8,025 matches
-
verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc pe care-i port când muncesc la câmp i-am primit de la armată. Era prima oară în viața mea când încălțam așa ceva, dar erau extraordinar de comozi. Acum, când umblu prin grădină cu ei, înțeleg voioșia păsărelelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu pantofi cu talpă de cauciuc, mi-am dat seama cât de sinistru este. Deseori mă gândesc cu groază la munca aceea. Datorită ei am căpătat totuși rezistență fizică. Iar când n-am s-o mai pot scoate la capăt de azi pe mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mele au zburat departe. Treptat, din supărare, s-a cristalizat în mine dorința după o anume persoană și tânjeam să-i văd chipul, să-i aud vocea. Am avut senzația pe care o are cel căruia doctorul îi prescrie cauterizarea tălpilor și el trebuie să suporte durerea fără ca măcar să tresară. Spre seară, mama a intrat tiptil în cameră și a aprins lumina. S-a apropiat de pat și m-a strigat. Glasul ei era blând. M-am ridicat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
corpului uman, Nicodim are o sensibilitate deconstructivă. Eroului său îngenunchiat (statuară și planșe grafice) i se asamblează un evantai de brațe care stăpung văzduhul, amenință cerul. În variantele picturale-colaj ale Eroului căzut, corpul este dezarticulat anatomic. O palmă și o talpă bricolate din tablă ies, incogru, dar expresiv ca materialitate, din pânza cu urma-boare a trupului căzut. Când imaginează universul antropomorf al arhaității, Nicodim adiționează fragmente eteroclite și le asamblează sumar, cu pofta obiectului din primele avangarde. Christul răstignit, închipuit dintr-
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
mai puțin că sunt previzibile. "Îmi cad ochelarii/ când văd lungana care se întinde din/ mine îmi bate sângele, aruncă în el cu bulgări de zăpadă/ iar pe străzi e un aer de care agățăm cruci/ odată am stat cu tălpile goale pe creștetul bucureștiului/ se uitau trecătorii prin ele să vadă lumea/ eu nu le zâmbeam rămăsesem la starea aia pe care o ai/ înainte de a te naște/ ce folos că veniseră toate mamele să mă înfieze/ le spuneam tuturor
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
creștetul bucureștiului/ se uitau trecătorii prin ele să vadă lumea/ eu nu le zâmbeam rămăsesem la starea aia pe care o ai/ înainte de a te naște/ ce folos că veniseră toate mamele să mă înfieze/ le spuneam tuturor că am tălpi de argint care strălucesc puternic mai ales când plouă/ ș...ț oamenii stau răsturnați unii în alții/ mie mi s-a spus că e bucureștiul, dar așa era numai ziua, am văzut/ noaptea cădea și se sfărâma într-o cameră
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume romantic, evocat de Eminescu în Scrisoarea II, cînd studentul amețit "de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii" scrie
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
secretă a timpului și a spațiului" (scriu cu carnea pe praf cu noroiul pe cer). Intervine o clasicizare a retoricii hazardului, lascivitatea și palestra fuzionînd în avîntate versete suprarealiste: "tu în sandale cu tocul foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se învârtea ca un animal într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul în brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strân-gându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai îl salvase dintr-un cataclism și gesticula în toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână în alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
adevărată". Eseistul mărturisea că s-ar fi simțit frustrat dacă ar fi ieșit din închisoare fără să suporte o corecție ca la carte. Din fericire (!?) a avut parte de o asemenea experiență limită fiind spânzurat de picioare și bătut la tălpi. Tot de anii închisorii se leagă și controversatul său pact cu diavolul (acordul de colaborare cu Securitatea). În același interviu, Alexandru Paleologu a mărturisit că, asemeni lui Soljenițîn, a cedat nu atunci când a fost supus terorii, ci când un anchetator
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
în fața unei biserici, sub loviturile soarelui și pe strada Căpitanului Iancu, unde mișună legendele urbane, am avut o revelație, pe care trebuie neapărat s-o povestesc, ca sa nu fermenteze. Mi-am dat seama că nu doar rugăciunile sunt ținute sub talpa programului; că toată viața, mai cu seamă cea culturală, e împărțită în sectoare mici, orânduite după mari planuri. Programul este o schemă existențială la care poți să aplici, dar este și un mod riguros de viață, ca un paravan pus
