624 matches
-
depărtat amestecat cu țipete slabe. Merse șontîc-șontîc între două monumente pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de toate relele pe care planeta aceea haină le făcuse sutelor de generații care-l precedaseră. Și atunci din mintea lui începu să iradieze către ceilalți, cu forță infinită, imaginea unei mări în furtună. Viziunea oamenilor începu să se extindă. Talazuri imense își albeau spuma care lucea doar o clipă înainte ca vântul să o spulbere. Înțelegând ce dorește să realizeze Xtyn, războinicii Bratti se alăturară viziunii lui transmițîndu-le animalelor imaginea unui ocean chinuit de furtună. Forța viziunii era atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gîndești? șopti Alaana care se așezase lângă el pe nesimțite. - Obișnuiai să știi la ce mă gândesc. - Asta pe vremea când gândurile tale cutreierau o minte care arăta precum un castel luminos. - Și acum? - Mi-e teamă să pătrund între talazurile din mintea ta, zise încetișor Alaana. Xtyn zâmbi trist. - La Zerri mă gândesc. Cât de puțin i-a lipsit să vadă cu ochii ei toate astea! Alaana își trecu mâna prin părul lui Xtyn. - Nimeni nu moare cu adevărat. Eu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împiedicau și cădeau, uitați, mamele se întorceau din drum ca să-și regăsească micuții ce rămâneau în urmă, în vreme ce vitele - iar între ele catârii cu încărcăturile lor - rătăceau fără țintă în mijlocul haosului. Toată mulțimea aceea orbită de spaimă trecu ca un talaz printre rândurile cavalerilor burgunzi, care căutau să se desfășoare în poziții pentru a înfrunta dușmanul, și se îndepărtă în goană, împingându-i și mai în față pe cei care deja trecuseră pe acolo înaintea lor. în toată confuzia, Chilperic continuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întîi și-ntîi. (apart) Acuma te aține, moșnege, să asculți De îngeri fără aripi, ori de drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate tremur numai Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu pletele bogate Țiind toiage albe în mînele uscate Astfel ieșeau tot rânduri viind din verzii ramuri Copii - ciobani de turme, moșnegi - păstori de neamuri Și au întins moșia spre răsărit și-amiaz Pîn-unde marea sfarmă de țărm al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor. Învingători mândri altădată treceau pin stradele Romei, turburi ca undele mărei, trași de capete încoronate, de regii pământului înjugați la carul aurit al împăratului. Mari în virtutea lor, mari în păcatele lor!... Căci întocmai ca pe aceștia văd apoi peste talazurile de foc a Romei arzînde, visând în fruntea palatului lui de aur, pe Neron, umbră-n togă de argint, cântând, molatec poet, căderea Troadei! Și-apoi mi-aduc aminte că acești oameni a fost străbunii mei, ai voștri! Strănepoți palizi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de jar Ce soarbe nori de aur din marea de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt oastea ce-am avut. O, pe când lumea moartă era în viață, trează, Și eu zburam nainte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei luăm tot aurul gândirilor mărețe Cu care-a noastră viață voim să se răsfețe. Și viața-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie surprins de energiile ei. În marțea următoare, se întâlni din nou cu Robert Karsh. Trecuseră doar patru luni și parcă era altă țară. Câmpurile verzi, înalte până la fluierul piciorului, printre care trecuse cu mașina în iunie se transformaseră în talazuri aurii și cafenii. Un drum identic de la aeroportul Lincoln spre vest, într-o mașină închiriată interșanjabilă, și totuși totul în jurul lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fotbaliști antrenîndu-se. De obicei nu apucam să-i vedem însă, pentru că ne prindea paznicul, ne trăgea câteva șuturi îndesate și ne dădea afară. Duminicile, pe când mâncam în familie, holbîndu-ne la "Planeta giganților", auzeam deodată cîte-un răcnet uriaș, îndepărtat, ca un talaz marin. Știam atunci că se mai dăduse un gol pe "Dinamo". Când am mai crescut, tata mă lua la meci și puteam vedea atunci o priveliște tipică anilor '60: un stadion întreg plin cu bărbați în cămăși albe, cu mânecile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
