519 matches
-
al bunului simț comun și să trăiești mai departe așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era o asemenea masă, la care se adunau taciturnul Lohengrin și viteazul Parsival și tristul Tristan și frumosul Lancelot și toți ceilalți cavaleri În armurile lor strălucitoare depunînd jurămînt pe dreptate și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde se străduiește să obțină o bursă pentru la anul. Are note foarte bune la engleză și este, în general - rebelă, dar și taciturnă în același timp - o elevă model. Asta în ciuda faptului că acasă nu pune niciodată mâna pe vreo carte de școală. Dar iată că a mai apărut deodată, ca din senin, încă un animal speriat care seamănă, la rândul lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur... Mituri naive, poate și periculoase, cum s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că nu suportă pălăvrăgeala femeilor. Peltic și bibliofil. Marcu Sidonia stă, desigur, lângă Cornea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc, tactoc-toctoc, greu să-i ajungi, dar neapărat, trebuie, Vornicu să vadă că amicul pleacă singur de la serviciu, flămând, fără chef de aventuri și adultere, deși ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
civilizată. Ușa sufrageriei s-a deschis, tot pe neașteptate, într-o duminică după-amiază. Fusese poftit la masă un văr al meu, mult mai mare, care studiase medicina veterinară la Roma și era medic la Abator. Când au isprăvit masa, acest taciturn, cu care nu stătusem de vorbă niciodată, mi-a propus să merg cu el. M-a dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate suprafețele orizontale îi stârnesc alte întrebări. Imposibil de spus ce sunt sau la ce slujesc. Au fost făcute de mână de om? Totuși au un aer pe jumătate familiar, solnițe, paftale, solenoizi, mai departe limba se împleticește. Pictorul, un taciturn, nu zice nimic. Se ridică de pe ce stătea și dispare într-un colț obscur care s-ar putea afla aproape sau departe, e imposibil de spus, din care reapare purtând o sticlă verde, fără etichetă, și trei pahare desperecheate. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de osândă stomatologică. Ușa de ieșire, deci a treia, lasă să intre intempestiv al treilea personaj, Baritonul. Al doilea, că era să uit, e Tenorul. B Deranjez ? T Cu mine discutați ? B Exact. T Inexact. Eu nu discut. Sunt un taciturn care tace. B Voiam să știu cum stăm cu scaunul... S Dumneata stai prost cu scaunul sau cu dinții ? B Cu dinții. S Deci locul iese din discuție. B Nu iese, că-s obosit. S Ia ascultă, domnule ! Aici nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ține la noi cu... T Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină ! S Se. Că ești un zgârâie-brânză și nu plătești să-ți modernizeze gura, să ți o cimenteze ca la dânsul ! T De-aia sunt eu taciturn. B Au-auuu-auu ! T De ce țipi, domnule? S Fiindcă-l doare, săracul. Continuați. B Aua-auuuu-aau ! S Așa, bravo. Văd că aveți o voce interesantă. Baritonală. B Auauaua-aaaau ! S Parcă-i la Operă. Sunteți de meserie ? B Professsionisssst. S Poate că v-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu viii, nu cu morții. Cristoase, cîte decenii a rezistat înverșunarea asta erotică a lui? Trebuiau mai puține cuvinte. Rusalin, distantul, reticentul, taciturnul, vorbea cînd avea ceva de spus. Sau, mai ales, nu vorbea. Iarăși mi-a anticipat gîndul: Prostia, spunea cineva, înseamnă să taci cînd trebuie să vorbești. Am tăcut ca un prost, Ana. Să-ți fi arătat unde greșești și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. Celălalt tovarăș de masă, Constantin Dumescu, directorul Băncii Române, cu ochelari de aur, spân, părul blond-cărămiziu, smead și puțin adus de spinare, parcă trupul i-ar fi fost prea lung, părea un taciturn. Era burlac și prieten bun cu tatăl lui Grigore. Cei doi primiră pe Titu fără entuziasm, ca și când le-ar fi stricat atmosfera. Tânărul, după invitația lui Iuga, se adânci în studiul listei de bucate, înfricoșat, necunoscând încă mâncările din țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
implicați în varii scandaluri la Restaurantul Casei Scriitorilor ori în alte cîrciumi. Pe Pîcă poate-l știți din filme: avea niște frumoase plete albe, motiv pentru care juca preoți prin pelicule de război. Era, repet, mare amator de scandaluri spre deosebire de taciturnul Pucă, mare grafician al epocii. Din cauza aceasta, cînd intra în anturajul tău, poetul te frisona oleacă, neștiind la ce te poți aștepta. În seara cu pricina, Pîcă părea că ne ignoră: a făcut semn chelnerului și a cerut o votcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
denumirea. Dacă, întîmplător, eu aș fi fost acel profesor de literatură, aș fi vorbit, mai întîi, despre „palat” ca motiv poetic și aș fi citat două poeme apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion Al-George, primul concentrat și muzical, celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
