643 matches
-
ei peste bord. Abia aștepta să descopere cum avea să reacționeze scriitoarea la o vâltoare de clasă IV. Ahmad s-a întors din plimbare și-a intrat în cabană ca să se pregătească pentru Salat-ul-Asr: rugăciunea de la mijlocul după-amiezii. Irene îl tachinase o dată spunându-i că petrecea mai mult timp chiar și decât ea ca să se gătească. Singurul răspuns pe care-l primise fusese privirea aia fixă și dură a lui Ahmad. Bărbatul se spăla întâi pe mâini, apoi își curăța gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iar ... și cum domnișoara Norica se grăbea s-o servească, Nory se uită lung la ea, comandă un ceai tare, apoi făcu 219 în spatele fetei o strâmbătură, așa ca s-o vadă Elena, dar neobservată de ceilalți. Elena râse indulgentă. Tachina pe Nory, pentru antipatia ei fără grațiere față de lăcustă. Cum Nory nu avea motive proaspete și cum cele vechi erau epuizate, declară că nu poate suferi pe Mika-Le îmbrăcată cu rochiile Elenei, ce stau pe ea ca pe o mătură
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de concediere. - Să vezi! ... Să vedeți! M-am dus drept la Facultatea de medicină după cei doi neghiobi. . . f>umos prin partea locului . Ge casă! ... Ce grădină! . . . Tenis . . . Acolo să avem noi dispensar iul! - De ce nu la Cotroceni, Nory! o tachina Mini. -• Băieții erau singuri cu spițereala lor. Țara lui Papuc! Auzi' preparatori pe lângă cursul de anatomie! . . . M-au primit cu ovațiuni. "A! O! A! Ce onoare! Ce plăcere!" Amândoi deodată, firește. Numai ei știu care e Dorin și care Codin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din partea acestei nelegiuiri de o viziune lărgită. Aerul strălucea mai tare - după-amiază târziu, odată cu trecerea la ora de vară. Lumea, Riverside Drive, era aprinsă cu răutate. Cu răutate pentru că lumina făcea toate obiectele atât de explicite, și acest explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-ar fi zis că e un Îngeraș plin de naivitate. Dintr-odată arăta iar a fecior de fermier din Idaho. Putea să și-l imagineze la câmp, așezat Într-un tractor printre balo turi de fân presat. — Nu mă tachina, Margaret Bates! Doar știi că nu-s În stare să fac față spiritelor tale. — Vai, n-oi fi tu chiar atât de lipsit de apărare, mai cu seamă când mai ai o mulțime de treburi pe cap. Dă-mi voie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia neagră, severă, părea nepotrivită cu tinerețea ei. Trebuie să fi fost turcoaică, a spus Mick. Tata zicea că nu-i o adevărată grecoaică. Era mica lor glumă, ceva cu care o tachina Întruna, dar povestea asta despre Grecia n-a Însemnat niciodată mare lucru pentru mine În copilăria pe care am petrecut-o Într-o suburbie din Melbourne. Cum nici tata nu era prea zvelt, după cum vezi, eu sunt ursit să devin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase deunăzi între două vizite medicale, grăbită foarte de registratorul taxiului, care la ușa clientelei renta dar la Djaburov scădea bilanțul unei munci fără răgaz pe aceeași brazdă: a vieței... și morței. . . cum o tachina prietena Nory despre riscurile specialităței ei de ginecolog. Ușa se deschise. Era chiar Lina. - Bravo! zise Mini. Ești acasă! Mă temeam să nu fie prea devreme! - E frig tare? întrebă Lina, sărutînd-o umed și incorigibil pe amândoi obrajii reci. Tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
S-au vindecat?. Au murit unii de turbarea foamei?. . . - Cei care au scăpat de hingherii de la Obreja sau de la Morgă trebuie să fie prefecți în Ardeal! Nory se ocupa de politică militantă ca membră a "Partidului Nemulțumirei Universale", cum o tachina Mini. Nu e chiar absurd, Nory, ce spui! Victoriile războinice creează o serie de oameni capabili de a ieși din fruntariile vechi ale rațiunii și moralei pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sfîrlează cînd spre o lespede, cînd spre alta și clipea de parcă l-ar fi frecat cineva cu ardei la ochi. Vlad își dădu seama, văzînd interesul actorului, de faptul că ar putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea Petrică în culmea bucuriei. Cum de le-ai putut vedea și pe astea? Dar despre ce-i vorba? întrebă fierbînd de curiozitate Ilinca. Spuneți-ne și nouă! Semnul ăsta reprezintă soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nebuna îi aține calea, iar el în cearcă s-o dea ușor la o parte. Și nu reușește. Ne buna pare să înțeleagă lucrurile exact pe dos. Nebuna vrea să creadă că el se simte bine cu ea. Că o tachinează. Că ce-i mai place. Că hi hi hi. Și e penibil. Îi pune mâna pe umăr și o privește în ochi. Gata. Trebuie să plec. Acum. Zâmbetul nebunei piere brusc. Se dă la o parte, pentru ca el să poată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dacă nu cumva Georgina e cea care i-a spus nenorocitei ăleia despre... Se opri la jumatatea frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei, hai, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-mi pare un boșorog libidinos, spuse Creighton. — Ba nu, a fost chiar drăgălaș! îi lua apărarea Fanny. Și cât se poate de pașnic. Dar sper că i-ai dat țeapă, zise el. — Bag de seamă că ești nițel gelos, îl tachina Fanny. — Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