între Nistorești și Podu Vadului, viitura a preluat depozitele coloviale stocate ca baza frunții terasei pe care se află localitatea Breaza, subminând-o puternic. În aceste condiții, excesul de apă acumulat din precipitații în orizontul acvifer din treimea inferioară a talazului a fost deschis, reactivând vechi alunecări de talaz, dar mai ales a provocat surpări și alunecări noi. Aceste procese au continuat în intervalul august-decembrie 1997, iar ploi torențiale care au ținut trei zile la sfârșitul lunii ianuarie le-au reactivat
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
depozitele coloviale stocate ca baza frunții terasei pe care se află localitatea Breaza, subminând-o puternic. În aceste condiții, excesul de apă acumulat din precipitații în orizontul acvifer din treimea inferioară a talazului a fost deschis, reactivând vechi alunecări de talaz, dar mai ales a provocat surpări și alunecări noi. Aceste procese au continuat în intervalul august-decembrie 1997, iar ploi torențiale care au ținut trei zile la sfârșitul lunii ianuarie le-au reactivat și chiar extins. Ploile recente, căzute pe un
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
care sunt indicate clar zonele ce vor fi plantate și cele libere în cadrul spațiilor proiectate. Se va avea în vedere construirea unui teren de tenis, piste pentru biciclete, teren de joacă pentru copii cu bănci și leagăne, amenajarea unor tribune, talazuri. n acest mod se va putea realiza o compoziție peisagistică și urbanistică reușită. CONCLUZII Așezarea umană este o porțiune dintr-un spațiu, este o rezultantă a interacțiunii în timp între mediul fizic inițial, exploatarea biologică și acțiunea omului. Deci, la
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
sumă de bani, dar stătea sub prepusul c-ar fi cochetând cu latinii, fu deci atacată noaptea pe nesimțite de dușmani, luată și nimicită cu totului tot. Nici țărmul mării nu dădea un azil pe corăbii de furia cruzilor biruitori; talazul amar al mării înghițea o mulțime de victime de ale lor. Asemenea unei turbate vijelii, oastea cumană și oastea română bântuiau pretutindeni în lung și-n lat teritoriul romeic, apărat slab sau defel, și nu lăsară nesupărate și necucerite decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adecă Moldova și Valachia, cu toate că li se hărăzise, pare a nu fi fost în posesiunea și uzufructul lor decât prea puțin sau deloc. Puținele trupe auxiliare adunate prin stăruințele papei de pe la potentații străini nu putură prezerva Regatul maghiar de puternicele talazuri furtunoase ale năvălirii mongolilor și a fost curat o întîmplare favorabilă a sorții că mongolii, în urma certurilor dinlăuntru izbucnite după moartea marelui han Ugetai, se văzură constrânși a se întoarce în patria lor asiatică, mântuind Europa de apăsătorul vis aievea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
admirațiunea plină de esaltare a mulțimelor impresionate de el. Avizat la victoria momentană asupra maselor, trebuie el să se aducă prin el la deplina satisfacere a sa din mișcarea lor, care îi reflectă fiece stare reprizintată de el. Din aceste talazuri ce-l inundă a unei simțiri foarte agitate (gesteigert) el soarbe energia pentru artea sa și puterea espansivă pentru activitatea sa. Asemenea campo-ducelui sau oratorului, cari amândoi grămădesc întreg greumîntul (Schwerkraft) spiritului lor (în) pe scurta durată a actului creațiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cochilios (Muschelkalk). în mările de sud insecte de-o ordine și mai joasă ridică ziduri masive de mărgean care se-ntind mii de mile și ici se-nșiră de-a lungul liniei țărmurilor, dincolo formează brâul unor insule izolate, înfruntînd talazurile cât de înviforate; generație după generație murind, ele lasă în păturile pietroase de var de mărgean (Korallenkalk) monumente nepieritoare a neîncetatei lor munci. Aceste stanuri de stâncă consistă 2/5 a greutății lor din acid carbonic, care-n aparență e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În fruntea versurilor din cartea ,,Călătorul profund” poezia ,,Omul de Flori” - fratelui meu, scrisă de Alină Tăcu, la 3 ianuarie 1987 și publicată În 1992, pe care o redam integral: ,,De ce iubirea nu Îmi cântă-n ochi? Și eu ca talazul mă zbat să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în arenă privește luptele doar sub aspect tehnic, cu un ochi profesionist. Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pământ. Cei doi se apleacă asupra lui. — Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]