clipa aceea poezia ne-a logodit pentru totdeauna, deși cealaltă logodnă avea să fie tîrziu, mult mai tîrziu...” („Sunt singur și mă duce-un gînd”, în Luminile oglinzilor, Ed. Minerva, 1974, p. 59-60) Palatul 1. Opere, p. 35. 2. Domus taciturna, Elegii, Ed. Steinberg, 1916, p. 9-10. 3. ,,Cronica culturală”, loc. cit., nr. 1, p. 3. 4. P. [Pompiliu Nicolau-Stoica], ,,Un eveniment artistic”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 63, 6 mai 1929, p. 1. 5. Cf. Simplex, ,,Un palat cultural”, în ,,Bacăul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
devine clară cînd îl raportăm la versurile despre suflet din opera sa. Din toate, doar unul, cel din „Hibernal noptat”, evocă nostalgia după înalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre sport” ale părintelui său, ce sună fals de la un capăt la altul. Nimic semnificativ, memorabil. De altminteri, - am adăugat -, nu avem amintiri prea fidele despre Bacovia. Există cîteva stereotipii ale acestora: omul din parc (așezat pe banca de sub salcie), taciturnul, modestul etc. Aspectele se pot număra pe degete. Majoritatea celor care-l evocă îl aduc la o imagine dedusă din poezia sa. Formulate tîrziu, multe dintre aceste „amintiri” n-au prospețime, nu raportează decît rar vorbe de-ale poetului, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ordine, claritate, precizie, precum și evitarea ambiguității, prolixității). Dacă axioma plictisului după Voltaire este tendința de a spune absolut totul, succesul actului umoristic depinde exact de transgresarea maximei cantității (omiterea unei informații esențiale infra i). i) Domnul X, un personaj taciturn primește vizita unei doamne care întreabă: "Soția dumneavoastră este acasă? Domnul X: "Nu." Doamna: "Îmi permiteți să mă așez?" Domnul X: "Da." După o oră de așteptare doamna întreabă: Îmi puteți spune unde este soția dumneavoastră?" Domnul X: "La cimitir
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu postulatul: "Scoțienii sînt avari" (altfel el riscă să fie ininteligibil). În coliziunea scripturilor (supra scriptul operației, al călătoriei cu autobuzul etc.) și mai ales în inducerea lecturii non conformiste, rolul preponderent îl joacă indicii semiotici: *lingvistici (supra "X este taciturn", polisemantismul verbului "a bate" etc.); * enciclopedici (stereotipurile asociate grupurilor etnice, sexelor etc.); * pragmatici (rupturile de determinism cauzal acțional și/sau verbal infra ix): ix) " Pentru a testa dacă nebunii nu s-au însănătoșit cumva și ar putea părăsi spitalul, doctorul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
finețe. Organele și țesuturile au testura lor specifică; uneori e vorba de milimetri. La spitalul de copii mi-a fost maestru, o perioadă de timp, admirabilul profesor Dumitru Vereanu, și apoi, după pensionare acestuia, Conf. Mircea Socolescu, excepțional chirurg, mai taciturn, dar la fel de generos cu întreg colectivul ce l-a condus în perioada cât a fos șeful clinicii”. Conferențiarul Mircea Socolescu (1921-2008), a fost un chirurg de o mare competență profesională, meticulos în actul operator, neîntrecut în chirurgia malformațiilor osoase. Temeinica
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
-se, nici să nu se gândească la ce a fost. (...) ucigași atât de veseli și fără grijă, încât ai fi pus rămășag că niciodată conștiința nu le fusese tulburată de vreun gând de remușcare. Întâlneai însă, și chipuri mohorâte, întotdeauna taciturne" (Dostoievski, 1960, p. 14). Ca o alternativă a mediului carceral, dar cu efecte mult mai puțin devastatoare asupra personalității individului, serviciul de probațiune reprezintă o metodă cu un pronunțat caracter socio-pedagogic, un echilibru între consiliere și asistență. Fiind o metodă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
timpuri că regele era slab pregătit și ineficient în privința afacerilor externe [...] Ministrul danez, M. Scheel, i-a raportat stăpânului său că regele Carol al XI-lea părea să fi fost jenat de întrebările puse, privea în pământ și a fost taciturn“. Scriitorul italian Lorenzo Magalotii, care a vizitat orașul Stockholm în anul 1674, afirma despre rege că„de fapt îi este frică de orice, discută cu greu cu străinii și nu privește pe nimeni în ochi“. Cu toate acestea, tânărul rege
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
târziu, când a fost dus de către același Charles d‘Albert de Luynes în apartamentele reginei și aruncat de-a dreptul cu forța în patul acesteia. La moartea lui Luyenes, survenită când regele avea douăzeci de ani, devine apatic, melancolic și taciturn. Cu toate acestea, ia decizia de a nu combina viața particulară cu politica și a hotărât ca nici un favorit să nu mai ocupe un loc important în aparatul administrativ, regulă pe care a respectat-o cu consecvență. Dat fiind că
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]