înjosi, de a l umili și chiar de a-l omorî." " Se scula o dată cu mine, se culca o dată cu mine, mă însoțea peste tot, chiar și la closetul din fundul curții... Ca doi frați siamezi nevoiți să se suporte toată viața tachinându-se, certându-se, urându-se, dar și purtându-și de grijă unul altuia ca să poată supraviețui, căci o parte din organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău chip și adevărata ta vârstă. Adevărul omului se afla de obicei În pom. Oliver tăcea, adâncit În gândurile lui. Asta se Întâmpla la Corso. Acasă, Mathilda, stând Întinsă În pat, Îl tachina la rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins medicul... „Pe lângă faptul că sunteți orb, mai sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
încolo cu dobândă de zece la sută pe săptămână. — Ești sadică! — Adică? Dacă nu-ți place, du-te și cerșește în altă parte. — Cum să-i iei dobândă propriului tău frate? — De ce nu te îngrijești și tu mai mult? o tachina el din când în când. Așa n-o să-ți găsești bărbat niciodată. — Crezi? Ia să vezi cum mă pricep eu la ales! — Taci o clipă și ascultă. De exemplu... Rulase filmul italian La Strada. Fără îndoială că l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
soarele strălucea drept în ochii lor, care tocmai se obișnuiseră cu întunericul de dedesubt. Bucătarul cel gras și marinarul care le arătase drumul erau și ei pe-acolo, cu brațele încrucișate. Văzându-l pe Gaston împreună cu Tomoe, fluierară și-l tachinară pe Gaston în franceză. Gaston zâmbi iar. Deși nu știa deloc limba, lui Tomoe nu i-a fost greu să-și imagineze ce-i spuseseră. „Tipul ăsta nu știe nici măcar să se poarte“, gândi ea. S-a întors cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sat fără nume unde am rămas peste noapte. Aveam la noi hașiș de cea mai bună calitate. Reiko mi-a zis că era prima dată când fuma hașiș, oricum, pentru ea absolut totul era pentru prima dată. Râdeam de ea, tachinând-o: să fumezi hașiș pentru prima dată În Talger e același lucru cu a juca golf pentru prima dată În Scoția. Știi, făceam cu ea genul ăsta de glume insipide. Ce prost mai eram! Târâsem după mine o cameră video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimic. Apoi am început să-i povestesc eu tot felul de fleacuri. Îl amuzau grozav. Pe mine mă sâcâia însă din ce în ce mai mult întrebarea: de ce nu vrea să ne cunoaștem? Crezi că vom discuta astfel toată viața la telefon?" l-am tachinat într-o zi. Și iarăși m-am lovit de tonul uscat, care nu era al lui. Cînd te plictisești, spune-mi. Te las în pace. Vrei să închid acum?" Nu, n-am zis asta, i-am răspuns cam descumpănită. De
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau toate așezate la intrarea în casă, uscându-și părul la soare după șamponarea săptămânală cu săpun de nuci. Părea o scenă destinsă de familie, plină de bună dispoziție. Se tachinau unele pe altele și-și făceau unghiile reciproc, trecând de la una la alta o farfurie de guave cu chilli și sare, dar Pinky își dădea seama că, în cazul în care ar fi observată și identificată, femeile astea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atât de stimulat transcendental încât SS Reichsführer-ul să considere ceea ce am de spus ca fiind total irezistibil. — Știi, pentru o clipă, am crezut atunci că erai cu adevărat pe cale să faci revelația în seara asta, zise Rahn. Chiar l-ai tachinat cu toată chestia aia cum că fata nu vrea să bage pe nimeni în necaz. Păi, sincer, acum el crede mai mult sau mai puțin. — Numai atunci când va fi timpul potrivit, dragul meu Otto, zise Weisthor. Numai atunci când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lămuresc subiectul odată pentru totdeauna. — Și, cum e la New York? întrebă Charlie, prinzând din zbor ideea. — De unde știi că-s din New York? —Rochia. E prea sobră. De fapt, eu îi spun Rochia Criminală, pentru că e atât de periculoasă, l-am tachinat, înveselindu-mă puțin. Mulțumesc cerului pentru Azzedine Alaia! Ca în Clueless? mă întrebă Charlie chicotind. — Chiar așa! am râs. (Una dintre scenele mele preferate din Clueless este cea în care Alicia Silverstone se isterizează pentru că și-a murdărit rochia Alaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Patrick, trebuie să-nchid, i-am spus și am pus receptorul în furcă. Parcă vorbeam cu pereții. Eram îngrijorată. În zilele următoare m-am întrebat care o să fie următoarea mutare a lui Gretchen Sallop-Saxton și cât de mult o s-o tachineze Patrick în legătură cu mine. Eram panicată, nervoasă și ușor deprimată. Nu voiam decât ca toată povestea cu Patrick-Gretchen-moi să se volatilizeze. —Te rooooog, vino diseară, încercă Jazz să mă convingă. Te înveselesc eu. Ți-am spus că Patrick e îngrozitor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te avertizez. Îmi pare rău. — Nu‑i nimic, rostesc cu greutate. Cred că nu trebuia să mă grăbesc să trag o concluzie. — Deci totul e OK între noi, da? zice Luke, și vocea lui e caldă și gata să mă tachineze. Reluăm de unde am rămas? — Dar cu New Yorkul ce e? spun, urându‑mă în clipa în care deschid gura. Și asta e tot o greșeală? Urmează o pauză lungă, oribilă. — Ce‑ai auzit despre New York? întreabă într‑un sfârșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]