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
pe cel din stânga, stând cu fața înainte, și se pregăti să o ajute să urce, întinzând piciorul pe un fel de scăriță, dar femeia, sprintenă, cu o mișcare, într-adevăr, de săritoare în înălțime, se săltă cu ușurință, proptindu-și talpa pantofului cu toc jos de scărița arătată înainte, aruncându-se lejer în căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
preponderent sensibilă, alergic la înaltele temperaturi, că nu suportați mirosul de carne arsă, vacarmul atonal al Infernului, comportamentul inadecvat al personalului său, inapt comunicării, că vă depășește riscul de a păși pe leșuri, spre a observa cu oroare că de sub tălpi vă rânjește Luca Pițu, vă recomand ceea ce, cred, mi-ar conveni și mie: Purgatoriul. Când n-ați fost, cândva, președinte al U.T.C.-ului, membru - fie și supleant - al C.C.-ului, în statul comunist, iar în România tranzacției nici ministru
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
de la școala unde este privit cu circumspecție de elevi pentru culoarea pielii sale, dar și de părinții lor care văd în el un african purtător de germeni, se descalță la marginea unei mici pajiști, pentru a simți direct pămîntul sub tălpile goale. Un alt moment bine controlat de regizor, transpus în registru polemic este cel al interpretării Torei într-un cadru festiv, unde Șlomo se distinge printr-o sensibilă dizertație asupra culorii pielii lui Adam, așa cum Șlomo, din Trenul vieții, ținea
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă, desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe o tavă păroasă, un sex plesnit, beant, acaparator...), colegă ce mi-a devenit apoi soție. Cum în 1962 nu eram căsătoriți încă, am stat separați, într-o casă alături de-a ei, găzduit
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
o scrumieră, live electronics și alte teorii. E grupajul momentelor noastre, notat undeva într-o agendă. Un obturator nikon se deschide - click, click - încet în lumina vișinie a draperiilor. Buricul ei e un motor ce se încălzește după îngheț. Sub tălpi, o cămașă albă și o eșarfă. Blitzul o privește și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu continui să o privesc semiobscur și ea merge în tihnă pe podea, printre cioturi
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
scoase și cu biblioteca județeană la picioare. Pisik, avem veioza asta mică de lângă pat și lumina unei stații de metrou. Până azi am crezut că sub plăcile de gresie e și mai rece am scos două și ne-am așezat tălpile. Lângă ținem o cafea, o țigară începută și un măr mușcat o dată - abandonat -, o carte micuță, pantofii tăi doc martens și mocheta de la ușă pe care s-au strâns atâtea ziare și facturi, toate zgomotele de pe stradă și schimbările ce
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
milă, ca la tot restul vieții mele. Zile albe, temerilor În urma noastră se lăsa un siniliu - norii se adunau în spatele cailor ce urcau încetișor la deal. Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
opri spațiul... Cad stele, pe drumuri de lumină, punți între noi și dincolo. Drumul se sfârșește undeva, deasupra capetelor noastre, lăsându-ne cu ochii ridicați... Când eram copil și tata mă purta pe umeri, nu mai simțeam pământul apăsându-mi tălpile și râdeam, fericit... Cad stele, pe drumuri de foc, Neumblate poteci spre dincolo. Știu că într-o zi, într-o noapte, Voi urca și eu pe drumul stelelor care cad... 1985 Treapta a XXVIII-a Până nu te-am iubit
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un cal care păștea liniștit la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și o fântână, am presupus, pentru că un cal n-ar fi stat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai mult de două minute. 56.Caruselul 8 jucători stau în cerc ținându-se de mâini. Ei numără din doi în doi iar cei care au numerele 2 se lasă jos fără să dea drumul la mâini și își apropie tălpile picioarelor sprijinindu-se pe călcâie. Jucătorii cu numărul 1 îi țin zdravăn de mâini și încep să învârtească caruselul astfel format. După câteva ture, rolurile jucătorilor se inversează. 57.Scrie-ți numele Încercați să vă scrieți numele pe tablă descriind
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche, calm și pufos, mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură închisă și-s atâta de senină că adorm ca pruncul în placentă? viața toată-mi stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu prea tare, nu prea stins. nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer, a iarbă grasă, a nor burdușit de ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]