadă în plasă. Concluzia? Lupoaicele care au ceva de spus, nu iși arată toate dotările pe "saituri" de socializare, le fructifică împreună cu un lup alpha pe teren neutru. A doua concluzie ? Un "lup
FRAIERU DE TURMĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372283_a_373612]
-
scările în sărutări ieșim din metrou la suprafață pășim în spațiul verde copacii și-au unit crengile deasupra pașilor trecători în parc e atâta liniște că o iubire evadata din cotdian te cuprind în brațe și te întreb zâmbind ne tăvălim în iarbă? îmi pui degetul pe buze îmi schițezi o inimă pe chip și sărutul tău îmi dezvăluie o rană de iubire Referință Bibliografica: je ț aime comme ça / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul
JE T AIME COMME ÇA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376242_a_377571]
-
alene-n pământ să se scurgă.... ÎI. DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015. Ne naștem goi, goi de... conținut, lipsiți uneori și de formă, susceptibili de transfigurări colosale, ne tăvălim în mocirlă numită civilizație aspirând ineluctabil la mai mult, mereu... mai mult, până ne micim într-atât încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
noi înșine. Ah! Ce plin e de sine ochiul celui care nu vede dincolo de propriul văzduh și ce gol, sufletul ... Citește mai mult Ne naștem goi,goi de... conținut,lipsiți uneori și de formă,susceptibili de transfigurări colosale,ne tăvălim în mocirlă numităcivilizațieaspirând ineluctabil la mai mult,mereu... mai mult,pana ne micimîntr-atât încât ne contopimcu nimicul din noi.Copleșițide goliciunea celor din jur,uitămde propria nimicnicieși-n avântul obștescpierdemrăzboiul cu noi înșine.Ah!Ce plin e de sineochiulcelui care nu
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NU-MI ATINGE SUFLETUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-mi atinge sufletul - acel pulover împletit din agrișe -, ia-mi doar trupul tăvălește-l fără nicio grije îndoaie-i colțurile șifonează-i oasele creponează-i formele rimează-i nodurile Nu-mi atinge sufletul - acel ghem înăsprit de vreme -, ia-mi doar gândul scorojind zâmbetul ce geme răscolind furtuna rulează-i rândul rotunjind întruna ovălind
NU-MI ATINGE SUFLETUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379682_a_381011]
-
Să-ntreb o lacrimă de te-a zărit când steaua nopții se prăbușea în mare când luna se plimba agale pe valul frânt de-o întrebare. * Să-ntreb o lacrimă de unde înflorirea într-o tăcere sfidătoare când toate amintirile se tăvălesc la soare în alte brațe și alte mângâieri provocatoare? * Să-ntreb o lacrimă luceferii de zi, de noapte pașii pe nisip, de ce pantera - din sângele adormit poartă-n privire iubirea sfâșiată și fuga ta - mereu o vânătoare - mereu.. * 23 iulie
SĂ-NTREB O LACRIMĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379210_a_380539]
-
și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi, În cor afon se vor recunoscute, Prin fel de fel intrigi și de certuri. Te uiți la ele, mare li-e prostia De cred că pot opri în loc Lumina, Maimuța mea, să-ți văd acrobația Când
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi,În cor afon se vor recunoscute,Prin fel de fel intrigi și de certuri.Te uiți la ele, mare li-e prostiaDe cred că pot opri în loc Lumina,Maimuța mea, să-ți văd acrobațiaCând va cădea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
am înpărți viața statelor, atunci oare când sosește primăvara? Răspunsul este: Niciodată! Comedia humană, ori o scrie un Tacitus cu mânie... ori o scrie un Rabelais... râzând, rămâne tot aceea și se petrece cu aceeaș monotonie sublimu-anuiantă cu care se tăvălește sistemul nostru solar în spaciul fără sfârșit. {EminescuOpXI 96} A pronunța toate acestea în fața pudicei "foițe" nu este defel cavalerește, după noi! În fine s-a trecut în glumă! Înțelegem ca acest "enfant terrible" să fie botezat spre a putea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și dă din picere, însă aceasta trebuia s-o facă acasă, la Bacău, iar nu să ia lumea-n cap, lovind fără milă în partide, turburând pacea Europei și a foiței, ba chiar făcîndu-ne să credem că sistemul solar se tăvălește nu știu unde! Apoi mai dă și lecțiuni strigând că: "on revient a ses moutons"! Aceasta este mai insultant decât chiar vestita "ubicuitate"! Dar destule exemple. Într-o polemică cu ziarul "Unirea" din Iași am spus că stilul roșu se distinge printr-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Noapte, Grădina Copou, o singură pată de zăpadă. Îmi întrerup rondul și mă ascund (nerușinat) după un copac negru. Doar ei doi. Ea păr imens. El fes. Și cîinele. O fiară suplă care, sub îndepărtatul felinar, e de argint. Se tăvălesc îmbrățișați. Cînd el deasupra, cînd ea. Fără oprire, violent, că mă și întreb dacă nu cumva se petrece altceva acolo. Din cînd în cînd ea țipă: lup! lup! Cîinele și el în vînzoleală. Îi și prinde de păr, de fes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din cînd în cînd cîte-un citat din Tacit, din Înțelepții Sionului sau din Savonarola. Pentru că zicerile astea sunau, în urechile lor, ca poantele mai seci ale lui Jean Constantin. Dinescu era, într-un fel, de-al lor, din popor. Se tăvăleau cînd poetul se scărpina în cap (să găsească, nu-i așa, cuvîntul ce exprimă adevărul). Recent, mucalitul Costache Olăreanu, rememorînd începutul, îl chiar desemna pe Dinescu "cel mai mare comic parlamentar". Unde-s cei trei? Unde-s călușarii? Istorie. 16
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu nasul de nisip a celuilalt Gioni, de la circul mare din piață toată mahalaua caracudească se tăvălea de rîs pe băncile din tulpini de floarea-soarelui. Doar să ieșim din casă și rîsul spontan, sănătos, ne așteaptă la colț. Numai să-i dăm curs, alternîndu-l, profilactic, nu?, cu încruntarea ce ne e hărăzită în restul zilei. A rîde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar eu, academicianule, chiar cred în adevăr, în libertate, în dreptate... Groparul: ...și în egalitate... și în morală... și în democrație... nu? Of, Doamne, din păcate, toate astea sînt niște cuvinte, dragule... Invenții lingvistice! Cele mai nerușinate cuvinte ce se tăvălesc în gura omului... Dreptate! Hm! Cînd Pilat l-a întrebat pe Isus, adus cu coroana de spini pe cap și cu iubirea pentru om în toată ființa lui, ei, cînd l-au întrebat ce-i aceea dreptate, Isus n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]